2,915 matches
-
să-mi țină cald. Și acest cojocel era căptușit, pe dinafară, cu o față de stofă foarte veche, pe care o aveam de mulți ani, de la mănăstire. Așa cum poartă călugării pieptarul acela. Deci, pe dedesubt, era cojocelul și pe deasupra era această stofă foarte subțire și mâncată de vreme, de culoare gri, foarte bine îmi amintesc. Ei bine, am pătruns cu ea în închisoare și am rezistat la o seamă de percheziții. Dar, la un moment dat, la Aiud, la o percheziție - perchezițiile
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
Ei bine, acela, care o fi fost, și-a adus aminte de regulamentul penitenciarului, care prevedea că un deținut nu are voie să poarte nimic căptușit! Aceasta pentru securitate, să nu cumva să aibă bilețele, foi de hârtie ascunse între stofă și căptușeală. Și zeghea aceea vărgată era fără căptușeală, pantalonii fără căptușeală, nimic, nimic nu avea voie să fie dublu. Și gardianul și-a adus aminte de această dispoziție regulamentară și a înjurat și a apus: „Ia uite-l pe
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
dispoziție regulamentară și a înjurat și a apus: „Ia uite-l pe ăsta, mă, banditul ăsta ține o haină căptușită!" Și a sfâșiat-o în două. Deci într-o parte era cojocul, și-ntr-o parte era zdreanța aceea, de stofă veche. Aicea intervine conștiința. Era la latitudinea lui să decidă. Admit că a trebuit să respecte regulamentul și că s-a trezit în el conștiința datoriei. Dar ținea absolut de judecata lui să hotărască, atunci, care este căptușeală și care
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
latitudinea lui să decidă. Admit că a trebuit să respecte regulamentul și că s-a trezit în el conștiința datoriei. Dar ținea absolut de judecata lui să hotărască, atunci, care este căptușeală și care nu-i căptușeală! Normal era asta: stofa este căptușeală și obligatoriu trebuia să meargă la magazie (deci în bruma de bagaj pe care-l aveam, așa era regulamentul, ce nu este permis să meargă în celulă nu se confiscă; merge la magazie, n-ai voie să te
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
esteți, nu pentru amatorii de glumițe facile care se hlizesc inept la serialele de divertisment. Asociațiile libere făcute pe un fundal de fină erudiție cer o sensibilitate pe măsură, de unde și neputința unui crispulus homo (filfizon) în a le sesiza stofa. Autorii au o imaginație luxuriantă și o putere de invenție spumoasă, calități pentru a căror adulmecare e nevoie de altă înzestrare decît cea cerută de comediile bufe. Dacă viața e o greșeală, adică o glumă proastă a destinului obscur, atunci
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
instructiv, fiind bine informat, atent redactat și pe alocuri presărat cu efuziuni personale. Fiind un profesionist al filosofiei în sens academic, cu îndemînări căpătate la palestra terminologiilor sau în pancrațiul etimologic al limbilor clasice, domnul Iftode este un intelectual de stofă aleasă, prin urmare domnia sa nu trebuie apărat și nici lăudat, ci doar comentat în latura incitantă a cărții sale. Iar partea cu potențial polemic e chiar aceasta: cît de eficientă e filosofia în viața oamenilor. Citind volumul capeți impresia că
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
a fermentului de contaminare sufletească. De aici tonul stins și placid, ivit parcă dintr-un timbru mătăsos, de ființă reculeasă și interiorizată. Din acest motiv, din carte nu reiese cît de talentat e pictorul, ci cît de credincioasă îi este stofa lăuntrică. Volumul are mireasmă de tămîie, fiind atrăgător prin felul blajin în care te absoarbe în aerul lui. În schimb, e de prisos a căuta o coerență în desfășurarea fragmentelor, cartea putînd fi citită de oriunde, acolo unde se deschid
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
să adaug un poem care vă aparține, în final? Ș. F.: Bineînțeles. Care anume? L. N.: „O, știri angelice,-n albastru,/o lume-nconjurând în limb;/o, lumen conjurând, în Limb,/ oștiri angelice-n albastru...” Ș. F.: E o strofă din... stofă prerafaelită. L. N.: Vă mulțumesc... E ziua de 10/10/2010, iar eu mă rog să fie o colecție norocoasă de „zeci” pentru mine/pentru dv....
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
să-ți arăt judecata desfrânatei celei mari, care șade pe ape multe, cu care s-au desfrânat împărații pământului și cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei. Și femeia era îmbrăcată în purpură și în stofă stacojie și împodobită cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile și de necurățiile desfrânării ei. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: BABILONUL CEL MARE, mama desfrânatelor și
Eurovision 2014: Conchita Wurst, cântăreața cu barbă, prevestește apocalipsa by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62244_a_63569]
-
să-ți arăt judecata desfrânatei celei mari, care șade pe ape multe, Cu care s-au desfrânat împărații pământului și cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei. Și femeia era îmbrăcată în purpură și în stofă stacojie și împodobită cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile și de necurățiile desfrânării ei. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: BABILONUL CEL MARE, mama desfrânatelor și
Site-urile ortodoxe confirmă venirea Apocalipsei. Care e motivul by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62246_a_63571]
-
-și ia o slujbă, să citească și să cânte la vioară" S-a îndrăgostit de Marion „în care vedea tot ceea ce el nu era", adică o deschizătoare de drumuri predestinată „să facă descoperiri fundamentale". Știa prea bine că nu are stofă de Nobel, dar era sigur că soția lui va primi la un moment dat această distincție și s-a dedicat cu trup și suflet edificării carierei ei științifice, ajutând-o tot timpul din umbră. Lui îi erau mai mult decât
Și fabricile de Nobel pot da greș by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6040_a_7365]
-
dat pe cât de inevitabil pe atât de firesc. El identifică banalitatea la origine, în momentul genezei și în persoana celui care-l săvârșește inițial, ceea ce este cu totul altceva. Suntem cu toții o apă și-un pământ, avem în dotare și stofă de înger, și stofă de demon, noi suntem singurii în măsură să alegem în care ne vom îmbrăca. Depinde însă, desigur, și de climat și de anturaj. Cam acesta este punctul vulnerabil din altminteri magistrala demonstrație a lui Schmitt care
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
pe atât de firesc. El identifică banalitatea la origine, în momentul genezei și în persoana celui care-l săvârșește inițial, ceea ce este cu totul altceva. Suntem cu toții o apă și-un pământ, avem în dotare și stofă de înger, și stofă de demon, noi suntem singurii în măsură să alegem în care ne vom îmbrăca. Depinde însă, desigur, și de climat și de anturaj. Cam acesta este punctul vulnerabil din altminteri magistrala demonstrație a lui Schmitt care evocă la fel de convingător și
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
un privilegiu. Un autor e cu atît mai disimulat cu cît știe a-și converti defectele în calități, dar Ciprian Măceșaru își ia defectele drept metehne și nu caută a le preschimba în însușiri benigne. De pildă, e iritat de stofa feminină pe care și-o bănuiește în adînc („Am o sensibilitate feminină și, oricît de mult aș căuta să o ascund de privirile celorlalți, sunt momente cînd nu o mai pot reține în bîrlogul intimității mele" - p. 69), uitînd că
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
Sorin Lavric Că la bătrînețe Lev Tolstoi a intrat în pielea unui homo religiosus nu are darul de a mira. Senectutea e vîrsta cînd, sub chipul apropierii de moarte, Dumnezeu începe să ne tragă de mînecă. Iar la rusi, unde stofa de sensibilitate paroxistică înlesneste mistica cu bătaie mesianică, anii tîrzii pot fi răscolitori. Numai că la Tolstoi răscolirea a fost cu totul atipică, fervoarea trăirii luînd forme cu adevărat bizare: și-a modificat testamentul din dorința de a-și scăpa
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
și nuanțat, folosind drept șantier de lucru trei limbi: greaca veche, latina și germana, adică tocmai acele idioame pe care le consideră „limbi de profunzime”, în contrast cu „limbile de circulație”, engleza și franceza. În al doilea rînd, și aici se simte stofa savantului, oralitatea prelegerilor nu dăunează erudiției, căci Istoria filozofiei limbajului nu e un tom pe care să-l parcurgi cap-coadă, ci o lucrare pe care o consulți pe secțiuni. E o panoramă cronologică în care fiecărui gînditor i se pun
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
e cu neputință de resuscitat. Mai mult, forța unei familii se măsoară după ușurința cu care și-a preschimbat genealogia în dinastie, caz în care istoria unei nații nu o fac partidele, ci relațiile de rudenie din care se țese stofa biologică a neamurilor dintr-o generație. În fine, paseismul nu apare decît în mintea celui căruia îi repugnă trimiterile la trecut. În Glossariumul din anii 1947-1951, Carl Schmitt reproduce în franceză remarca lui Henry Miller privitoare la paseism: „il y
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
aici și senzația cu care rămîi în final, aceea că ai fost inițiat într-un ritual al suferinței căreia îi lipsește finalitatea. Dora Petrilă nu are naivități religioase și nici reverii cu iz transcendent, lucru de înțeles dată fiindu-i stofa: pentru cine poate citi semnele morții pe fizionomie cu cîteva zile înainte și pentru cine știe pînă și mirosul pe care îl capătă un muribund, pentru un astfel de om „sufletul” și „Dumnezeu” sunt metafore sterile, al căror uz denotă
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
desăvârșit, care muncește peste 18 ore pe zi la spital, în Parlament și pe străzile Iașiului pentru a proteja sănătatea și siguranța celor care i-au acordat încrederea. Sincer, doar la Piedone am mai întâlnit determinarea lui Ciuhodaru. Tudor are stofă de primar, iar Iașiul are dreptul la progres.”
O ipoteză De Ce News confirmată: Ciuhodaru, în cursa pentru primăria Iaşi. PSD luptă cu PNL-PC şi PDL cu Oajdea, pentru candidaturile finale () [Corola-journal/Journalistic/48395_a_49720]
-
București, Editura „Saeculum. I. O.“ , 2011, 560 pag. A ținut de un privilegiu al biografiei ca Ovidiu Papadima, imediat după absolvirea Facultății de Litere, să fie primit la Gândirea în postura de cronicar literar. Ce anume mirosise Nichifor Crainic în stofa tânărului literat e greu de spus, dar ce știm azi e că, timp de opt ani, între 1932 și 1939, Papadima avea să intre în rutina criticii de întâmpinare, oficiu pe care avea să-l întrerupă odată cu plecarea în Germania
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
singurul remediu e revenirea la forma inițială, cu păstrarea intactă a sensurilor de atunci. Dar să trecem peste peripeția prin care au trecut aceste cronici și să ne oprim asupra conținutului lor. Ce preocupă azi e timbrul lor critic, adică stofa de judecător estetic al lui Ovidiu Papadima, situație în care poți spune fără ezitare că, odată cu plecarea la studii în Germania, critica literară nu a pierdut nimic. În afara câtorva texte pe care le citești cu atenție vie - mă gândesc la
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
din arhivă toate notele și notițele legate de persoana lui Nae, volumul de față nu ar fi existat. Cum spuneam, în el găsim două din cele trei condiții ale înțelegerii: analiza și intuiția, dar nu viziunea. Cauza stă în lacuna stofei lui Băncilă: brăileanul nu avea suflul unei vederi proprii asupra lumii, rămînînd la treapta unui digerator cuminte a ideilor altora. Chiar și așa, cele două decenii de vecinătate cu Nae sunt un arc de timp prea întins pentru a nu
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
posesie interlocutorul spre a-l domina, de unde și senzația că, dacă punem la un loc uverturile de la începutul fiecărui interviu, putem obține un capitol de sine stătător în care e vorba cu precădere de fibra autoarei și mai puțin de stofa celor pe care i-a avut în față. Dacă sărim peste prefața encomiastă a lui Vitalie Ciobanu, care îi face un deserviciu Ioanei Revnic printr-un zel elogios care stîrnește în cititor, drept compensație instinctivă, o reacție de antipatie la
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
Sorin Lavric E o constatare banală că valoarea unui scriitor e dată de stofa criticilor care s-au aplecat asupră-i. Potrivit acestei logici, nu ce a scris autorul contează, ci felul cum s-a oglindit în mintea criticilor. Detaliul acesta face ca identitatea autorului să se schimbe odată cu judecățile estetice pe care le
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
Nu am amestecat niciodată meseria de ziarist cu pasiunea pentru scris. Mai mult, n-am simțit vreodată că prima a afectat-o în rău pe cea de-a doua, nici în privința timpului acordat fiecăreia, nici în privința calității textelor. Cine are stofă de scriitor va găsi mereu timp să scrie, la fel cum cine simte nevoia să citească va găsi răgaz pentru asta. Nu cred o iotă din lamentația celor care declară că ar citi cu plăcere, dar nu le îngăduie timpul
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Ognjen Spahić (laureatul Premiului pentru un Tînăr Scriitor): „Eu trăiesc literatura din interior“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5457_a_6782]