4,708 matches
-
ale unui poet cu o mobilitate unică a inteligenței și a expresivității, cu realitatea năvalnică a senzorialului și a privirii nemijlocite. Iar expoziția de la Primăria Sectorului 2 invită deschis la o asemenea evaluare. Relația scriitorului cu artele plastice este una străveche și profundă în cultura noastră, și nu numai, de multe ori, și în anumite momente, depinzînd de ea chiar evoluția fenomenului artistic însuși. Textele lui Delavrancea și ale lui Vlahuță despre Grigorescu, observațiile lui Vlahuță despre Brâncuși, scrierile lui Arghezi
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
de pompat în conferințele de presă. Proștii înghit, pe nemestecate, cele mai sinistre farse puse la cale de o armată de escroci și mincinoși. Înstăpânită peste țară, perfect echipată pentru atacul la baionetă, clasa politică actuală a dus la perfecțiune străvechile datini ale furtului, lașității și nerușinării. Cu astfel de specimene, reacția împotriva referendumului pentru introducerea votului uninominal e cât se poate de previzibilă. Șaptesprezece ani de operații oneroase i-au făcut pe parlamentari să creadă că modelul ascunderii incompetenței și
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
în surdină, ca fundal sonor, hiturile timpului. Așa cum spune titlul, cu trimitere la un banal adevăr psihologic, liceanul iubește iubirea, adică se îndrăgosteșe pentru că așa se întîmplă la pragul dintre vîrste. Nu tocmai fortuit, avînd în vedere lecturile momentului - versuri străvechi, dedicate femeii intangibile - este atras de cea mai greu abordabilă colegă. Trăiește momentele de iubire castă cu maximă tensiune și exaltare, alimentate de distanța socială (importantă și în anii de rapidă, reală democratizare a Italiei postbelice), de cutumele încă rigide
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
deținător de taine și urzeli, încât fiecare cuvânt ce-i iese din gură este bine cântărit, lustruit la capete, legiuitor, cu această particularitate că-și rezervă și un grad de relativitate - popular vorbind, o portiță. Se dă pe față o străveche, remarcabilă și salvatoare practică profesională: destinul l-a situat în cercul unor persoane ce dispuneau de viața/moartea unei colectivități umane de vreo douăzeci de milioane de suflete - și asta pe timp de decenii. Dacă pe unul îl chema Popescu
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
s-au priceput să îmbine excelent caracterul științific al lucrărilor Colocviului de paremiologie, susținut de personalități provenind de la universități celebre, cu activități de "loisir" ce au prilejuit, pe lângă necesara destindere, incursiuni în Portugalia profundă, și profund culturală încă din vremuri străvechi, care, să nu uităm, a fost timp de un secol una din marile puteri maritime ale lumii. Este poate momentul să menționez, pentru cititorii care au mai călătorit cu ocazii asemănătoare că, în ajunul începerii lucrărilor, soții Soares ne-au
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
cred că îl avem în noi. Și tu îl ai în tine. Oare nu-l manipulăm toată ziua prin limbajul nostru, inclusiv prin cel de comunicare cotidiană? Nu manipulăm noi toată ziua acest rezervor enorm de simboluri și de experiențe străvechi, prin tot ceea ce facem? Iar visul acesta îl visez de când aveam trei-patru ani. De unde să fi avut eu în mine, la acea vârstă, conceptul, convingerea pe care am dobândit-o mai târziu, acea scară a lui Iacob, să visez că
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
noastre, la un scriitor ca Valčre Novarina, pentru care intrarea în scenă a actorului nu înseamnă doar simpla lui trecere printr-o poartă. Sau dacă da, atunci aceasta ar trebui să fie poarta prin care intrau și ieșeau actorii în străvechiul teatru chinez din timpul dinastiei Yuan, numită și "Poarta spiritelor" sau "Poarta strămoșilor". În încheiere, aș vrea să ascultați această frumoasă definiție dată de Novarina actorului care intră în scenă și care "nu este, ci a fost, nu face, ci
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
la sută dintre cei ce-și dau cu părerea o fac folosind nume de împrumut. E o nouă formulă a lașității, a lipsei curajului de a-ți asuma, cu nume și prenume, o opinie. Dar e, în același timp, o străveche stratagemă a bolșevicilor, care s-au ascuns mereu în spatele unor "noms de guerre", de la Stalin la Pătrășcanu. Aceia măcar aveau scuza că se aflau în ilegalitate! Actorii de azi n-o au decât pe cea a propriilor frici și frustrări
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
comentat, că bossul ar fi pretins și o sumuliță de bani, în euro, bineînțeles, sumuliță care nu i-ar fi ajuns nici la acontarea unei garsoniere. Făuritorii de opinie de astăzi, deși cei mai mulți trecuți de jumătatea vieții, nu știu de străvechiul obicei de a i se da oaspetelui, după un prânz îmbelșugat, niște bani, pentru ceea ce se numea în epocă, oboseala dinților. Ienicerii eliberatori introduseseră obiceiul care, iată, s-a mai păstrat. Acum toată suflarea românească îl hulește pe bătrân, care
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
oricum, era foarte modest. Sigur, am întâlnit și numeroase lichele, unele de anvergură națională, ba chiar și internațională, dar și contactul cu ele mi-a fost folositor. Din toate ai multe de învățat. Pot ilustra cu sute de exemple câteva străvechi proverbe românești, nu numai pe acela care se referă la rezultatele facerii de bine... - De câțiva ani buni lucrați la romanul Raport asupra singurătății, din care am citit câteva zeci de pagini publicate în revista Familia. Am fost foarte atentă
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
ne topim? în căldură aburim? cerșetorii pentru ei iarna e o hârtie mototolită în care se îmbracă aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet în timp ce steaua polară le șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe de jeg ei bat în ape verzi de jad ca zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune ceva bobița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pentru nostalgia ce-o naște în mine cu suavitate. vă vorbesc dintr-o literă sluțită, de mult de tot nu mai sunt tânără, dar iubesc orice punct din care crește, asemeni unei flori, scrierea îmbobocită. vă vorbesc dintr-un sine străvechi, de mult de tot nu mai sunt tânără, dar iubesc hora în care se sinucid cuvintele, împrumutându-și generos substanța. piatra piatră cu sânge alb, martor al tinereții mele, piatră cu miez de măr verde, piatră cu vise conservate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
conține răspunsul pe care eu nu-l aflu decât în clipa cea mare. părinți și copii între mamă și fiu, ochiul larg deschis al tandreței, maldărele de albeață solidificându-se sub pleoape. mame cu osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Miclea e primul dintre miniștrii care au condus această parohie care și-a dat demisia pentru că nu a primit cîți bani a cerut pentru a face reformă. I-am regretat plecarea. Puțini oameni din învățămîntul nostru nu sînt sensibili la străvechiul lanț al slăbiciunilor. Mircea Miclea părea dispus să taie răul de la rădăcină. Nu accepta să mai protejeze industria doctoratelor și părea să fi pus gînd rău facultăților fantomă. Să-și fi dat seama ministrul că nu va putea face mare
Și ce dacă împăratul e gol? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9460_a_10785]
-
în care Iov își exprimă dorul purtat în sufletul pentru divinitate, dincolo de toate pătimirile. Cu spectacolul O vară fierbinte pe Iza, de la Tea-trul Național din Cluj-Napoca, ne aflăm într-un spațiu apropiat nouă, dar ale cărui rădăcini coboară în vremuri străvechi, de unde își extrage întreaga sevă ritmică și tot conținutul incantatoriu despre dragoste și moarte. Am fost uimită și m-am bucurat nespus, acum câțiva ani, când Mihai Mănuțiu a asociat unei tragedii antice Grupul "Iza" din Maramureș. De astă dată
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
psihiatric. Ni-l amintim, de asemenea, cu câtă cruzime s-a descotorosit de Petre Roman, când a simțit că viteza de alergare a aceluia îi primejduia viziunea de tip "glasnost" și "perestroika". Trebuie să ignori cu desăvârșire aceste trăsături ale străvechiului activist pentru a nu face legătura cu harababura în care s-a prăbușit, vreme de câteva luni, România. În locul lui Geoană, nu numai că nu l-aș fi ținut pe Iliescu în preajmă, dar aș fi condiționat preluarea conducerii PSD
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
legătura cu harababura în care s-a prăbușit, vreme de câteva luni, România. În locul lui Geoană, nu numai că nu l-aș fi ținut pe Iliescu în preajmă, dar aș fi condiționat preluarea conducerii PSD-ului de înlăturarea totală a străvechiului bolșevic. Mi-aș fi pus întrebarea de bun simț: de ce mi-ar vrea binele un om pe care l-am învins usturător? De ce-ar fi bun cu mine cineva care întreaga lui viață n-a vrut decât răul țării
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
numai loviți de glonț, dar și rătăciți de câteva cuvinte rău pronunțate", iar pe de altă parte: "asemenea războiului care pune conștiința oamenilor în alertă și revizuiește stări de lucruri ce păreau de neschimbat, prăpădul limbajului vine să demonteze raporturi străvechi dintre om și natură, dintre indivizi și indivizi, indicând soluții pentru o resurecție a spiritului încurcat de propriile lui construcții labirintice...". Alteori scriitorul este comparat cu un hamster care suportă pe viu, în deplină stare de conștiență, disecții și amputări
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
noianul frământărilor zilnice, par un fel de oaze cu circuit închis, deschise doar inițiaților, pierdute între dune de indiferență și pustiuri de vâlvă cotidiană. Am participat (corect spus, asistat) deunăzi la o pasionantă discuție pe marginea unor chestiuni de drept străvechi din sud-estul european. Legi cu rădăcini ancestrale, cutume greu de înțeles astăzi, când fărădelegea face legea, ritualuri în care fiecare gest dăinuie cum a fost încifrat din începuturi, cuvinte care în-chid în ele istorii de pasiuni, jertfe și aspirații, ne-
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
caselor cu odăi întunecoase, largi, obloane grele, deasupra ușilor vezi litere turcești săpate în plăci de ciment, frumos împodobite cu frunze de laur stă scris numele stăpânilor. înaintea otomanilor, stăpâni erau aici grecii, cu divinitățile lor. Așa era, de pildă, străvechiul Cavaler trac, de unde ieșiră cavalerii danubieni, Derzelat, Derzales și ceilalți însemnați venind din Odessos, intrați în panteonul elenistic sub numele de Megastheos... * Umblu singur pe malul pustiu al lacului Sinoe. Calc pe nisipul plajei, alb-alb... Ca și cum ar fi așteptat sosirea
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
eseist, Aurel-Dragoș Munteanu rămâne, încă, o personalitate oarecum enigmatică în spațiul literaturii române, prin vasta și heteroclita sa cultură, îmbrățișând domenii adesea neînrudite, prin vocația politică difuză, dictată mai degrabă de un imbold spiritual, atmosferic și acela. Atras, deopotrivă, de străvechea religiozitate românească, dar și de budism ori mistica iudaică, până la a deveni un practicant activ, a ezitat să se autodefinească până la capăt. Odată cu volumul postum ce-i cuprinde aproape întreaga creație lirică, ne putem întreba dacă nu cumva poezia a
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
care se răsfață adierea caldă a Adriaticei, suflând peste Banat, spre nord, atrasă de curenți reci din văile umbroase ale Tisei, peisajul dulce, vaporos în care crește castanul Italiei, au creat aici o harnică școală de pictură și grafică, pe lângă străvechea artă regională a sculpturii în lemn. Dacă vizitați orașul iarna, nu pierdeți ocazia de a privi operele pictorilor profesioniști sau amatori din Baia Mare, expuse, familial, în restaurante, la poștă, la telefoane, în clădirile publice, în încăperile muzeului... Ramele largi, aurite
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
acest "loc" în ierarhie? - Nu știu exact ce loc am, dar sunt mulțumit de el. Joaca de-a numerotarea treptei pe care stai (joacă foarte serioasă în plan imediat), sau joaca de-a excelarea - țin de o solidă gândire arhaică, străveche, cînd era absolut vital să obții un loc de frunte în hoarda primară: eventual să devii "tatăl hoardei". Ce loc dețin eu în "hoarda literară"? Cred că, într-o vreme m-am lăsat și eu pradă ispitei de a fi
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
sau lingvistice, ci au devenit mai degrabă imaginative, bazate pe stereotipii imagologice. Pe de altă parte, e la fel de greșită ideea că fostele colonii nu pot face nimic important și că tot ce se întâmplă acolo se datorează colonizatorilor: o cultură străveche, precum cea a Indiei, bunăoară, nu poate sub nici o formă fi considerată inferioară celei britanice, după cum corupția, violența sau criminalitatea, mai acute azi, poate, decât înainte, pot fi rezultatul direct sau indirect al colonizării. În plus, nici timpurile precoloniale nu
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]