2,230 matches
-
și cucerirea Bizanțului de turcii otomani în 1453. În 1352, flota genoveză a amiralului Paganino Doria, blocată în strâmtoarea Bosfor, a fost salvată cu sprijinul logistic al turcilor otomani; în anii următori, aceiași turci otomani instalați de partea europeană a Strâmtorilor au cucerit poziția cheie de la Dardanele, cetatea Gallipoli, care, dată fiind lipsa lor de mijloace navale, nu putea fi menținută în dependența lor fără asentimentul genovez; în secolul următor, în timpul crizei sistemului genovez pontic, asaltat de toți adversarii săi din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
măsură dezastrul creștinilor la Varna. Aceste câteva date punctează doar istoria unei alianțe mult mai bogată în episoade a căror reconstituire va contribui la mai buna cunoaștere a istoriei europene în secolele XIV-XV. Principalele forțe care au contribuit la deschiderea Strâmtorilor în secolul XIII și care au asigurat intensitatea relațiilor mediteraneo-pontico-asiatice până la mijlocul secolului XV au înlesnit, prin particularismul și antagonismul lor și prin rivalitatea lor permanentă, instalarea dominantă a turcilor în Europa, evoluție care încheie de fapt era cruciatei; Franco-Graecia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Studii Românești, Fundația Culturală Română, 1995, p. 12. • David Britton Funderburk, Politica Marii Britanii față de România 1938-1940. Studiu asupra strategiei economice și politice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983, p. 13. Pentru Marea Britanie, România era importantă datorită apropierii ei de strâmtorile Bosfor și Dardanele, ca și de bazinul oriental al Mediteranei, astfel încât, în cazul unui conflict european de anvergură, prezenta o certă valoare strategică 4. În plus, interesul Londrei era să se asigure că petrolul românesc nu avea să cadă în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
implică compromiterea iremediabilă, în nici o direcție, a aspirațiunilor naționale și nici măcar renunțarea cât de mică din partea noastră la aceste aspirațiuni“15. În fața năzuințelor de expansiune ale Imperiului rus, România se află în calea cea mai directă spre Balcani și spre strâmtorile Dardanelelor. „În caz de biruință a Rusiei, continua el, în războiul cu Puterile Centrale, noi nu numai că trebuie să renunțăm pentru totdeauna la aceste două milioane de suflete românești (din Basarabia - n.ns), cum am fost siliți deja să renunțăm
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
expansioniste ale Austro-Ungariei în sud-estul Europei. În ce privește România, sunt de reamintit prevederile teritoriale din cadrul Tratatului de pace semnat la București, la 24 aprilie/7 mai 1918. • Ibidem, p. 212. Biruința Rusiei ar însemna anexarea întregii Galiții, a Constantinopolului și a Strâmtorilor, transformarea statelor din Balcani în simplă „Rückendeckung“; România va deveni o enclavă rusească, va cădea din nou în protectorat, în care independența ei n-ar fi decât o amară și înjositoare înșelăciune 17. Un argument în plus adus de C.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
singura atitudine corespunzătoare interesului național. Dincolo de acestea, temerile lui Stere referitoare la pericolul rusesc erau întemeiate, fără ca el să cunoască atunci condițiile în care guvernele Angliei și Franței au acceptat pretențiile Rusiei de a anexa, la sfârșitul războiului, Constantinopolul și Strâmtorile, sub rezerva recunoașterii „drepturilor“ aliaților occidentali în Orientul Apropiat. La 21 noiembrie 1914, țarul Nicolae al II-lea îi precizase lui Maurice Paléologue planurile Rusiei, care conțineau, între altele, dominația la Constantinopol și Strâmtori. La intervenția ministrului Franței, Nicolae al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
anexa, la sfârșitul războiului, Constantinopolul și Strâmtorile, sub rezerva recunoașterii „drepturilor“ aliaților occidentali în Orientul Apropiat. La 21 noiembrie 1914, țarul Nicolae al II-lea îi precizase lui Maurice Paléologue planurile Rusiei, care conțineau, între altele, dominația la Constantinopol și Strâmtori. La intervenția ministrului Franței, Nicolae al II-lea a precizat că Rusia este de acord cu menținerea influenței Franței în Siria și Palestina 20. La întrevederea cu generalul Pau și cu Paléologue din 3 martie 1915, țarul revenea în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
suna ceasul și când pentru toți fiii acestui popor va înceta dreptul de apreciere personală“ (ibidem, p. 230). • Maurice Paléologue, La Russie des tsars pendant la grande guerre, vol. I, Paris, s.a., p. 199-200. rezolva radical problema Constantinopolului și a Strâmtorilor. Soluția pe care v-am indicat-o în luna noiembrie este singura posibilă, singura practică. Orașul Constantinopol și Turcia meridională vor trebui să fie încorporate în Imperiul meu“. În schimb, Nicolae al II-lea se declara de acord cu realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
schimb, Nicolae al II-lea se declara de acord cu realizarea planurilor franceze pe malul stâng al Rinului. La 8 martie 1915, Paléologue îi aducea la cunoștință ministrului de Externe rus, Sazonov, bunăvoința guvernului francez față de realizarea planurilor Rusiei la Strâmtori 21. Cele trei puteri, din motive lesne de înțeles, au pus un accent deosebit pe păstrarea secretului asupra acordului intervenit în martie 1915, care a devenit cunoscut oficial abia în decembrie 1916. Pe diferite canale, guvernul român a fost ținut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
păstrarea secretului asupra acordului intervenit în martie 1915, care a devenit cunoscut oficial abia în decembrie 1916. Pe diferite canale, guvernul român a fost ținut la curent cu frecvența tot mai mare a declarațiilor cercurilor conducătoare ruse referitoare la chestiunea Strâmtorilor și, de asemenea, cu împărțirea zonelor de influență din Orientul Apropiat și Mijlociu 22. În acest context s-au plasat și indicațiile Vienei, din mai-iunie 1915, care îi cerea reprezentantului său de la București, în discuțiile cu oamenii politici români, să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și indicațiile Vienei, din mai-iunie 1915, care îi cerea reprezentantului său de la București, în discuțiile cu oamenii politici români, să insiste asupra faptului că Rusia victorioasă nu va admite o Românie puternică, care să-i închidă drumul spre Constantinopol și Strâmtori 23. O atenție specială a acordat situației din Basarabia, în preajma și la începutul războiului, Alexis Nour, în ale sale Scrisori din Basarabia, patru articole apărute în anul 1914, cu subtitlul Basarabia de la 1912 încoace 24, și un articol publicat în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prea deprinși cu binele rusesc, cu privilegiile lor; se află în plină degenerare etc.“27. Se aduce drept dovadă situația din domeniul învățământului, când încercările de a înființa • Ibidem, p. 314-315; vezi și Ilie Seftiuc, Iulian Cârțână, România și problema Strâmtorilor, București, 1974, p. 54. • România în relațiile internaționale 1699-1939 (coordonatori: L. Boicu, V. Cristian, Gh. Platon), Iași, 1980, p. 385. • Comte de Saint-Aulaire, Confession d’un vieux diplomat, Paris, 1953, p. 316. 24 „Viața Românească“: 1) vol. XXXII, nr. 1-3
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Posada... nu există. Iorga a fost primul care a spus, Într-un moment precis depistabil În unul din textele sale de la Începutul secolului XX, că acea Cronică Pictată de la Viena vorbește de o bătălie care a avut loc Într-o strâmtoare. Evident, În limba latină, cuvântul posada nu era Posada, deci Îi aparține În Întregime lui Iorga. De atunci, istoricii se tot străduiesc să localizeze Posada, ba În munții Banatului, ba mai aproape de Curtea-de-Argeș, și Încearcă să refacă itinerarele. În orice
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din 410, fusese cea mai înspăimântătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă pentru că desprinsese din imperiu Spania, Galia și Britania. Numai că, în 410, goții lui Alaric jefuiseră chiar Roma, devastaseră Italia până la strâmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrânsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgânilor, atenuată de multă vreme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tablou amplu, contemplat parcă de pe o înălțime) este comprimat într-o frază care adună toate erorile comise pentru a le transforma într-o imagine cu trăsături de prăbușire apocaliptică: „În cea mai după urmă însă, văzând moscalii mulțimea turcilor și strâmtoarea locului unde ei erau tăbărâți și flămânzia, atât a cailor, cât și a lor, dă vreme ce caii ajunsese dă-și mânca coadele și coamele și rodea polocoșurile după la cară, și într-o parte le murea caii, într-altă
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimîntătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă, fiindcă desprinsese din imperiu Spania, Gallia și Britannia. în 410, goții lui Alaric jefuiseră Roma, devastaseră Italia pînă la strîmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrînsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgînilor, atenuată de multă vreme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cele trei coarne despre care se spune că vor fi smulse de el se referă la regii Egiptului, Libiei și Etiopiei. Pe aceștia îi va învinge în război. Stăpânind peste toți și fiind un tiran crud și înfricoșător va porni strâmtoare și prigoană împotriva sfinților[...]. După care va veni din ceruri piatra care a lovit statuia (cf. Dan. 2,34) și a sfărâmat‑o, schimbând împărățiile și dând domnia sfinților Celui de Sus (cf. Dan. 2,44; 7,27). Acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ci Petru Vodă prinzând veste le-au ieșit înainte de Prut, la sat la Bogdănești [alți istorici spun că satul se numea Munteni - n.m.], cu câți oameni au putut avea într-acea dată, și acolo i-au înconjurat. Fiind cazacii la strâmtoare mare, căutatu-le-au a se închina...” 47. Pretendentul a fost învins și a căzut în prinsoare. într-una din luptele cu acești „domnișori” (și au fost mulți cei care l-au sâcâit pe fratele lui Alexandru al II-lea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Smaragda - 1696-1712) a fost soția postelnicului Constantin Băleanu, fiu al marelui clucer Ivașco Băleanu și nepot al marelui han Gheorghe Băleanu. Soarta n-a fost deloc îngăduitoare cu urmașii lui Constantin Brâncoveanu. Beizadea Radu, soțul Stancăi, dând de avuție după strâmtoarea (1704) de la Constantinopol, a luat darul băuturii și calea abuzurilor (s-a făcut „foarte rău și crud, și tiran, atâta cât el însuși cu mânele sale pe mulți oameni i-au omorât” - Istoria Bălăcenească). A devenit repede indezirabil, dar, la fel de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
regentă. Moștenirea, care cuprindea În special bijuterii, nu era suficientă pentru a acoperi deficitul financiar al lui Ranjit Singh, iar ministrul căruia maharajahul Îi ceru ajutorul nu putea sau nu-și permitea să-i dea suma cerută. Aflându-se la strâmtoare, Ranjit Singh regiză această hoție furând cu premeditare bijuteriile În cauză, fapt În urma căruia regina 153 Gulbegun se arătă Într-atât de indignată, Încât Îl aruncă pe rege În Închisoare, fiind pe deplin Încredințată că În acest fel ministrul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Orientala, prin limitarea considerabilă a spațiului de manevră al Rusiei În această zonă. Iar „instrumentele” prin mijlocirea cărora s-a realizat au fost concretizate Într-o serie de acte internaționale, Încheiate În anul 1856. Primul dintre ele a fost Convenția Strâmtorilor, care constituia prima Anexă a Tratatului general de pace, Încheiat la Paris, la 30 martie 1856. Ea a fost semnată și parafata, În aceeași zi, de către fostele puteri beligerante, inclusiv de Prusia; cea din urmă, doar În calitate de fosta semnatara a
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
Anexă a Tratatului general de pace, Încheiat la Paris, la 30 martie 1856. Ea a fost semnată și parafata, În aceeași zi, de către fostele puteri beligerante, inclusiv de Prusia; cea din urmă, doar În calitate de fosta semnatara a celeilalte Convenții a Strâmtorilor, Încheiată la Londra, la 13 iulie 1841, care era, de fapt, reactualizata de nouă Convenție, În sensul că se menținea interdicția traversării Strâmtorilor Bosfor și Dardanele de vasele de război ale oricărei puteri, În timp de pace <ref id="20
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
fostele puteri beligerante, inclusiv de Prusia; cea din urmă, doar În calitate de fosta semnatara a celeilalte Convenții a Strâmtorilor, Încheiată la Londra, la 13 iulie 1841, care era, de fapt, reactualizata de nouă Convenție, În sensul că se menținea interdicția traversării Strâmtorilor Bosfor și Dardanele de vasele de război ale oricărei puteri, În timp de pace <ref id="20"> 20 Veniamin Ciobanu, Problema orientala (1856-1923), Iași, 2009, p. 68-69; pentru Convenția Strâmtorilor, vezi Acte și documente relative la renascerea României, publicate de
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
de nouă Convenție, În sensul că se menținea interdicția traversării Strâmtorilor Bosfor și Dardanele de vasele de război ale oricărei puteri, În timp de pace <ref id="20"> 20 Veniamin Ciobanu, Problema orientala (1856-1923), Iași, 2009, p. 68-69; pentru Convenția Strâmtorilor, vezi Acte și documente relative la renascerea României, publicate de Ghenadie Petrescu și Dimitrie C. Sturdza, vol. ÎI, București, 1889, p. 1085-1806 (În continuare, Acte și documente, ÎI). </ref>. Noua reglementare a statutului Strâmtorilor nu a fost considerată, Însă, de
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
Iași, 2009, p. 68-69; pentru Convenția Strâmtorilor, vezi Acte și documente relative la renascerea României, publicate de Ghenadie Petrescu și Dimitrie C. Sturdza, vol. ÎI, București, 1889, p. 1085-1806 (În continuare, Acte și documente, ÎI). </ref>. Noua reglementare a statutului Strâmtorilor nu a fost considerată, Însă, de Marile Puteri ca fiind suficientă pentru asigurarea, În viitor, a securității Imperiului Otoman, ca și pentru consacrarea statutului Strâmtorilor. Rusia continuă să rămână cel mai mare pericol la adresa securității celui dintâi, datorită, mai ales
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]