2,691 matches
-
mi spune extrem, extrem de târziu că vom trece ca doi străini prin edenul incompatibil ființelor noastre. Voi ruga copacii pădurilor ninse să-și dezvăluie coroanele lor desfrunzite ca niște degete lungi, lungi și slăbite ce drumul mi-arată în tavanele stinse. O, noaptea aceasta ce mă respinge și mă trimite atât de departe, să te chem în scuarul în care răzbate, negrul de fum al nopții rebele ce m-atinge precum pescărușul visând înspre stele în zboru-i rotund către astre! Tu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și de cenușa ce-mi transformau mantaua-n amintiri din recenta-mi vizită pe lună. Apoi, mă pierdeam hăulind către creste rebele și ninse, iar bolta-mi părea ca o simplă planetă de ceară. Netulburat de la fereastră priveam cum zăpezile stinse plecau una câte una înspre seară. Trebuia s-aștept să mă doară vremea în viforoasa-i schimbare - de la cercul cel alb înspre apa de mare. Regrete O, cum mă satur de lună și timp hulit de femeia zăpezii albastre, pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mîncat și ultimul pumn de fasole. Și apoi, temîndu-se că el le-ar fi auzit, priviră din nou spre masă, dar nu văzură decît bezna - nici masa și nici bărbatul. Totuși, ele știau că stătea tot acolo, nevăzut, lîngă lampa stinsă. Știau că n-avea să plece din casă pînă nu va înceta ploaia și că în întuneric salonul se micșorase atît de mult încît nu era deloc nefiresc să le fi auzit.
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
pe o măsuță joasă, se aflau cutiuțele cu medicamente, niște sticluțe, câteva șervețele albe, un blocnotes cu creion împreună cu foi volante pe care erau imprimate poemele sale, prinse cu ace de gămălie. Am așezat cutia pe o comodă cu veioza stinsă, am deschis capacul și melodia s-a revărsat în salon. Pe aceeași comodă se aflau înșirate toate darurile aduse de vizitatorii lui: flori, cutii cu bomboane, sticle cu băuturi, mătănii, o pereche de ciorapi înflorați, o cravată roșie (cine știe ce măgar
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
scării. - însă în privința celor din Serbia - continuă căpitanul - eu le trimit banii pe care îi cîștig vînzînd praf de pușcă francezilor, ca să-și cumpere și ei praf de pușcă. Tu, băiete, ascute-ne cuțitele, ca să pot tăia fitilul lumînării ăsteia stinse. Și alege pentru noi niște cești negre. Că tare mult îmi plac ceștile negre, că-s cele mai frumoase, nu-i așa, domnișoară Tenecki? Hai, dă-i bătaie, băiete! Că mîine în zori fiecare făptură de aici va trebui să
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
în derivă...” Poetul resimte a fi „Liber la iubire și vis” (2008), pentru a-și regăsi echilibrul interior: „Eu sunt hoinarul alb de vreme / un călător bolnav de vise / sunt cel care te cheamă sobru / prin lumile de-a pururi stinse...”, confirmând (a câta oară?!) ipostazierea filonului de sorginte romantică în ființa verbului său. „Răstimpul iubirii” (2010) se dorește o acumulare, bona fide, conștientizat, la fibrele originii sale creatoare: „Mi-e sufletul acolo în pământul răsturnat / crescut cu dor de firea
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
teribile de sine: „Noaptea e un ochi trist din care plîng./ Vreau uneori să se facă liniște în mine,/ dar apocalipsele nu-mi tac.//.../ Mă așez într-un pat trist și/ plîng despre nimic ca și cum/ aș plînge despre toate./ Lumina stinsă îmi acoperă fața/ și asta mă face/ să nu mor./ Dacă aș sta în fața oglinzii/ m-aș privi ca pe o ghilotină” (Inel de singurătate). „Tanatofobia” (e titlul unui poem) Dianei e, de fapt, o „tanatofilie” tematică, bovarică, una ce
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
ne putem întreba. De ce, adică, un metal de tranziție cu proprietăți discrete, auxiliare? (cele mai vizibile vizează semiconductorii sau industria medicală, dar ele nu par a avea legături cu referințele din volum, culminînd cu incantațiile melo din poemultitlu: „și cutremurarea stinsă și rafinată pe care poezia/mi-o mai trezește/este cobalt/iertarea tîrzie a mamei este cobalt/frunza căzută pe luciul apei/în care prietenul a crezut că-și va găsi liniștea/e cobalt/nevoia de tine a fost și
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
a pus, în loc de ulei de înaltă calitate, nisip și apă. Avem sentimentul că Guvernul Ponta se exersează de o vreme încoace în crearea acestui aliaj dintre prostie și gargară. Și noi avem sentimentul că România merge, din păcate, cu farurile stinse.(...) Da, noi de dorim altceva și de aceea îi spunem lui Marius: fii pe faza lungă", a fost îndemnul lui Mihail Neamțu pentru tânărul care s-a declarat dezamăgit de evoluția situației din România. Liderul Noii Republici a mai susținut
Neamțu: Guvernul USL se exersează în crearea unui aliaj dintre prostie şi gargară () [Corola-journal/Journalistic/41409_a_42734]
-
lemnelor din casă, statul tău în frig, cu șederea noastră la Paris! Tu ce zici? Pentru tine, pentru mine, pentru vecinii buni de gură! Nu mai insist însă”. Când nu e ocupată cu „campaniile de cumpărături”, cum le numește cu stinsă ironie Rebreanu, Fanny poftește să se facă numaidecât „societară” pe cheltuiala morală a soțului: „Zici că în piesa lui Camil nu e nimic pentru mine? Cine va juca? Mă interesează mult. Sunt foarte fericită că ești așa bun prieten cu
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
zglobii" (Fecioara în alb, XIV); „(O rugăciune) Ce melancolică, senină, în cadrul său de primăvară, Se pierde-n negură vrăjită De albe sonuri de chitară" (Fecioara în alb, XX); „Ca stolurile rătăcite pe frunze se lăsară Suspine prelungite în blonde note stinse" Cînd vioarele tăcură, VII). în constelația metaforică a lui Petică, sinestezia ocupă un loc central, deoarece ea concentrează viziunea tranzitoriului permanent, a lumii formate din fluide care se transformă unele în altele. Dată fiind vocația muzicală, dominantă la Petică, sinesteziile
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
latură sentimentală, îl ghicea deja ca fiind nefericit. Cele trei file de jurnal, scrise în intervalul ianuarie 1916 - noiembrie 1918, sunt documente ce transcriu zbaterile unei firi torturate, ale unei ființe în egală măsură realistă și purtată de energia niciodată stinsă a sentimentelor. Prima dintre ele e compusă la 28 ianuarie 1916, la Cape Cod, probabil pe una din proprietățile bogatei sale familii: „A trecut un an de când am părăsit insula Escondita. În toate aceste luni, peste lume s-a abătut
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
literare “Satul cu scriitori”, secțiunea „Motive clare de bucurie”; și prefața la volumul „Orbul dintre ani”). Pe când Galina Martea, în versuri, ne spune: „Prin noapte cerul e stăpân,/ Cu poarta larg deschisă,/ Plăpândul vis ascuns la sân/ Și-aprinde lampa stinsă” (Sărutul de pe coastă). Rodica Măduța (România, pedagog, poet, poet bilingv, prozator) mereu în căutarea perfecțiunii, și-a văzut meseria de dascăl mai degrabă ca o misiune, o chemare de dincolo de fire, dar în care pulsa, organic, Poezia, creația literară. Astfel
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se scutură din nou a primăvară, tu rătăcești stingher,albit de flori, și-atunci,am înțeles întâia oară, că-n cerul tău,din lacrimi,curg ninsori! Îngenuncheau pe prag de stinse vise, lumina ta și tălpile-ți de lut, o lacrimă sub candelă albise, arzând durerea de pe chipu-ți mut! Se rătăcise luna pe sub ziuă, și sfinții te-mbrăcau în cer de flori tot încercai să pleci,spunând adio, dar florile
DAR FLORILE NU NING DE DOUĂ ORI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373689_a_375018]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DULCE IUBIRE,DULCE APUS Autor: Loredana Nicoleta Vițelaru Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Dulce iubire , dulce apus , pe-arama pustie a cerului stins, în clopoții ploii te-aud cum îmi spui tăcută iubire ,din toamnă ,rămâi... cu ochii duioși ce vântul mă soarbe mă petreci adiind și m-aduci înapoi să rămân tot îmi spui, ca frunza ce doarme să cântăm de iubire
DULCE IUBIRE,DULCE APUS de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373728_a_375057]
-
înțelegeți dar în fiecare bătaie de inimă există un timp și o durere fără de care nu ai fi existat nici tu nici eu și nici chiar Dumnezeul tuturor lucrurilor în rest aceeași imagine funebră o cruce de lemn o lumânare stinsă și o urmă de lacrimă...” (teodor dume) Poetul simte o elevație reflectând la conceptul și percepția Timpului. Ține piept, este pregătit în fața atâtor abise, consimțite, atât morale cât și fizice, ne conduce la poetul simbolist care spunea: ”am avut mereu
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
Acasa > Strofe > Atasament > NOI SUNTEM NOI ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu nu sunt eu! Ci tu, prea-buna zână Reînviind copac cu seve stinse Aflat pe harta orei ce se-ngână Cu clipe asfințind sub tâmple ninse. Tu nu ești tu! Ci eu, de mult flămândul, Ascetul dăruirii, feeria Pătrunderii-ntre taine, poate blândul Pian născându-și singur simfonia. Noi suntem noi, un vânt
NOI SUNTEM NOI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384757_a_386086]
-
o fetișcană deocheată de pe strada Pompei (nu Pompéi, ci Pómpei!). Mirosind a gaz lampant! Cuiele ruginite, rufele nemișcate-n aerul alb, o minge de cauciuc, spartă, un burlan rupt, marginea înverzită a unui trotuar făcut din bolovani, acoperișurile cu țigla stinsă, hîrtiile vagante, motanii ficși într-un somn infinit, Doamne, unde sînt? Dacă l-aș fi citit pe Bruno Schnez la 18 ani, alta ar fi fost poezia mea! L-am citit abia la 36 de ani, cînd totul părea terminat
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
năpădeau în încăperea de care-o legau atâtea amintiri.Casa nu mirosea a închis, cum se întâmplă adesea în locuințele bătrânilor. Dinspre parchetul lucios și deschis la culoare venea un miros plăcut de ceară, soba de faianță, de un galben stins, lumina parcă tot colțul camerei; în colțul opus, oglinda ovală, cu ape adânci, dădea profunzime și înnobila parcă imaginea reflectată, iar un sistem simplu și ingenios îi permitea să se încline după voie; rama oglinzii era fixată pe o măsuța
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
adus pînă la urmă un post de instructor de desen la o casă de cultură. Zece ani am murit de foame. Așa că am coborît și mai jos, predînd desen tehnic loazelor de la un liceu industrial. Totuși, împreună, cele două pasiuni stinse mi-au lăsat un gust bizar pentru detalii și culori, care mă urmărește peste tot. Un fel de simț tocit care nu-mi mai servește la nimic; eu nu mai pot și nu mai vreau și nu mai aștept decît
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
Am reușit să nimeresc broasca cu destulă greutate. Era veche, ca de magazie și asta mi-ar fi lipsit, s-o dau peste cap. Am tras ușa și-am încremenit: înăuntru era un bătrîn care ștergea pe jos. Lumina era stinsă și ar fi trebuit să nu-l văd de loc; ei bine, îl vedeam foarte bine. Purta o cămașă lungă din pînză odinioară albă, acum bătea în galben și îi dădea un aer desuet. Avea părul lung și barba colilie
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
vraja lui abia acum ne strânse de prin colburi lumină nedormirii lui încet pe blog se suie era pe când nu s-a născut, azi îl vedem shi nu e! tot astfel, cănd al nostru ned pieri în ziua lungă lumină stinsului amor ne urmărește încă! Aflai că are un motiv De nu e la taclale E la-ntilnire cu-n nou an Să-l prindă -n cingătoare De aceea, azi, acum, aici Să-i zicem o urâre: Să nedormesca în ani multzi
Cântarea Nedormiei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19070_a_20395]
-
din cuvinte, ce vor fi leac ninsorilor din secolul rătăcit, iar fiecare fulg se va cerne tăcut, cuminte, până când ultimul fir de gând s-a despletit. Purtăm povara în viitor fără nicio speranță, tăciunii vor mocni, chiar de flacăra-i stinsă, doar în poeme cărbunii vor grafia altă viață, iar povara gândurilor între coperți ascunsă. 19 Noiembrie 2016 - MIT Citește mai mult Purtăm povara unor gânduri îngălbenite,ce dorm la tâmplă, ca nerostită întrebare,când se trezesc n-acceptă să fie
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
din cuvinte,ce vor fi leac ninsorilor din secolul rătăcit,iar fiecare fulg se va cerne tăcut, cuminte,până când ultimul fir de gând s-a despletit.Purtăm povara în viitor fără nicio speranță,tăciunii vor mocni, chiar de flacăra-i stinsă,doar în poeme cărbunii vor grafia altă viață,iar povara gândurilor între coperți ascunsă.19 Noiembrie 2016 - MIT... Abonare la articolele scrise de maria ileana tănase
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
în patimi, Strecurând mâna-n draga lui avere, O mângâia cu ochii plini de lacrimi Și nu simțea nici foame, nici durere. „V-ați învățat așa, cu mâna-ntinsă, Petreceți toți, mâncați și chefuiți, Iar eu, și lumânarea o țin stinsă Acum, vreți banii mei, să-i cheltuiți?” Așa le răspundea acelor care Au îndrăznit să-i ceară câte-un ban, Deși averea era tot mai mare, El se plângea mereu, că e sărman. Dar a murit, că și zgârcitul moare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]