1,253 matches
-
e drag ca un solstițiu de vară, ca un bunic cu barbă albă pierdută de ani. Mi-e drag pentru lucrurile mici, pentru piața centrală în care se înghesuie târgoveții cârtitori pe nimicuri, pentru mica prefectură aruncată între case, pentru străduțele laterale din care poți să ajungi oricând în centrul orașului. Mi-e drag orașul acesta mic care poartă și un nume:Rîmnicu-Sărat. Referință Bibliografică: Orașul pierdut / Florentina Udeanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 209, Anul I, 28 iulie 2011
ORAŞUL PIERDUT de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360707_a_362036]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Manuscris > Povestiri > KARON,CAP 11 Autor: Violeta Catincu Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Pe străduța care ducea spre secția de poliție,un om,rotund,cu un început de chelie grăbea pasul.In mâna avea o servietă neagră pe care o țară cu mare efort.Fata îi era rasă bine cu briciul,iar trăsăturile trădau un
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
crescut mușchi de la umezeală și îi spun lui Pablo să mergem cu grija.El m-a lua de mână și m-a ajuta să trec.Mai aveam puțin până ieșeam de pe acoperișul din grădina și apoi o puteam lua pe străduțe,până la docuri.Luna se uită la noi și ne făcea calea mai luminată ca să vedem pe unde mergem.Amandoi zâmbeam ca niște învingători pe câmpul de luptă,simtindu-ne inimile pulsând în gâtul uscat.Dar când să pășesc pe o
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
aveau până în treizeci de ani, erau înalți, puternici, însă cu un aer foarte abătut pe fețele lor. Erau doi hoți de buzunare, și nu numai atât, intrau uneori și prin curțile și casele oamenilor să fure, iar uneori noaptea pe străduțe dosnice atacau oameni zdrobindu-i în bătaie și luându-le tot ce aveau asupra lor de valoare. Păreau ca doi lupi hămesiți, de câteva zile nu mai prădaseră pe nimeni. Iar gazda lor o țigancă bătrână ce se îndeletnicea cu
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
pornii după Radu. Dintr-o altă parte a pieții și Costel îl urmărea pe Radu, ce mergea agale cu geanta sa de voiaj pe umăr printre puținii trecători de pe stradă. Drumul lui șerpuia printre case, după care intră pe niște străduțe mai înguste și pustii, nu era mai nimeni pe acolo. În spatele lui mergând prin locurile cele mai întunecoase îl urmau Costel și Chinezul, nefăcând nici cel mai mic zgomot înțelegându-se între ei doar din priviri și semne. După douăzeci
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
pe acolo. În spatele lui mergând prin locurile cele mai întunecoase îl urmau Costel și Chinezul, nefăcând nici cel mai mic zgomot înțelegându-se între ei doar din priviri și semne. După douăzeci de minute de mers Radu ajunse pe o străduță îngustă și prost de tot luminată, pustie, ce era foarte aproape de locuința prietenilor săi. Începu să fredoneze un cântec de petrecere gândindu-se la Angelica, o femeie de patruzeci și cinci de ani care atunci când era bărbatul ei plecat în
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
se va lăsa până nu îl va găsi și se va răzbuna pentru ochiul său. De asemenea denunță acel act de cruzime la poliție, descriindu-l destul de vag pe Costel pe care îl văzuse învăluit în întunericul nopții pe acea străduță prost luminată. Timpul trecea cu repeciziciune și poliția nu descoperii nimic, și nici Radu nu reușii să-l mai găsească pe Costel, care de vreo două ori îl mai văzu pe Radu prin piață însă știu să se facă nevăzut
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
ar fi putut deveni un pericol pentru ei, întrucât curtea era perfect goală. Doar nisipul și pietrișul, precum și lărgimea, erau singurele elemente pe care se putea încropi tematica jocului lor. Așa că nu rareori se plictiseau și atunci, mai ieșeau pe străduța pe care nu trecea nimeni în alte perioade ale anului, în afară de vară, când oamenii coborau spre plajă. Și pentru că nu mai aveau ce să facă, priveau în lungul și-n latul străzii, adulmecând ca niște ogari în văzduh, mirosul noutății
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
văzut liniștit de drum. Îi cerusem să oprească pe o stradă paralelă cu cea unde locuiam, ca să evit vreo surpriză. Nu că m-aș fi așteptat la vreuna. Pentru orice eventualitate. Până la urmă, întrucât cu mașina nu putea intra pe străduța pe care mergeam, iar pe jos considerând, probabil, că e riscant să se avânte, zbieretele au încetat de la sine și, mofluz, s-a cărat. Nu mint, a fost foarte amuzant. Vă recomand cu încredere să procedați la fel. La mulți
„- Bă, mi-ai dat decât 15 lei!...” Antidot contra taximetriștilor care îți cer pe o cursă dublu față de cât face () [Corola-blog/BlogPost/338254_a_339583]
-
sunt mai puțin de 25 de kilometri, maximum o jumătate de oră de mașină, asta în condiții normale. Nu și astăzi: „Ieșiți din mica fracțiune, la fiecare 500 de metri zăpada era mai mare cu 20 de centimetri. Intrați pe străduța din Fivirola, ultimul grup de case înainte de hotel, liniște totală." Nămeții acoperă tot ce-i mai mic de un metru, povestește unul dintre salvamontiști. Mașinile încep să meargă din ce în ce mai greu, unele, parcă, în ciuda lanțurilor alea imense, montate pe toate cele
Odiseea salvatorilor care au ajuns la hotelul îngropat de avalanșă: „N-a mai rămas nimic”. Corespondență din Italia () [Corola-blog/BlogPost/338772_a_340101]
-
comunei dar și la dăinuirea noastră ca națiune. Numai că, pentru domnii consilieri această idee nu a trezit interes, fiind ocupați până peste cap cu zeci de probleme cotidiene. Prin urmare am rămas tot cu strada „Principală”, strada „Culturii”, străzi, străduțe și ulițe ale nimănui. De ce? Simplu. Pe unii chiar nu-i interesează iar pe alții, îi dor urechile când aud de Eminescu, Cuza, Tașcă, Procopiu, Ghimuș, Sf. Rafail etc. Au auzit ei că, Eminescu n-ar mai fi la modă
„Au uitat” () [Corola-blog/BlogPost/339943_a_341272]
-
va patrula non-stop. Din respect, nu am evidențiat pe harta noastră nici Primăria pentru a nu deconspira cetățenilor locația. Notă. Ar fi un exemplu de prețuire și respect pentru munca înaintașilor noștri dacă, în orice localitate, obiectivele culturale, străzile și străduțele(asfaltate, pietruite, ulițe) ar purta nume onorante ale neamului nostru. La Bălăbănești am putea să vorbim de Căminul Cultural „Mihail Kogălniceanu” și Biblioteca „G.F. Tașcă” pe strada „Alexandru Ioan Cuza”, de Dispensar „Prof. Dr. Ion Chiricuță” pe strada „Prof. Dr.
„Au uitat” () [Corola-blog/BlogPost/339943_a_341272]
-
pricepere urbanistica. Dar străzile drepte servesc la a controla mai bine mulțimile aflate în revoltă. Cand se poate, cum e cazul cu Champs-Elysées, până și străzile laterale trebuie să fie largi și drepte. Cand nu s-a putut, ca în străduțele Cartierului Latin, tocmai acolo mișcarea din mai ’68 a dat ce a avut ea mai bun. Cand o iei la fugă, intră pe străduțe mici. Nicio forță publică nu le poate controla pe toate, si chiar și polițiștii se tem
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
și străzile laterale trebuie să fie largi și drepte. Cand nu s-a putut, ca în străduțele Cartierului Latin, tocmai acolo mișcarea din mai ’68 a dat ce a avut ea mai bun. Cand o iei la fugă, intră pe străduțe mici. Nicio forță publică nu le poate controla pe toate, si chiar și polițiștii se tem să pătrundă acolo în grupuri izolate.” Până și dintr-un joc mecanic atât de banal Eco reușește să facă o teorie interesantă.Bila lansată
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
Este vorba de Octavian Goga și Emil Cioran. Ca profesor de limba română voiam neapărat să vizitez casa în care se născuse și copilărise Octavian Goga. Am străbătut cu piciorul satul pe lângă firișorul de apă care curgea paralel cu o străduță îngustă până aproape de Ulița Popilor. Am urcat dealul încet până la casa cu numărul 778, am intrat în curte și am descoperit o lume apusă, o curte mare străjuită de arbori seculari și o casă veche, păstrată ca muzeu de pe timpul
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
Perete în perete cu ei, le locuiesc copiii, când parterul a fost cuprins de flăcări au bătut cu pumnii în perete după ajutor. Au fost scoși la timp. Mașinile au trecut pe silențios girofarurile când au trecut de pe magistrală pe străduțele de cartier, să deranjeze cât mai puțin posibil. De-aia nu am auzit. La două zile distanță, aceeași imagine matinală, două numere mai la deal. Un polițist îmi bate la ușă, câteva întrebări, câteva sfaturi, câteva informații. Un intermediar, traficant
Eu și teroriștii din UK: „- A explodat conducta de gaze?” „- Slavă Domnului, nu! Doar o bombă pusă de un gang rival” () [Corola-blog/BlogPost/339679_a_341008]
-
au început să primească tot mai multe comenzi. Apoi au căutat și au închiriat un spațiu foarte mic, de 15 metri pătrați, lângă Ateneul Român. „Mi-a plăcut zona, pentru că reflectă unde vrem noi să fim, ca percepție. Pe o străduță pe care nu ne dădea nimeni nici o șansă - Constantin Esarcu. Dacă ne puneam în Piața Romană, probabil nu făceam față cu producția. Așa a fost gradual, a fost totul foarte bine”, își amintește el. De la început a avut un concept
GENERAȚIA B. „Eu vreau să fac cel mai bun ecler, am un concept. România are unul?” () [Corola-blog/BlogPost/339041_a_340370]
-
și de indivizi care le vor trânti prin rondurile de panseluțe cât vor sta pe la terasele de fițe (foto:metropotam.ro). Imaginea nu e departe de ceea ce se întâmplă deja. Nu s-a dat tonul la camioane și treierătoare, dar străduțele din spatele marilor bulevarde au început să fie sufocate de șoferi care claxonează, conduc isteric și se înjură unii pe alții pentru că nu încap mai mult de unul pe sens. Unii merg cu 60 de kilometri la oră pe alei, de
Imaginea unei capitale europene care își omoară metodic locuitorii: ce nu face primăria, „rezolvă” Waze-ul () [Corola-blog/BlogPost/339220_a_340549]
-
nici măcar câinele dezlegat să zburde. O mare necunoscută pentru mine, cetățean care se duce la vot, este dacă primarii care ne conduc orașul și sectoarele au făcut câțiva pași pe jos, dacă au mers vreodată cu mâinile în buzunare pe străduțe, în mijlocul zilei, ca să simtă pe pielea lor nenorocirea ce paște Capitala. Tehnologia - cu părțile ei rele, dar mai ales bune - a găsit soluții pentru șoferii blocați pe bulevarde. Una din cheile conducătorilor auto la ananghie se numește Waze. E mană
Imaginea unei capitale europene care își omoară metodic locuitorii: ce nu face primăria, „rezolvă” Waze-ul () [Corola-blog/BlogPost/339220_a_340549]
-
week-end-uri. Aceasta ar putea deveni un loc de promenadă și de dat cu bicicleta. În ceea ce privește succesul mare al aplicației Waze în orașele aglomerate ale lumii, tot mai mulți cetățeni au început să ia atitudine față de creșterea bruscă a traficului pe străduțele pe care locuiesc. Traffic-weary homeowners and Waze are at war, again. Guess who’s winning? - scria Washington Post în iunie 2016. Cele mai multe plângeri au fost înregistrate în Los Angeles, unde oamenii au semnat petiții și le-au cerut încă din
Imaginea unei capitale europene care își omoară metodic locuitorii: ce nu face primăria, „rezolvă” Waze-ul () [Corola-blog/BlogPost/339220_a_340549]
-
pic de praf între covoarele acelea turcești înainte de a-mi produce o mică panică în rucsacul clipelor rămase prizoniere aici aparatul meu de fotografiat nu mai elibera poze ca o scoică aduna nisip dintr-o clepsidră în apropiere la capătul străduței pe soclu Ovidiu era îngândurat m-am așezat protector lângă el ca lângă trecutul meu doi stingheri care totuși ne spionam cu o ocheadă privea marea cu spatele la muzeu iar eu acea farfurie zburătoare deasupra moscheii ce parcă dorea să zboare
AMINTIRILE PE SCĂRI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340925_a_342254]
-
copac se află un bărbat suspect, care se pare că intenționează un act suicidal prin strangulare. Doamna respectivă îl vede de la geamul din bucătărie. Deplasați-vă urgent la fața locului și verificați veridicitatea apelului. - Recepționat! Aflându-se doar la câteva străduțe distanță, au ajuns în două-trei minute. Au localizat persoana încă de la coborârea din mașină, moment în care aceasta își dăduse drumul în lațul improvizat pe o creangă a pomului. Cei doi “Anonimous” au sărit în fugă peste liniile de cale
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
Jolita, o cunoștință de-a gazdelor, care oricum mergea la serviciu acolo. În scurtul ei timp disponibil, ne-a dus pe străzile orașului, acelea unde urci și coborî că de pe acoperiș. Ne-a dus și pe faimoasa „Crocodile Street”, o străduța ce coboară în serpentine permanente. Am înțeles, de ce aici, multor mașini li se rup frânele! Jolita ne-a lăsat la „Marină”, adică portul de iahturi. De aici am pornit pe jos să vedem fabrică de ciocolată Girardelli, unde poți admira
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
DE PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Manuscris > Povestiri > KARON,CAP 5 Autor: Violeta Catincu Publicat în: Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017 Toate Articolele Autorului Plimbându-se pe străduța principala ,cu un mers domol și liniștit,Karon se gândea la seara trecută și la Pablo,cel pe care il intanlise și cu care dansase.Nu era ca și cum ar simți ceva pentru el,numai că, prezența lui o făcea să
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
Peter,Peter Munsley. -A!,da! ,sigur dar imi vei poveștii toate detaliile.Acum se intoarce roată,Karon.Abia aștept să văd cum te manifești,în condițiile în care,sunt ațâți domni care te curtează,spuse Victoria,zâmbind ironic. Mergând pe străduța pavata cu pietre,pe unde mai trecea ,ocazional câte o trăsura,fetele priveau copacii de pe margine și inspirau mirosul primăvăratic al naturii care renastea.Nu vorbeau,de parcă privirile și gesturile ar fi spus totul.De parcă s-ar fi știut de
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]