1,487 matches
-
1974). Ca prozatoare, practică mai ales, în linia momentului, reportajul social-politic și de călătorie - Note din R.P. Ungară (1952), Pagini din Coreea (1960), Bilet în circuit (1965), Drumuri și zile (1969), mai târziu abordând și romanul, de fapt evocarea memorialistică străveziu deghizată, în Porțile (1968) și Voce și val (1976). Realizează și câteva zeci de traduceri, dintre care se remarcă Louise Labé, Sonete (1957), Din lirica feminină, o antologie cu arie de cuprindere pe toate meridianele (1960), Mariana Alcoforado, Scrisorile portugheze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Sevastopol și Yalta, pentru a zăbovi la Enzehi, Raht, Teheran și mai ales Isfahan 4. Ea recompune, într-o carte premiată de Academia franceză, imaginea aproape fantastică a unei Persii a amuletelor și talismanelor, a rozariilor care citesc în nervurile străvezii ale întâmplatului neîmplinit încă, Persie a credulității și desacralizatei temeri de moarte. Persia contemporană, Persia islamică. Și ea revede paginile acelui călător, „giuvelier protestant de la Paris” amintit de Odobescu, doar pentru o confirmare: din secolul al XVII-lea până la 1900
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Psalmilor, ce nu și-au găsit încă pereche artistică în toată literatura lumii Cartea înțelepciunii lui Iisus fiul lui Sirah e lauda cosmosului sofianic, întraripată de cea mai arzătoare simțire. Cedrul, finicul, trandafirul, scorțișoara, terebintul și vița de vie, apoi „străvezia tărie a cerului”, soarele, luna „ca un steag de aur în tabăra oștirilor înălțimii”; „colbăria stelelor” și curcubeul, toate apar fulgerate de lumina sofianică: „El a îmbrăcat în podoabă mărețele sale lucrări”: (XLII 21). Spectacolul lumii îmbată sufletul de entuziasm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Luceafărul din lumea pură a neutralității primordiale. De două ori vrea el să coboare din fecioria nemuririi în patima pământului; în chip de tânăr de amândouă dățile, dar sub înfățișări extreme. Întâia oară blond, cu păr feminin „de aur moale”, străveziu la față și alb cum e ceara. Giulgiul vânăt pe care îl poartă ne dă senzația stranie de moarte. Impresia eroinei e aceea de frumusețe îngerească, din vis, streină de lumea noastră: Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
arhitectul vieții de care-am fugit și oarecum pivotul funcționării ei. Se pricepea foarte bine să amenajeze spațiul relației noastre potrivit ocaziei: să ne despartă fără conflict sau să ne apropie atât cât trebuie printr-un sistem complex de ecluze străvezii, ce creau aparența mișcării de la sine, a naturalului. Cu timpul, ajungi să-ți lași viața pe mâna unui om a cărui iscusință o întrece clar pe-a ta; asta e anexarea soft, fără violență - cea mai afurisită! Nu i te
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
distanță, peste mări și țări. Ei scoteau aurul din pământ pe-acolo pe la ei, prin Serra Pelada, iar el îl scotea de prin buzunarele unde fusese iarăși îndesat tocmai hăt, la celălalt capăt al nestrălucitului său voiaj. Un corp social străveziu, fără organe, traversa spațiul vizual al operei de artă, gata mereu să se reasambleze după dezasamblări și să-și transfere clandestin posibilități la distanță, printr-o mișcare ondulatorie; o mașinărie marțială cu geometrie variabilă, și capabilă să fluidizeze stazele în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de țiglă a acoperișului, pe care de atunci continuase s-o poarte mereu lipită, pe sub haine, de-a lui, adaptându-se treptat la atrocea ei hipersensibilitate și crescând, practic, în și prin ea. Atingerea țiglăriei îi devenise, cu anii, o străvezie aripă dedalică pliată, ce închidea în ea un întreg labirint pneumatic, prielnic înălțărilor; văzduhul pur și simplu năvălea în interstițiile lui ca la el acasă, răpindu-l inerției gravitaționale. Cu toată forța evidențelor trăite, Ian simțea că o suprafață nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Se opri în loc jenat și-și îndreptă spatele de o încovoiere imaginară: deși perfect vertical, se descoperea chircit la marginea umbroasă a femeii, cu ochii în pământ, cerșind cu nerușinare pietrăria ei prețioasă. În curbura întinsă implorator către ea bălteau străveziu toate lucrurile jinduite rămase lui deocamdată neatinse. Îl neliniști până la panică acea apariție mizeră în formă de mână provenind din lăuntru-i, căreia el, Ian Rechner, arhitectul reușitei personale și cetățean de vază al unui regat respectabil, nu-i era decât
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe seama originalității yankee, membrii coloniei grecești se întrec în a-l potopi cu măguliri și favoruri, jucând, pe coarda ipocriziei, o comedie impudică, în râvna lor de a se arăta vrednici de „milioanele” care îi fascinează. Se pun la cale străvezii tertipuri, încolțesc resentimente, înflorește zâzania. Soția lui Stamati, trufașa Penelopa, apelpisită până la nevroză de viața searbădă pe care o duce, bovarizează. Lâncezeala, insuportabilă pentru o fire pasională, o face disponibilă aventurii. Încât, prezența seducătorului Angelo Deliu dezlănțuie frenezia erotică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
pădurile și râurile, furtunile și vijeliile, glasul profund, plin de gândire și de sentiment al naturii din țara ta, glas care se exprimă atât de limpede în cântecele naționale, în melodiile populare, prin versurile poeților naționali. Dar în adâncurile luminoase, străvezii ale limbii populare se oglindește nu numai natura țării, ci și toată istoria vieții spirituale a poporului. Generațiile poporului se succed, însă rezultatele vieții fiecărei generații rămân în limbă ca moștenire pentru urmași. Limba este legătura cea mai vie, cea
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
care împodobesc partea superioară a capului, cele două dungi brune care pornesc de la ochi și se estompează spre umăr, poleiala pleoapelor și cea de pe partea interioară a picioarelor, cele două găuri minuscule de pe nas, cele patru degete de la "mâini", carnea străvezie, ca de cauciuc; pielea verde și umedă, întinsă ca o pânză cerată pe armatura fragilă a trupului, gura larg deschisă ce pare cusută la locul ei, bătăile ușoare care fac să i se miște membrana deschisă la culoare a gâtului
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și că /«un sentiment nu poate fi înlocuit decât/de un alt sentiment/de o intensitate egală sau mai mare»// mi-am privit mâinile erau verzi și vechi/lipit de acest pământ/ chipul mi se umplea repede cu mici vietăți străvezii/am închis ușă după ușă/mai târziu am citit și m-am liniștit”. În ultimă instanță raportul dintre text și viață se anulează generând viața textului, iar „întrebarea dacă poemul este altceva decât viața” rămâne numai un retorism tulburător. Sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
interne, pe de o parte, reprezentate de revendicările, tendințele sau predispozițiile (dar și obstrucțiile) reformiste ale boierimii moldo-valahe după abolirea regimului politic turco-fanariot și a celor externe, pe de alta, ilustrate prin creșterea apetitului anexionist al Rusiei înveșmântat în haina străvezie a protectoratului unilateral asumat asupra popoarelor creștine din Orientul european (inclusiv asupra Principatelor) pe fondul degradării continui a capacității de conservare a Imperiului Otoman după pacea de la Kuciuk-Kainargi, Regulamentul Organic semnifică nu doar un simplu act legislativ înseriat celor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de soție, dar nu va renunța la formula tradițională, care îi rămăsese mai apropiată. La revenirea Smaragdei dintr-o gravă decădere provocată de boală, „așezat pe marginea patului, Iorgu abia îndrăznea să atingă cu laba-i păroasă degetele subțiri și străvezii aruncate pe plapumă, abia își găsi puterea să spună: - Slavă Domnului, dragă Smărăndița, prin mare pojar și năcaz am trecut, amu a da Domnul și are să fie bine. Smaragdița [notează autorul] îl fixa cu o privire ciudată“ (1, 144). În
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Nu întâmplător, portretul femeii apare stilizat la extrem, în maniera canonică a erminiilor bizantine, pentru a sugera, prin figurația sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu licăriri de opal și luminat de doi ochi mari negri de dedesubtul unei bolți încununate de suluri răzvrătite de păr strălucitor". Într-adevăr, ca "om al trecutului" (cum îl caracterizează naratorul încă din primele pagini
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dramă. O femeie se amestecase în viața mea sufletească...". Vezi, pentru detalii, notele Gabrielei Omăt din E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., pp. 281-283, din care merită reținut aici următorul pasaj: "Istorisirea tânărului Leone (o anagramă destul de străvezie a lui E[ug]en Lo...) este o intensă, deși eșuată aventură sentimentală. Nu trebuie căutat mult pentru a regăsi, topite în trama nuvelei, paginile publicate în 1905 în Epoca despre Cascine și despre poezia Florenței. Va fi fost atât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lovinesciană de melodramă. 131 Episodul se regăsește în Aripa morței, și în Comedia dragostei, și în Viață dublă, și în Bizu. 132 După cum am mai precizat, Gabriela Omăt identifică în numele personajului anagrama lui Lovinescu: tânărul Leone e "o anagramă destul de străvezie a lui E(ug)en Lo..." (vezi E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., p. 282). 133 Pentru înțelegerea nuanțată a conexiunilor dintre experiența estetică și erotism, vezi opinia lui Richard Shusterman din Richard Shusterman & Adele Tolmin (eds
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se atribuie sau relevă anumite însușiri, o anumită identitate sau în care își are originea o anumită stare: „De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat viața - Îi plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună.” (M. Eminescu) „A fost cândva pământul străveziu / Ca apele de munte-n toate ale sale.” (L. Blaga) „În defintiv, valoarea e incomodă căci concurează, imediat ce se naște, o seamă de false valori și le ridiculizează numai prin simpla prezență între ele.” (T. Arghezi), „Înfrângerea nu înseamnă automat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fântână și-n iaz și-ascultam - îndelung - sub brazi...” (M. Isanos, 217) • parcursul sau limitele spațiale ale desfășurării unei acțiuni (sau ale existenței unei însușiri): „Iar de sus până-în podele un păianjen prin de vrajă, A țesut subțire pânză, străvezie ca o mreajă.” (M. Eminescu, I, 76) • direcția de desfășurare a unei acțiuni verbale: „Ia, mâne dimineață, cum s-a amiji de ziuă, să te scoli și să apuci încotro-i vedea cu ochii.” (I. Creangă, 150), „Mâni în zori
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de-mi pare că aud/ cum se izbesc de geamuri razele de lună" (Liniște). Există lucruri adânci, care în lumina artei pot fi înțelese cu mult mai limpede decât în lumina științei. Se spune că apa unor mări e mai străvezie în lumina lunii decât în lumina soarelui" scrie Blaga determinând câteva categorii secrete ale inconștientului în această urzeală de valori cognitive. El afirmă că doar inconștientul, datorită convergenței categoriilor abisale este capabil să reformuleze noosul cosmic. Kant în Critica rațiunii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
De atâta trăită neviață, / sângele-i la suprafață./ Bărci de hârtie scrisă curg pe el./ Vino și tu dacă ți-e sete / de-atâta dat în carusel, / de-atât izbit cu tâmpla de perete./ A mai venit și un inorog străveziu/ foarte speriat, foarte livid./ Locuia într-un viitor arămiu / cu vedere la vid773. În lumea abisală informația este veșnică. Recunosc că nu știu care este începutul genezei. Acesta este mai dintru început decât însuși Domnul Cerurilor, așa cum ni-l închipuim, dacă închipuirea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de maestrul său, căruia o viață are obligația să-i acorde respect și recunoaștere. Există lucruri adânci, care în lumina artei pot fi înțelese cu mult mai limpede decât în lumina științei. Se spune că apa unor mări e mai străvezie în lumina lunii decât în lumina soarelui" scrie Blaga determinând câteva categorii secrete ale inconștientului în această urzeală de valori cognitive. El afirmă că doar inconștientul, datorită convergenței categoriilor abisale este capabil să reformuleze noosul cosmic. La acest nivel consider
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
distila spiritul care se evaporă prin porii celorlalte elemente. În alambicul de os1055 se coace oul filosofic și reverberează versurile-n matras, în destinul transmutat în cea de-a treia lume, cea dintre microcosmos și macrocosmos. A fost cândva pământul străveziu ca apele de munte-n toate ale sale în sine legănând izvorul clar și viu. S-a-ntunecat apoi, lăuntric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n niciun grai nu se descriu. Aceasta-a fost când o sălbatică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să-și facă pe sub arbori cale? Nu pot să știu ce-a fost prin vremi, odinioară, știu doar ce văd: sub pasul tău, pe unde treci sau stau, pământul înc-o dată, pentr-o clipă, cu morții săi zâmbond, se face străveziu. Ca-n ape fără prunduri, fabuloae, reci, Arzând se văd minuni prin lutul purpuriu 1056. Mai mult decât descrierea vieții prin senzații și sentimente declanșate de realitate, marile minți și misticii, vizionari în vis sau cu ochii deschiși, au adus
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Umbra lui Dumnezeu, Mirabila sămânță, Prut international, 1995. 1054 Liviu Pendefunda, Frenezia de culori, Falii 8, Timpul, Iași, 2010. 1055 referință la metafora folosită de noi în Mnemoclastele poesiei, Editura Junimea, Iași, 1984. 1056 Lucian Blaga, A fost cândva pământul străveziu, Mirabila sămânță, Prut international, 1995. 1057 George Bacovia, Note de primăvară, Plumb, Litera, 2009. 1058 Gaston Bachelard, Les structures anthropologiques de l'imaginaire (red. Gilbert Durand), Dunod, Paris, 1995. 1059 Plinius 1060 Să-ți dea Dumnezeu din roua cerului... (Geneza
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]