1,359 matches
-
numai îngerul din el ? 15-02-11 Ce caut eu... Aș vrea să scriu despre lumi nevăzute, despre lumea mută de după obloane, să încarc cu radicală mișcare stele somnoroase în Carul Mare, să ne-ncălzească o lumină incertă adunându-ne sub cer străvezie copertă, să adun poeții toți de pe Pământ într-o cetate și un legământ și, citind cărțile ce nu mai sunt, să simtă vântul dimineței plângând. Cu lacrimi să spargă această vreme rea, iar eu să răsfoiesc o altă întrebare grea
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
fost prea obosit pentru a mai continua. Peste câteva zile, m-am oprit în același parc, după un lung periplu. Am citit câteva ziare, apoi am ramas nemișcat pe banca, asemeni unui pensionar retras timpuriu. Îmi scăldam privirea în apă străvezie a lacului, si era cât pe-aci să adorm, când ceva absolut neobișnuit mi-a atras atenția. Am zărit-o pe ea, luând loc câteva bănci mai încolo. Nu am scăpat-o din ochi, încercând în același timp să nu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
din 12 martie 2014 Toate Articolele Autorului Mărțișor și ghiocelul (Legendă) Legendă* spune, ca tare demult, trăia în palatele sale o tânără domnită, neasemuit de frumoasă, o strălucitoare prințesa a florilor de primăvară-pe numele ei Brîndușica. Avea pielea fragedă și străvezie că petalele florilor de primăvară. Trăia fără nici o grijă, liniștită și fericită în palatele ei din împărăția nevăzuta de ochiul omenesc, a munților de cleștar și argint din înaltul cerului, de desupra norilor. Tihna însă i-a fost spulberata când
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să îndepărteze pânza străvezie ce-i juca în lumina ochilor ca un mănunchi de raze irizate, din mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil: mâinile nu-l mai ascultau, înlemniseră și nu putea să
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
-n adânc A ta ființă se coboară, Când răsăritul de pe coline E ca apusu-n zi de vară, Când nu mai știi ce este frica, Nici nu mai simți vreo bucurie, Când nu mai ești decât nimica, Decât o umbră străvezie, La Creator atunci te întorci, Cuvântul vreau îți e armură, Și înveți să ierți și să iubești Ca să învingi a lumii ură. VIAȚA NU E UN ROMAN Mulți oameni trăiesc pe pământ Convinși că viața lor e un balsam, Ceva
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
concentrată asupra locului unde se odihneau, făcea să izvorască din trupul meu o posibilitate inedită a cărnii, mai adâncă și mai fericită decât orice plăcere deja încercată. Mi-am deschis ochii și nu știu cât am stat așa, nemișcați, cufundați în obscuritatea străvezie a camerei, căutând iscoditori întrebări și răspunsuri unul în privirea celuilalt, eu, aplecată peste obrazul neliniștitor de serios, el continuând acea explorare a trupului meu, doar prin degetele întinse peste pielea fierbinte. Percepeam tot mai acut această apropiere și-atunci
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
dor, mă-ntorc în amintiri, Caut lumina ta să mă aline. (Caut) Ruperile de ritm existente în această „Poveste de dragoste” așezată cu mare grijă în versuri, alăturate stilului elegiac, adeseori aproape confesiv și direct, dar plăcut învăluit în pelerina străvezie a umorului, impun o lectură emoționantă cititorului, o lectură care construiește, dintr-un univers plin de surprize plăcute ori mai puțin plăcute, uneori tragic, din nefericire, această frumoasă poveste. Nu sunt întâmplătoare aceste ruperi de ritm. Ele sunt elemente constitutive
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
Constiinta > STROPESC ETERNITATEA CU CLIPE MURIBUNDE Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1254 din 07 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-aș lua câmpii, dar mă voi împiedica de ciulinii gândurilor tale, îmi vor însângera roua ochilor rulând iluzii străvezii, voi înșira picături de curcubeu încarcerat ștrangulând și ultimul simț al iubirii. Dar... strâng rouă, iluzii, picături și stropesc eternitatea cu clipe muribunde. Referință Bibliografică: Stropesc eternitatea cu clipe muribunde / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1254, Anul
STROPESC ETERNITATEA CU CLIPE MURIBUNDE de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349846_a_351175]
-
În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic,la confluența Levantului cu anticile civilizației,pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie.In versul lui simți gustul esențelor tari,a formelor imateriale rămase străvezii în văzdu, așa cum ne închipuim tipologic grădina biblică a edenului.Religia și experiența trăită devine la el o rațiune a vieții.Acest fapt îl vedem în poemul său Itaca unde insula lui Ulise capătă valoarea edenului,altfel decât în mitul
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
depărtări, într-un ținut nelocuit. Colindară ziua întreagă peste plaiuri, apoi îi învălui seara cu aripile sale. Se apropia miezul nopții când, deodată, parcă un alai lăutăresc se apropia de ei. Peste puțin timp, printre trunchiurile arborilor apărură în voaluri străvezii fecioare ademenitoare. Călăreții își struniră caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndemnau să se apropie. - Astea-s vampirice? - întrebă în șoaptă Ciocoiu tremurând. - Sau diavolițe? - rosti Conacu cu inima cât un purice de spaimă. - Sunt fantasmele nopții! Nu le băgați în
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori pe care le săruta. Sosise ceasul vrăjit... Deodată, aleile, strada și piața din fața magazinului s-au umplut de bănci capitonate
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
necunoscute. Erau douăsprezece mari intrări. Camera pădurilor, Camera izvoarelor, Camera munților, Camera Greciei antice o așteptau. Văzu ceea ce n-ar fi crezut că ar putea cuprinde într-o viață. Frumuseți de vis ale naturii, peisaje mirifice, cascade uluitoare și râuri străvezii ca cristalul, păduri pline de un verde magic, munți care păreau născuți din eter. Era o lume a magiei absolute, a fantasticului devenit real. Încerca să se concentreze cât mai mult asupra unei imagini, pentru că știa că s-ar putea
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
întuneric de vid umplut cu funingine. Undeva, peste desișuri și contuiruri indefinite, zărera pete de lumină difuză, ca de soare la apus, mascat de relief. S-a lăsat condusă de susurul lichid și sursa de lumină... -Copilul dumneavoastră este cam străveziu... E aproape verde!... Deceți-l la pediatru doamnă! E parazitat și anemic, desigur.... -Nu, doamnă, copilul nostru este perfect sănătos, e în afara oricărui pericol. Noaptea e alb și crește, ziua e verde, așa este el, are fel de fel de amintiri
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
în lumea-nconjuratoare, Iubesc și florile cu mult încântătoare. Dar mai ales, iubesc o prea-frumoasa floare. Și-a ei lucire e plină de candoare. Din tristă negura a zilelor puștii, Ea îmi apare suava și straluce Și ale ei petale străvezii Trezesc gustul iubirii-amar de dulce. Verdele ei mi-alunga-ngrijorarea, Iar soarele lucind în părul ei Mi-aduce-ntotdeauna încântarea. Din toamnă tristei mele vieți, Facut-ai verde primăvară Si-ntunecatele de-odinioara dimineți, Acum lucesc asemenea soarelui vară. Referință Bibliografica: Flori / Angheluță Lupu
FLORI de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361832_a_363161]
-
pe creștet Viața pe creștet, la creșă cu Beckett, ulciorul se sparge lovit de catarge, inelul de aur purtat de un maur, cișmeaua mai curge cu sânge și fuge, oprește nebune rima pe strune, că struna, nebuna lovește întruna, pământ străveziu, ev mediu târziu, beau apă din cască, străbuna mea flască, semne prea multe de cnuturi bătute, cazanul așteaptă un diavol se scapă, auzi primăvară, cum vine pe scară? A muri în somn, a nu mai muri. Femeia la treizeci de
VIAŢA PE CREŞTET de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361820_a_363149]
-
fată, Vin îngerii în casa demult necercetată, Vin îngerii în floarea de măr și de pelin, Stă lângă muribundă preatristul heruvim. Tot omul are-un înger, iar satul, un alai; Poemele cu Îngeri, - poemele din Rai. Bucură-te, Rouă blândă, străvezie și ușoară, Bucură-te, Pană smulsă Îngerului din subsoară, Bucură-te, Miresmare de-ntâlnirea tăinuită, Bucură-te, Luptă dreaptă cu Arhanghelul plinită, Bucură-te, A fi pocalul plin cu tainică lumină, Bucură-te, Fluviu sacru, roditor de apă lină. Bucură
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
Acasa > Versuri > Visare > VALUL Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 664 din 25 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Valul tău străveziu îmi izbește piatra din suflet... În spuma ta îmi spăl păcatele... Nu știu ce vise-ți poartă șoaptele... Sau vuietul pornind din al meu pântec... Cresc în suspinul nopții fără de stele... Și cântecul inimii îl fur din brațele-ți fierbinți... Sărutul tău
VALUL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365797_a_367126]
-
dezmărginire așterne pe hârtie versuri ce transformă poezia într-o surpriză continuă: „ Să fi fost vultur, aș fi vrut, // Dar aripile mele sunt lujeri de rouă; // Să fi fost un fluture, mi-aș fi dorit, // dar aripile mele sunt petale // străvezii // de roze; se ofilesc la căderea zilelor... // se risipesc odată cu visele... Să fi fost un bob de tămâie, // mi-ar fi plăcut; // Să mă strecor în colțul drept al mănăstirii, // dar, m-aș fi topit de dorul soarelui... // să fi
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
lui Y cu sclipiri de rubin în amestec cu bioluminiscența stelară D3 + P4-CM ( adică, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima și cei patru Crai-Magi, Trei la Răsărit și Unul la Apus ) și îi cere acum lui Z să înceapă “recolta hibrizilor” străvezii de pământeni din zona carpato-danubiano-pontică, pentru a identifica “celula-mamă”, Matca Reproducătoare pentru nașterea viitorilor oameni din viitoarea Alianța Zamolxiano-atlantico-lemuriano-christică. Z, presimte pericolul și după ce anunță pe toți preoții să întărească la suprafață axa creștin-ortodoxă, se retrage într-o peșteră din
SCRISOAREA NR.143 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365793_a_367122]
-
iubim de mult, dar cui crezi că îi pasă! Te țin captiv în versuri amorul când îl scriu Și îl fac sărbătoare, chiar dacă tu spre casă, Treci doar cu pași de lună prin noaptea mea târziu. Dar clipa-nveșmântată în versuri străvezii, Se scutură de toamnă ca florile-n grădini, Lăsând tăcerea nopții să crească-n poezii Când din icoana vieții rup ramuri de lumini. Și căi nestrăbătute se împletesc usoare În visele iubirii de-a pururea tot vechi, Iar luna prinsă
CUI CREZI CĂ ÎI PASĂ... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365397_a_366726]
-
care „isihaștii o identifică cu strălucirea feței transfigurate a Mântuitorului Iisus Hristos pe muntele Tabor”. Inundat de această lumină spirituală, contemplativul „nu vede numai această lumină orbitoare de sus, ci se vede și pe sine însuși inundat, pătruns și făcut străveziu de puterea acestei lumini”, „trăiește o senzație lăuntrică de imaterializare a materialității sale” . „Descărnat oarecum de materialitate”, misticul văzător „apare încorporat duhovnicește în lumina divină care-l străbate. El vede lumina și se vede pe sine imaterializat în Dumnezeu. Fenomenul
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
un geamăt; râul, în șopot, oftează sihastru când trandafirii roșesc într-un freamăt. Fir nevăzut, un liant peste vreme, urmă ascunsă în venele oarbe, licăr în noaptea venită devreme peste durerea ce sufletul soarbe. Plouă, în peștera lacrimii, rouă - bob străveziu, licurici cutezanței... Tatăl și fiul împart - pe din două - cântec ce poartă amprenta speranței. Referință Bibliografică: Urmă ascunsă în venele oarbe / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 954, Anul III, 11 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
URMĂ ASCUNSĂ ÎN VENELE OARBE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364949_a_366278]
-
astfel Va trece iar, pe nesimțite, vara, Pe chipul lor nu vezi, în nici un fel Cum se așterne peste ei povara. Căci iarna va veni într-un tîrziu, Văzînd cum într-o goană timpul trece. Unde-și vor pune trupul străveziu ? Unde-i va prinde somnu-n noaptea rece? Referință Bibliografică: ÎN ORAȘUL CU CASTANI / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN ORAȘUL CU CASTANI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366373_a_367702]
-
de cuvânt nerostit mă apasă, îmi vine să mă înalt sus la ceruri, de soare atrasă. Spre Calea Lactee în zbor, calea cea albă, lăptoasă, las în urmă luna rotundă, să uit de lumina-i sticloasă. Iar din ochii adânci, luceferi străvezii ce în ceață, se preling ușor lacrimi translucide de viață. Stelele, frunze luminoase în copacul suprem, atârnate haotic, ne ghidează destinul etern... Și dacă nici în vise nu mai am aripi largi să zbor. Să mă înalt spre cerul albastru
ZBOR ÎNALT de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366378_a_367707]
-
lângă țurțurii stropi, stalactite așteptând stalagmitele bolților trainice, am globurile verzi țepoase ale învelișurilor castanelor necăzute, pe cele albe pictate de marțipanul migdalelor decojite, iar în sân, păstrate să nu se spargă, le am pe cele roz strânse buchet elitrelor străvezii, dansatoarele țipirigului. Mă eliberez, umplu cu toate parchetul, scot bradul în balconul rece, las covor globurile și-mi zic, acum ai unde te hârjoni, dacă-ți faci și un tobogan vopsit, ești ca la McDonalds, avanti! Mă ridic greu ținându
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]