2,070 matches
-
cazul bărbaților, situația stă exact pe dos. Scoase la iveală o tabacheră și mă invită să fumez, adăugând preventiv: — Sunt mentolate. Am crezut că numai curiozitatea m-a împins să iau una, dar când am tras primul fum m-am strâmbat, dându-mi seama că uitasem, de fapt, cât de nasol e gustul țigărilor mentolate. Ea a chicotit când mi-a văzut neplăcerea evidentă. — O, stinge-o, omule, pentru Dumnezeu. Au un gust oribil. Nici eu nu știu de ce le fumez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și avea un pic de sânge pe buza de jos. Nebe se opri și privi scena din fața sa cu ceva mai mult decât un simplu dezgust. — Ei? întrebă el vădit supărat. Încă una? Patologul suflă fumul cu încetineală și se strâmbă: — În această etapă de început, așa pare, răspunse el. Are pe ea toate accesoriile corespunzătoare. — Înțeleg. Era cât se poate de evident că Nebe nu dădea prea mulți bani pe tânărul patolog. Îi spuse: Nădăjduiesc că raportul dumitale va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe mine că vă spun, domnule, mormăi el, dar asta e o treabă pentru băieții în uniformă din Orpo. — Capetele alea seci sunt bune ca să aresteze bețivi și proxeneți, i-am zis. Treaba asta, însă, necesită inteligență. Asta-i tot. Strâmbându-se, Deubel își stinse țigara într-un mod care îmi dădu de știre că își dorea ca scrumiera să fi fost mutra mea, după care se târî, în silă, afară din birou. — Mai bine aveți grijă ce-i spuneți lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
te așteptăm. Cina e un pic cam prea bine făcută, așa că vei avea nevoie de astea. Îmi dădu o pereche de mănuși din cauciuc și apoi se uită la Deubel țâfnos: — Te așezi cu noi la masă, inspectore? Deubel se strâmbă: — Aș prefera să nu, dacă nu vă supărați, domnule. În mod normal aș sta, dar am eu însumi o fiică de vârsta asta. Am înclinat din cap: — Mai bine i-ai trezi pe Becker și Korsch și le-ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din piele. Este ceea ce naziștii numesc selecție naturală. Pe podea, în capătul biroului, zăcea cufărul care conținea cadavrul, acoperit cu un cearșaf. Am luat două colete mari și ne-am așezat. Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se ridică să mă întâmpine, făcându-mă să îmi întorc automat capul spre aerul mai bun de peste umărul meu. Da, într-adevăr, murmură el, a fost o vară călduroasă. Era un cufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că o cheamă Sarah Hirsch. Atunci bărbatul a întrebat-o dacă e evreică și când ea i-a spus că da, el pur și simplu a pornit mașina și a plecat fără un cuvânt. — Ți-a dat o descriere? Se strâmbă și scutură din cap: — Era prea speriată ca să zică prea multe. Aveam cu mine doi polițai în uniformă și cred că ei au speriat-o. — Poți să o condamni? A crezut probabil că ai de gând să o arestezi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fermitate, probabil neținând prea mult să audă despre tați care erau morți. Nu contează ce-a spus ea. Dacă știi ceva care l-ar putea ajuta pe Kommissar să o găsească, atunci trebuie să-i spui. E clar? Sarah se strâmbă: — Da, tati, căscă ea și se aruncă într-un fotoliu. — Haide, Sarah, zău așa, zise mama ei. Zâmbi nervos către mine: — În mod normal nu este așa, Kommissare. Îmi cer scuze. — Nu-i nimic, i-am zâmbit, așezându-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
demult. — Orice ți-ai aminti m-ar putea ajuta. De exemplu, la ce oră a fost? Mi-am scos carnețelul și mi l-am pus pe coapsă. — La ora când se pleacă acasă. Ca de obicei, mă duceam acasă singură. Strâmbă din nas la această amintire. — Ei, și mașina asta era lângă școală. Ce fel de mașină? Ea ridică din umeri: — Nu știu mărci de mașini. Dar era o mașină mare, neagră, cu șofer în față. — El a fost cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâna peste statueta art-deco din bronz a unui somon în plin salt, care ocupa mijlocul unei mari mese rotunde. Poate că mi-ar fi făcut plăcere netezimea lui, dacă obiectul nu ar fi fost acoperit cu praf. M-am întors, strâmbându-mă, când negresa reveni cu un mers legănat în hol. Ea se strâmbă înapoi la mine și apoi în jos la picioarele mele: — Mata nu vezi ce-au făcut cizmele matale la pardoseala mea curată? zise ea arătând cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ocupa mijlocul unei mari mese rotunde. Poate că mi-ar fi făcut plăcere netezimea lui, dacă obiectul nu ar fi fost acoperit cu praf. M-am întors, strâmbându-mă, când negresa reveni cu un mers legănat în hol. Ea se strâmbă înapoi la mine și apoi în jos la picioarele mele: — Mata nu vezi ce-au făcut cizmele matale la pardoseala mea curată? zise ea arătând cu degetul la cele câteva urme negre pe care le lăsaseră tocurile mele. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nou: — Mi-a fost de ajuns pentru o singură seară. I-am prins și celălalt braț: — Încetează. — Te rog, trebuie să o faci! Am scuturat din cap, dar picioarele ei s-au înfășurat în jurul pieptului meu și rinichii mei se strâmbară când coapsele ei puternice strânseră tare. — Încetează, pentru Dumnezeu! — Lovește-mă, nemernic prost și urât ce ești! Am zis și prost? Un polițai tipic cu capul sec. Dacă ai fi bărbat, m-ai viola, dar nu ești în stare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vedea el însuși în rol de papă nazist pentru Antihristul lui Hitler, asta fu prea mult de suportat. Venind suficient de aproape de mine ca să-i simt mirosul coloniei de pe fața lui minuțios rasă, și clipind furios din ochi, cu gura strâmbată de un rictus plin de ură, el mă lovi puternic în fluierul piciorului. Am gemut de durere, dar am rămas nemișcat, aproape în poziție de drepți. — Ai stricat totul, zise el, tremurând. Totul! Mă auzi? — Mi-am făcut meseria, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul că în această istorioară e vorba de miros, de nas și de registrul asociat în mod obișnuit cu această parte a corpului: a strâmba din nas când e vorba de cineva, a nu putea să-i suferi nici măcar mirosul și alte asemenea expresii din vorbirea curentă. Pentru că nesocotirea sau uitarea nasului în istoria filosofiei merită să li se consacre un studiu în exclusivitate! Zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
conștiințele mai înapoiate ale contemporanilor, fără ca cuvântul înapoiat să aibă nimica pejorativ - conștiințe angajate în timpurile lor particulare. Atunci se produce neînțelegerea. (1932) FRAGMENT DINTR-O SCRISOARE Da, e dat râul să susure. Nu e nici o rușine. De ce să te strâmbi atunci? Știu versuri nemuritoare întemeiate pe adâncirea dialectului apei sau vântului. Întreg Eminescu e aici. Sau, dacă vrei - ni se pare că bătrânul antart e în cinste în cenaclul tău - stanța nemuritoare a lui Jean Papadiamandopulos: " Le calme ruisselet traverse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De aceea și Hristos Domnul precizează că nu este om născut din femeie, mai mare ca el. Precizând apoi că cel mai mic din Împărăția Cerurilor este mai mare decât el, pentru a face diferența dintre lumea noastră materială, mica, strâmba, plină de păcate și Împărăția lui Dumnezeu spre care trebuie să aspiram prin iubire jertfelnică, credința și fapte bune. A mustrat rătăcirile poporului dar și ale lui Irod, i-a învățat pe vameși, pe soldați, pe cei bogați să facă
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
Știi? Cei doi caiși din fața casei. A făcut și mama cinșpe borcane de gem. Zece pentru noi... -Că...de! -Da, măăă! Nici nu știi cât țin ei la tine. Îi toarnă un pahar, aproape plin. -Ai pus cam mult! se strâmbă domnulGigi.Tu nu bei? -Știi bine că eu nu beau. După o înghițitură, Gigi lăsă paharul, bosumflat : -Dacă tu nu bei, nu mai beau nici eu! -Hai, mă, lasă !.. Am să beau puțin de la tine. -Nu se poate, dragă! Eu
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
dogită, trăgându-și cu greu răsuflarea. Solomon înțelesese acum de ce l-au urmărit ortacii lui Jery chiar și aici, în afara granițelor pieței și îi fugi gândul la bani, la o înțelegere, chipurile, pe euro, ca să fie lăsat în pace. Tăcu, strâmbându-se în mod exagerat, de o durere imaginară și întorcându-și privirea mată în cu totul altă parte. - Se face că plouă, șefu... - auzi Solomon din nou, vocea pițigăiată a castratului, sfredelind aerul îmbâcsit de fumul apetisant, venit de la grătare
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
decembrie) în palmele fără sațiu ale gândului sunt două bile prelungi palmele prind răspunsurile le rostogolesc odată cu ele într-un joc al hazardului fiecare primește bila neagră sau albă a treia bilă - cea vie - se pierde mereu în hățișul alegerilor strâmbăm nasurile ascuțite de fals în vânt tăcem strigând aruncând pietre în propriile ziduri de apărare apoi cuminți ridicăm ochii spre cer rostind Numele Domnului de câte ori mai cerșim biciul de argint când în clipa următoare îl frângem în pumnii privirilor înjurând
BILĂ NEAGRĂ BILĂ ALBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363059_a_364388]
-
cu Cezar, numai că de data asta bănuia, după cum vorbea, că ceva s-a întâmplat. După o săptămână nea Nicu a venit acasă. Căpătase cu câtva timp în urmă o pareză pe partea stângă. Era de nerecunoscut. Gura i se strâmbase, ochiul stâng parcă avea sprânceana și pleoapa atârnate într-un cuier.Capul i se um- flase. Purta în plină vară o căciula cu urechi îmblănită. Lua medicamente. De albine întreba din oră în oră, numai de recolta de miere nu
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
pictat pe cadran un clown caraghios, cu ochii mari și limba scoasă,râzând ca tembelul.Cu fiecare tic-tac mișca limba și ochii în dreapta și stânga.Silvica i-a întors arcul,fixând soneria la șase și un sfert. Apoi,s-a strâmbat la el,arătându-i și ea limba: -Na,nemernicule!Întorcându-se în pat,spuse: -Să știi că i-am furat un sfert de oră lui Mister Ornic.Sfertul ăla cu cel mai dulce somn pe care mi-l papă el
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
defloreze pe Flora - joc de cuvinte ieftin, s-ar putea zice, dacă n-ar fi adevărat adevărul în gravitatea lui majestuasă - în văgăuna noastră binecuvîntată de Dumnezeu cresc flori carnivore, plante bestiale și o specie de canguri care, deși vă strîmbați a dezgust, nu sînt nici buni de carne, nici de ouă, pentru că - și filozofa, aruncîndu-și un deget în aer - oul trebuie fătat de galinacee și porcul ouat de acea animală dezgustătoare, care este ... nu, copitate bilingve ce sînteți - își apostrofa
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
prin toată încăperea. - Ce vrei, domne, ce ți‑am făcut eu? Da’ ce, n‑am voie să mă joc? Meșteream ceva, ce știi matale! i‑a răspuns băiatul, destul de obraznic și nepăsător, în timp ce‑și ascundea briceagul în buzunar și se strâmba pe la spatele mamei. - Asta nu‑i oră de joacă, băiete! Și nu în casă se face o treabă ca asta. E clar? Nu faci tu curățenie. Și nu ridica vocea la mine că iei și vreo două pe cocoașă! - Ce
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Într-o zi de vară caldă... Musca de pe un pervaz, Zise: „Ce bine ar fi la scaldă! Dar am iar un vernisaj...” A privit strâmbând din gură, La cel public adunat: Când m-apucai de pictură, Șapte ani am studiat. Am făcut caricatură... Taina am voit să prind; Astăzi, mulți fac tevatură Când pe advesari înving. Oameni mari îmi recunosc Faima și talentu’ -original; Rareori
M U S C A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360781_a_362110]
-
sus, și sunt pâini./ Ne-așteaptă-n luceafăr Iisus, cu lapte cald și prescură/ și-un pahar plin cu lacrimi, în mâini („Vecinul care-a murit”, p. 45); M-au scos din celulă-ntr-o duminică, tată.../ Oftând veniseși la vorbitor./ Temnița strâmbă juca în jurul meu, beată,/ și-n piept ningea cu fulgi de cocor.// Nu m-ai strâns la piept, tată, nu mi-ai dat mâna/ (acest lucru e strict interzis)./ Dar s-a făcut o tăcere moale ca lâna,/ peste noi
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Ce tulbură mintea călătorului prin pustiu...” (Năzuință). Cuvinte vechi, cu parfum arhaic dau un farmec aparte poemelor, chiar dacă forma lor a ieșit din uz. Ex. nime, cetit, cerc (încerc), nimică, cătră (către), viers, nouri, ș.a. Poate că cititorii simandicoși vor strâmba puțin din sprâncene, aceste versuri părându-li-se depășite, oarecum desuete, de o anume vetustețe, comparativ cu poezia modernă, jefuită de imagine și de metafore, bazată pe limbaj licențios și pe atitudini de frondă. Parabola turnului construit anume pentru retragerea
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]