38,669 matches
-
atît de neînțeles, Paralipomena, a "structurii" Maradenbone, un fel de flogistic al alchimiștilor, prezent în toate lucrurile, și, în final, a corpurilor. A bietelor corpuri sfîrșite, sfîșiate, plutind în aerul închis al unei camere cu jucării ce, împrejurul lor, se strînge ca un giulgiu.
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
neajutorat. Portbagajul Fordului era practic constipat cu bagaje, computere și echipament telefonic, dar, legînd cu corzi elastice două valize pe acoperiș, îi făcură loc lui Chip și genții lui de voiaj.ș...ț Spre miezul nopții, Fordul luă o curbă strînsă în apropiere de Lazdijai, ultimul oraș mai măricel dinainte de granița cu Polonia, și depăși un convoi de trei Jeepuri care se îndreptau în direcția opusă. Jonas acceleră pe drumul ca de catifea reiată, consultîndu-se cu Gitanas în lituaniană. Morena glacială
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
Aparent, fusese selectat pentru acest tratament umilitor datorită calității hainelor de piele pe care le purta. Nimeni nu părea să jinduiască la haina roșie de motocros a lui Gitanas sau la blugii lui Jonas. În schimb, "polițiștii" cu cagule se strînseră în jurul lui, pipăindu-i pielea fină a pantalonilor și jachetei. Scoțînd aburi prin găurile rotunde pentru gură, cu buzele acelea straniu decontextualizate, îi încercară gradul de flexibilitate al tălpii de la cizma stîngă. Un strigăt se ridică în clipa în care
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
Gitanas , iar Gitanas ridică mîinile, admițînd că ofițerul avea dreptate. În timpul acesta, sfincterul lui Chip se dilatase, aproape pînă la punctul capitulării necondiționate. I se păru însă foarte important să se abțină, de aceea, rămas în ciorapi și chiloți, își strînse cît putu fesele cu mîinile tremurînde. Strînse o dată și încă o dată, luptînd manual împotriva spasmului. Nu-i păsa cît de ridicol arată. "Poliția" descoperea o mulțime de lucruri bune de furat în bagaje. Geanta lui Chip fu golită pe pămîntul
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
ofițerul avea dreptate. În timpul acesta, sfincterul lui Chip se dilatase, aproape pînă la punctul capitulării necondiționate. I se păru însă foarte important să se abțină, de aceea, rămas în ciorapi și chiloți, își strînse cît putu fesele cu mîinile tremurînde. Strînse o dată și încă o dată, luptînd manual împotriva spasmului. Nu-i păsa cît de ridicol arată. "Poliția" descoperea o mulțime de lucruri bune de furat în bagaje. Geanta lui Chip fu golită pe pămîntul acoperit cu zăpadă și obiectele dinăuntru cercetate
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
Superba nebunie și truda inimaginabilă, de a selecta, structura și ilustra această carte cum nu se mai văzuse - un elogiu adus de scriitori și plasticieni din toată lumea purității, candorii, ingenuității - în condițiile de după Tezele din iulie, cînd botnița ideologică își strîngea iar cureaua - îl definesc cel mai bine pe antologator. Nu știu cum sună pentru generațiile tinere ceea ce scria el atunci în prefață: "Niciodată ca în vremea noastră puritatea nu a însemnat pentru artist un ideal mai plin de noblețe și mai necesar
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
timp cu un pământ arid și cu un ținut în care până și scorpionii își bagă acul ucigaș în propria coastă... -Să nu mai vorbim de șerpii constrictori, completează Haralampy sorbind zgomotos din pocalul cu pălincă bihoreană, care s-ar strânge singuri de gât, cam cum ar trebui să facă și unii parlamentari români care... -Care, ce?, îl întreb repede și cu destulă asprime. Dar, după lucirea din priviri, înțeleg că prietenu-mi se află într-un moment psiho-liric, așa că nu mă
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
recunoască valabilitatea, autenticitatea versurilor tipărite în ediția Scrieri și în ediția Versuri (2 vol., 1966), preferând întotdeauna să se întoarcă la ediția Versuri (cu o prefață de Mihai Beniuc), apărută în 1959, deși d-sa știe că respectiva ediție nu "strânge laolaltă șașa cum stă scris într-o notă mincinoasă de pe contrapagina copertei interioareț volumele de versuri publicate până astăzi șaugust, 1959ț de Tudor Arghezi", ci numai acele volume și acele poezii care au primit viza mai-marilor și mai-micilor cenzurii din
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
Arghezi în poezia Rugă de seară. A suprimat ultimele trei versuri din strofa întâi și toată strofa a doua (din ed. 1959): "Și-n fruntea mea secată/ Și-n pieptu-mi aiurit/ Te-nfige drept ca o săgeată.// Simbolic Infinit!/ Te strânge-n chip de fulg/ Și-n mine, lămurit,/ Te răspândește - să mă smulg,/ Să cad ca un aerolit/ Scăpat din circuit." Și a modificat și câteva alte versuri. în loc de: "Descinde-n mine cum descind/ Tenebrele-ntr-un schit", mi-a
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
pentru alții e tocmai fuga de ele. Cartea lui Lucian Raicu, reeditată de curînd în colecția "Collegium. Litere" a Editurii Polirom, are ca titlu o metaforă alunecoasă: "calea de acces". În termenii "împărțirii" de mai sus, ar însemna că volumul strînge fragmente dintr-o operă critică de-al doilea nivel, care nu țintește concluziile (cel puțin nu la vedere), ci modurile de investigare, interesată fiind de drumuri, nu de pietrele de hotar. Lato sensu, este adevărat. Părerile lui L. Raicu, pus
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
că nimeni nu poate vedea: prostia, nimicnicia, hoția, minciuna, trădarea, suferința, umilința, reaua-credință, amoralitatea. Precum și veșnicul mișto de noi, mișto de gang, ieftin, vulgar, născocit din neputințe. În cîteva fraze, se tranșează lumi, ape, se alege bobul de neghină, se strînge dezamăgirea în suflet și el se smochinește, se usucă și, cine știe, poate cade. Cine îl ridică? Drumul spre înalta societate" Dacă ăla care l-a enervat așa tare pe Iliescu de i-a zis "măi animalule!" a ajuns primar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
i se datorează în exclusivitate, anume în zone ce se află în zilele noastre în acută suferință. Pe scurt, părțile bune ale părților rele și părțile rele ale celor bune simetric dispuse, dialectic compuse, misterios difuze se leagă atât de strâns între ele, încât a încerca să le separi surpă o unitate sacră, de genul noapte-zi, yang-ying, sânge și apă - etc. Părțile rele ale părților bune fiind mai cunoscute, căci de ele s-a tot vorbit - până la obsesie și, să nu
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
de mesteceni ca și cum îi vedeam pentru prima dată. Erau sublimi, aerul se răsfăța atingîndu-le pielea argintie, frunzele lor gesticulau înțelesuri indescifrabile prin fața norilor. M-am îndreptat spre unul din ei, m-am cocoțat cît mai sus, aproape de vîrful tremurător și, strîngînd bine în brațe snopul ultimelor crengi, mi-am luat avînt și mi-am dat drumul spre pămînt, încovoind în cădere îngăduitorul arbore care mă ajuta să zbor. Probabil că am mai încovoiat și alți mesteceni, în acea copilărie a realului
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
jurnalistului un formidabil contact cu România profundă prin intermediul telefoanelor și scrisorilor primite de la oameni de tot felul, din toate colțurile țării. Experiența revelatorie a acestor contacte a fost valorificată de autor într-o serie de articole publicate în presa scrisă, strînse acum în volumul Dans de Bragadiru. Cum se vede România în direct. Însemnările din acest volum vizează, cum spuneam, aspecte ale României profunde, filtrate prin personalitatea unui scriitor cu evidentă sensibilitate artistică și umană. Pornind de la realitatea imediată, autorul dă
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
din pat și așa cum era, În cămășoiul lung, Își urmă părintele mai mult În intenția de a-i fi alături de cât ar putea să-l ajute Într-un fel. După nici doi pași simți cum frigul Îi Învăluie tot corpul strângându-l ca Întrun clește, făcându-l să o ia la fugă din toate puterile desculț pe zăpada foarte puțin bătătorită. Văzându-l așa gol nea Ion Ursache aproape se cruci și lăsând treaba ce Începea s-o pornească veni spre
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
cîte o proptea minusculă, la stat. Un asemenea investitor mărunt care ține un magazin lîngă dealul Mitropoliei mi se tot plîngea că de pe el se iau două piei, în contul celor de la care nu se ia nimic. Nefericitul a tot strîns din dinți și a plătit, pînă l-a ajuns un infarct. Cînd a trebuit să mai plătească și la doctori, a mai făcut un infarct. După ce a ieșit din spital, mi-a spus că ar fi preferat să aibă inima
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
nu puteau fi spuse altfel. La începutul anilor "90, s-a implicat în viața cetății, amăgit inițial de acea deschidere și dezamăgit, apoi, de felul în care a fost înțeleasă libertatea. Îmbrâncit de realitatea inacceptabilă înapoi la irealitatea fantasmelor, a strâns note pentru cel puțin un roman. Infarctul de la sfârșitul deceniului nouăzeci și operația ce a urmat l-au silit la recapitulări și la reasumarea "eu"-lui, Deșertul pentru totdeauna (Albatros, 2001) fiind confesiunea-roman rezultată din experiența acelei veri. Dar, precum
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
decembrie 1989, și când ea începe să-și recapete moșiile încet, încet, ajutată și de Jurubiță acesta, marele ei amorez... Citez: ... Apoi ea lăsă să-i scape din adâncul pieptului un suspin înfocat și se aruncă în brațele lui Jurubiță strângându-l la sânul ei aproape centenar. Gurile lor se lipiră. (Propoziție, sigur, manglită) Ochii lor pe jumătate închiși de delirul pasiunii, clipeau din când în când cu scântei de amor și voluptate,... Erau beți de fericire. Pe geamul deschis, se
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
uită, dom' profesor, ce surpriză!ť, zic și bătrînul dascăl de literatură veche nu-mi spune nimic, fumează țigară din țigară și aruncă chiștoacele peste tot, "nu se cade, dom' profesor". îi spun și dumnealui se apucă, ascultător, să le strîngă unul cîte unul" (p. 38). Ce altceva sînt însă acești morți veniți dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat care îi populează naratorului singurătatea de la Castelul Solitude dacă nu fantomele care bîntuie castelele din romanele gotice. Acesta este
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
singur sau împreună cu ceilalți. Pentru mine, kibuțul a însemnat cea mai bună universitate în ce privește studiul naturii umane. Am aflat mai multe despre oameni decît aș fi aflat dacă făceam înconjurul lumii de zece ori, pentru că am avut posibilitatea unor legături strînse cu o sută cincizeci de familii. Le-am cunoscut toate secretele și intimitățile. A. R.: Dar v-ați putut asigura intimitatea Dvs.? A.O.: Desigur, puteam să mă retrag oricînd în colțul meu și să fiu singur cu mine. Purtam
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
în această perioadă cărțile mele au fost inițial contractate de alți scriitori, numele meu fiind pe Ťlista neagrăť. Încheiau ei contractele în locul meu, iar după ce manuscrisul era acceptat declarau cine este adevăratul autor. M.I.: Domnule Elvin, contactul dvs. îndelungat și strâns cu lumea teatrului se datorează așadar unei răsuciri a destinului! La urma-urmei, unei decizii administrative, unei sancțiuni... B.E.: Da. Eu am stat trei ani de zile fără slujbă. Mă mulțumesc să observ: condiția de șomer... M.I.: În socialism... B.E. ...în
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
sau deraierile de perspectivă psihologică, ci este urmarea unui travaliu crîncen menit a înlătura orice formă de exces. Cu alte cuvinte, lipsa excesului provine dintr-un alt exces, unul grație căruia scriitoarea este principial orientată împotriva excesului în genere. Yourcenar strînge fraza pînă la forma lapidară a unui șir de propoziții care curg cît mai firesc și cît mai sudate între ele, dar strîngerea pe care o săvîrșește îmbracă mai întotdeauna forma unui rafinament din cale afară de laborios. E multă muncă
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
să se îndepărteze de inima lui12." Sărutul, semn de pace, de unire, de dragoste și reconciliere, a înlocuit de altfel la nevoie comuniunea însăși din secolul al XI-lea pînă în secolul al XIII-lea. Este adevărat că el era strîns legat de euharistie prin locul său în liturghie. Dar sărutul nu era supus acelorași exigențe ca și comuniunea, care cere continență și confesiune prealabile. Sărutul este un gest al gurii, un fel de manducație sacră, gura fiind totodată organul Verbului
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
de Deutz, care s-a văzut sărutat pe gură de către Hristos este dintre cele mai extraordinare în acest erotism mistic. ,Cum intrasem cu mare grabă, l-am apucat pe Cel iubit de sufletul meu și L-am ținut, L-am strîns în brațe, L-am sărutat îndelung pe gură. Am simțit cît de mult aproba el acest gest de dragoste fiindcă în timpul sărutului, gura lui s-a deschis pentru ca eu să-i dau un sărut și mai adînc." După Jean-Claude Schmitt
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
purtare nu mai e de bon ton. Că tot prostul vede și tace. Coțcar e cine poate să zică, așa fel cît să stîrnească fără să supere. Este socoteala pe care și-o fac Andrei Pleșu și Radu Paraschivescu (editor), strîngînd într-un catastif colorat - la propriu - articole ale celui dintîi, de prin Dilema, Plai cu boi și Jurnalul Național, din ultimii zece ani și mai bine. Se cheamă, trucînd (auto)critica unui, bunăoară, Raymond Poincaré, Comédii la porțile orientului. Comédia
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]