881 matches
-
în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pămînt să ia sfîrșit. O lină cîntare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorîse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobîndim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele înstemate și una cîte una se stinseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol." E, aici, mai mult decît rezultatul unei autosugestii a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
înțeleaptă. E înzestrată cu o calitate rară: dreapta-socotință. Nu ne mirăm că o posedă. Știm că ea e partenera de cuplu a Bătrânului despre care aflăm din partea a II-a a nuvelei: bătrânul, fie iertat, fusese cojocar și cântăreț de strană, și, așa, mergând la biserică, ea (n.a. bătrâna) se ducea parcă să-l vadă pe el. Ceea ce ne uimește e modalitatea "măiastră" în care femeia o pune în practică. Nouă capitole conțin intervențiile în firul narativ ale eroinei. Unele directe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Toma, din Preluca, mort În anul 1945 la nouăzeci și unu de ani, Îmi spunea că cel dintâi locuitor de acolo a fost bunicul lui, unul ce-l chema Diacul. Era cantor la Biserica din Deal, din Toplița. Cânta În strană și știa carte bună. Învățase să scrie și să citească cu niște călugări din Moglănești, de la Biserica Doamnei. Și de unde venea el aici, tată bătrân? (Așa Îi ziceam eu bunicului) Sigur n-oi ști să-ți spun, dar parcă-mi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o inscripție În limba slavonă datată din anul 1677, iar un Minei buzoian este dăruit mănăstirii În anul 1689. Oricum, construcția este tipică pentru construcțiile bisericuțelor de lemn din Ardeal din secolul al XVII-lea. Mai amintim că pe o strană se află Înscris numele unui meșter monah Voidás Misail. Anul confecționării stranei nu se mai cunoaște, dar grafia este tipică secolului al XVIII-lea. Prin anul 1764 călugării sunt alungați de aici de autoritățile austro-ungare și construcția e pustiită, iar
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
buzoian este dăruit mănăstirii În anul 1689. Oricum, construcția este tipică pentru construcțiile bisericuțelor de lemn din Ardeal din secolul al XVII-lea. Mai amintim că pe o strană se află Înscris numele unui meșter monah Voidás Misail. Anul confecționării stranei nu se mai cunoaște, dar grafia este tipică secolului al XVIII-lea. Prin anul 1764 călugării sunt alungați de aici de autoritățile austro-ungare și construcția e pustiită, iar alt locaș se ridică de către unitarieni. Până atunci, aceștia din urmă mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu arcanul pe bădița Vasile, dascălul nostru, școala a rămas pustie, iar noi, școlarii, care eram peste patruzeci la număr, ne-am împrăștiat pe la casele noastre”. 1848. „După vreun an, iarăși s-a deschis școala”, dascăl fiind Iordache „fârnâitul de strana mare”, care „clămpănea de bătrân ce era” și pe deasupra „mai avea și darul suptului”. În acest an, fiind epidemie de holeră, dascălul Iordache moare, iar elevul Nică a lui Ștefan a Petrei scapă cu greu, fiind tratat cu leacuri băbești
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
după colectivizare, în 1961 (ele erau naționalizate mai înainte). Fără îndoială, pe lângă biserică era și un fel de școală, aproximativ la fel cum descrie Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”, măcar și pentru motivul că era nevoie de cântăreți de strană. În 1877 era preot Ion Focșăneanu (în vârstă de 28 de ani, urmat, probabil, de fiul său Spiridon Focșăneanu). Revista „Biserica Ortodoxă Română”, An IV, nr. 1 (din 1877) octombrie, menționează în Statistica eclesiastică a Eparhiei Romanului (p.28) din
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Vasile Dulhac și preoteasa lui Cornelia care au crescut și trimis la învățătură pe cei doi copii ai lor, dar, i-au îndrumat către carte și pe alți giurgioneni. Preoteasa lui Vasile Dulhac reușește să suplinească necesarul cântăret bisericesc la strană, împosibil de găsit după moartea lui Ghiță Tătărăscu și îmbolnăvirea lui Anton Dorin. CIMITIRUL este împrejurul bisericii și are circa 600 de morminte, cu aproximativ un sfert dintre ele, cruci de piatră, dintre care câteva dinainte de 1800. Anual sunt înmormântați
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
21 nov. 1982) și Vasile (n. 1984). Se apropie de două decenii de când păstorește acest sat. Pentru apostolatul său, părintele Vasile merită să i se ierte toate păcatele. Mai rar în bisericile noastre, preoteasa Cornelia Dulhac este o cântăreață de strană deosebit de apreciată, uneori acompaniată de femei din sat. Și-a crescut cei doi copii în cultul cărții. 22. Ionel FOCȘĂNEANU Motto: „Cu mii de mulțumiri celor care m-au crescut, educat și ajutat în viață!” Mă numesc Ioan C. Focșăneanu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Meșterii pictori uneori cereau câte o lămurire. Spătarul Mihai îi lăsă dinadins pe ceilalți să i-o ia înainte, pentru că dorea să vorbească îndelung cu egumenul despre ctitoria pe care se pregătea să o ridice. Femeia făcu un pas spre strana în care monahul cu scriptele înscria dania și numele dăruitorului, puse o pungă pe policioara stranei și-și spuse răspicat numele: — Lavinia. Egumenul rosti în șoaptă o binecuvântare și femeia se lăsă în genunchi în fața lui. Lacrimi i se rotunjeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o ia înainte, pentru că dorea să vorbească îndelung cu egumenul despre ctitoria pe care se pregătea să o ridice. Femeia făcu un pas spre strana în care monahul cu scriptele înscria dania și numele dăruitorului, puse o pungă pe policioara stranei și-și spuse răspicat numele: — Lavinia. Egumenul rosti în șoaptă o binecuvântare și femeia se lăsă în genunchi în fața lui. Lacrimi i se rotunjeau în colțurile ochilor, când spuse: — Aș dori, dacă se poate, o icoană care să nu fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
impresii, fu înghețată parcă de o pală de liniște. Nu se mai auzeau nici respirațiile și nici foiala celor ce băteau mătănii. Egumenul făcu un semn spre scrib și rosti sec: — Matei, douăzeci și cinci. Scribul căută repede în cartea de pe policioara stranei și începu cu glas tărăgănat: — ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urmărit și muncit în ocnă fiind Cantacuzin, tocmai acum, când urcă treptele tronului un Cantacuzin, el în loc să profite de avantajele situației pleacă în pelerinaj? Mama, este adevărat, își dorise să-și încheie viața așa, dar el? Intră în biserică. Din strană, monoton, veneau către el psalm după psalm. Începu să-și recite șoptit rugăciunile și liniștea îl cuprinse. Își va ține legământul; va scăpa de obsesii. Va ctitori o mânăstire în munte pe locul unde Dumnezeu îl scăpase de urmăritorii care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i va spune Sinaia. Vremurile au fost aspre cu neamul lor, au avut mulți dușmani și, ca să se apere, a făcut multe păcate... Îl vor pomeni la fiecare liturghie, ctitor fiind. Mare este Dumnezeu! Surprins, înălță capul. Din cele două strane, pe rând, ca într-un dialog, litania îi intonă gândul: — ,,Mare este Domnul și lăudat foarte...” Spătarul Mihai reuși în sfârșit să se concentreze în rugăciune iar când utrenia se apropia de sfârșit se hotărî să meargă a doua zi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ci fii. Marii boieri îl ridicară de subsuori și-l conduseră spre altar. Theodosie, în ușile împărătești, cu cârja și îmbrăcat în odăjdii argintii, cu mitra pe cap, încadrat între doi diaconi, îl aștepta binecuvântând adunarea. Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc. Noul domn Io
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
între doi diaconi, îl aștepta binecuvântând adunarea. Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc. Noul domn Io Constantin Brâncoveanu se întoarse și pentru o clipă îmbrățișă cu privirea adunarea înmărmurită. Înaintă spre ea, se opri și făcu un semn spre mitropolit, acesta îl înțelese, se închină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
L-au scos din Curtea domnească opt frați monahi, ducând năsălia pe umeri. În pridvorul bisericii l au așezat în coșciug și așa l-au dus înăuntru. Când a prins a se lumina, au început utrenia, apoi sfânta liturghie. La strană cântau cei mai mari maeștri ai psaltichiei, cu o intonație perfectă demnă de urechile heruvimilor. După ce s-a citit evanghelia, la ectenia pentru cei răposați, a început să bată clopotul într-o dungă, rar și prelung. Treptat s-au pornit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
negre, cusute la margine cu fir de argint, se îndreptară spre scaunul episcopal cu sfeșnicele cu lumânările aprinse. Aproape că-l ridicară de subsuori pe mitropolit care, luând în fiecare mână câte un sfeșnic, binecuvântă. Atunci se produse minunea. Din stranele din stânga au început să se înalțe cântările intonate de glasuri bărbătești grave. O voce puternică anunța un verset, apoi în valuri, valuri, alte voci intrau pe rând iar, în timp ce primele scădeau în intensitate și se pierdeau într-un ison, cele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
anunța un verset, apoi în valuri, valuri, alte voci intrau pe rând iar, în timp ce primele scădeau în intensitate și se pierdeau într-un ison, cele de pe urmă creșteau, ca apoi să scadă și ele și să facă locul celor din strana dreaptă; de acolo, glasuri subțiri de băieți reluau același verset și aceeași melodie pe isonul grav al stranei din dreapta. Și așa, verset după verset, ectenie după ectenie. Constantin Vodă era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și se pierdeau într-un ison, cele de pe urmă creșteau, ca apoi să scadă și ele și să facă locul celor din strana dreaptă; de acolo, glasuri subțiri de băieți reluau același verset și aceeași melodie pe isonul grav al stranei din dreapta. Și așa, verset după verset, ectenie după ectenie. Constantin Vodă era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei și de o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luă nedumerit. Îl căută pe arhimandrit din priviri și acesta, de după marama ușilor împărătești, făcu un semn cu capul; vodă începu cu glas baritonal, pe un ton foarte înalt: — Cămara Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau vocile bărbătești ale călugărilor din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marama ușilor împărătești, făcu un semn cu capul; vodă începu cu glas baritonal, pe un ton foarte înalt: — Cămara Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau vocile bărbătești ale călugărilor din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar la sfârșit toți trei, vodă de pe tron, arhimandritul din altar și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar la sfârșit toți trei, vodă de pe tron, arhimandritul din altar și Filotei din strană, toți în românește. Ștefan, sprijinit de tron, își pierduse răsuflarea. Se ruga, pocăinduse. Cum putuse să-și imagineze că va putea ceva să-l clintească pe taica să nu se dăruiască sărbătorii? De asta îl iubea atât de pătimaș. Așa cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să ajungă la Adrianopol după ce va fi sosit solia trimisă de voievod. Luni 9 aprilie 1703 seara, în biserica domnească, mitropolitul Theodosie cu diaconii săi în stihare albe argintii citeau acatist pentru însănătoșirea robului lui Dumnezeu Io Constantin Voievod. Din strane răspundeau călugări de la mânăstirile Sfântul Ion grecesc și Sfântul Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din brațele doicii sale, Mateiaș privea captivat flacăra lumânărilor din policandru. Erau toți și totuși lipsea Maria, doamna Maria a Moldovei a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe trimișii țarului Petru nu-i pui la socoteală? interveni prințul Constantin. — Rușii ies singuri din joc, că, de, preagrațiosul meu frate, împăratul tuturor Rusiilor (aci vodă ridicase tonul și pronunțase titlul lui Petru pe nas ca un cântăreț de strană), a apucat să podească o mlaștină și să facă din ea cetate de scaun... Vodă se opri, citind îngrijorarea în ochii lui Ștefan, care nu era obișnuit cu exuberanța tatălui său, dar mitropolitul îi luă vorba și continuă să povestească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]