802 matches
-
Zamfir C. Arbore, L. T. Boga, Romulus Cioflec, N. Crevedia, Ludovic Dauș, V. Demetrius, N. Dunăreanu, Onisifor Ghibu, Artur Gorovei, P. V. Haneș, V. V. Haneș, Titus Hotnog, Ion Inculeț, D. Iov, Donar Munteanu, Ion Simionescu, N. Smochină, A. G. Stino, Mircea Streinul, G. G. Ursu, Teodor Vicol, I. Zaborovschi. O secțiune cuprinzând contribuții de ținută este cea de etnografie, asigurată de P. V. Ștefănucă, Gh. V. Madan, Valeriu Ciobanu, Apostol D. Culea. Revista a avut de înfruntat numeroase adversități din partea presei ostile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290517_a_291846]
-
Ioan Slavici, N. Davidescu, Maria Ventura, Mihail Sorbul, Hortensia Papadat-Bengescu, Cincinat Pavelescu, Elena Farago, Ion Vinea, Gh. Brăescu, G. Murnu, Gr. Tăușan, Marcu Beza, Ludovic Dauș, Corneliu Moldovanu. Literaturii străine i se acordă un spațiu mai restrâns. Sub genericul „Portrete streine” sau „Siluete streine”, A. Dominic discută despre Gerhart Hauptmann, Georg Brandes, Knut Hamsun, Romain Rolland, Blasco Ibáñez, Rainer Maria Rilke, iar F. Aderca analizează opera lui Marcel Proust, Benjamin Crémieux, Georg Kaiser, în timp ce Marya Kasterska informează cititorii despre noutățile culturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288182_a_289511]
-
Davidescu, Maria Ventura, Mihail Sorbul, Hortensia Papadat-Bengescu, Cincinat Pavelescu, Elena Farago, Ion Vinea, Gh. Brăescu, G. Murnu, Gr. Tăușan, Marcu Beza, Ludovic Dauș, Corneliu Moldovanu. Literaturii străine i se acordă un spațiu mai restrâns. Sub genericul „Portrete streine” sau „Siluete streine”, A. Dominic discută despre Gerhart Hauptmann, Georg Brandes, Knut Hamsun, Romain Rolland, Blasco Ibáñez, Rainer Maria Rilke, iar F. Aderca analizează opera lui Marcel Proust, Benjamin Crémieux, Georg Kaiser, în timp ce Marya Kasterska informează cititorii despre noutățile culturale din Polonia. Alți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288182_a_289511]
-
adeziunea la arta modernistă, în rubricile „Septentrion”, „Negativ-pozitiv”, „Aquarium”. Poezia este semnată de E. Ar. Zaharia, Ion Vespremie, Traian Chelariu, Har. Mihăilescu, George Demetru Pan, iar proza (fragment din romanul Femeile adolescenței mele) de George Demetru Pan și de Mircea Streinul (fragment din romanul Sanatoriul viselor). Ultima pagină e destinată notelor și informațiilor. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285764_a_287093]
-
PANA LITERARĂ, revistă apărută într-un singur număr la Rădăuți în iunie 1933. Subintitulată „Publicație lunară de critică, literatură și polemică”, P.l. aparține grupării de la „Iconar”. Director este Ionel Crețianu, iar redactori - Gh. Tudose, Teofil Lianu, Mircea Streinul, secretar de redacție fiind Filaret Ozar. Articolul-program ( În loc de cuvânt) anunță în termeni radicali „măreața campanie de exterminare a câtorva cuiburi de viciați, cari, în neputința tragică de-a crea, nu-nțeleg să facă altă treabă decât să batjocorească și să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288645_a_289974]
-
exterminare a câtorva cuiburi de viciați, cari, în neputința tragică de-a crea, nu-nțeleg să facă altă treabă decât să batjocorească și să compromită scrisul românesc, literatura națională a prezentului, cu tot soiul de pornografii, impertinențe și grobianisme.” Mircea Streinul, aflat în plină campanie iconaristă, vituperează împotriva „ideologiilor de import” și a „conspirației mucoșilor”, propunând o „disciplină culturală” care să fie „o sinteză de românism”. Rubrici: „Vitrina literară”, „Instantanee literare”, „Aspecte sinoptice”, „Răsfoind revistele”. Poezia, de profil tradiționalist, se constituie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288645_a_289974]
-
se constituie, prin Teofil Lianu îndeosebi, într-o prelungire epigonică târzie a arsenalului liric eminescian, dar într-o versiune exsanguă, vecină cu platitudinea. Mai sunt prezenți cu versuri Traian Chelariu, E. Ar. Zaharia, Ghedeon Coca, Iulian Vesper. Publică proză Mircea Streinul și Teofil Lianu. Articolele cu caracter polemic aparțin lui Ionel Crețianu și lui E. Ar. Zaharia (Ghinionul premiilor naționale, un vehement articol antiarghezian). Mai colaborează Victor Măgură, Neculai Roșca, George Putneanu, Aspazia Munte, Cristofor Vitencu. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288645_a_289974]
-
avant la lettre Bolintineanu, vine din domniile elective: Modul electif a fost în toate epocele fatal acestor țări, încă de la începutul epocelor de decădere, căci ambițioșii ce visau la tron, uniți cu cei nemulțumiți după timpuri, au avut recurs la streini. Istoria ne arată un tablou destul de trist. Armiile de invazie streine, în principate, erau mai totdeauna călăuzite de români ambițioși. Unii alergau la poloni, alții la unguri, alții la turci, alții la hanul de tătari, cărora le promitea felurite avantage
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fost în toate epocele fatal acestor țări, încă de la începutul epocelor de decădere, căci ambițioșii ce visau la tron, uniți cu cei nemulțumiți după timpuri, au avut recurs la streini. Istoria ne arată un tablou destul de trist. Armiile de invazie streine, în principate, erau mai totdeauna călăuzite de români ambițioși. Unii alergau la poloni, alții la unguri, alții la turci, alții la hanul de tătari, cărora le promitea felurite avantage, toate cu perderea dreptului de autonomie al țărei."25 Bolintineanu făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
împăcarea antitezelor. Semnalul de alarmă suna astfel la pașoptist: "La toate națiile există partide de principii sau de dinastii; sunt certe, divizii, pe cât timp aceste certe nu au a da nici o socoteală altei puteri străine; dar din momentul când neamicul strein caută să profite din aceste discordii sau să se apropie de hotarul unei asemenea țări, urile se uită, pentru un timp, certele amuțesc și toate partidele, ca un singur corp, se rădică, merge a-și face datoria; la noi însă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în calcul considerentele financiare, preferințele editorilor și efectele educației. Un exemplu în acest sens este limba franceză, care nu se predă în țările nordice. Această indiferență nu se manifestă doar față de limba franceză, ci față de majoritatea limbilor latine, fiind considerate "streine ca structură, atmosferă, problemă și mod de tratare"133, între nordul Europei și lumea latină apărând o falie culturală. În încheierea articolului, se precizează că finlandezii, inclusiv cei care vorbesc acceptabil două limbi, citesc foarte puțin în original, acceptând să
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
plan cu Divina Comedie. La „Convorbiri critice”, apoi la cenaclul dragomirescian, se pledează pentru critica de laborator, prin „școala nouă” înțelegându-se colaborarea cu criticul. Acesta nu se atinge de „individualitatea scriitorului”, nu-i prescrie „idei preconcepute, tendințe, imagini, sentimente streine de atmosfera lui sufletească”, ci doar contribuie ca opera „să ajungă la o expresie cât mai limpede și mai firească”. Scriitori de la „Sămănătorul” și „Făt-Frumos”, macedonskieni, maiorescieni, „începători de talent” aderă, zice esteticianul, la metoda „criticii active”. Când vine de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
necurmat spre trădare ale boierilor, emitenți - prin gura lui Ioan Golăi, „bărbat cu gânduri bune și sfetnic bineînchipuit”: „Deci, dintre amândouă alege-ți pe cea mai bună: sau pleacă-ți capul în fața împăratului sau pleacă și du-te în țări streine, dar cu turcii nu te apuca de luptă”), pedeapsa - mai întâi mazilirea (dorită de marele vizir Mehmed Sökölu123 obținută, mai ales, în urma insistentelor intervenții la înalta Poartă ale lui Alexandru al II-lea Mircea, care retezase și el destul capete
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Safta nu se mai afla demult la Stettin. Plecase (să fi fost vorba, cum auzise Neculce [O samă de cuvinte, Legenda XXXV], de o repudiere: „Iară pre Doamna lui Gheorghii Ștefan-vodă, pe Safta [...] o vrâsă Gheorghii Ștefan-vodă, umblând prin țări streine, și au trimis-o în țară aice, până a nu muri el. Și el ș-au luat o slujnică țiitoare dintru aceli țări streine...”?), promițând că se va întoarce, dar neținându-și făgăduiala. Cealaltă „văduvă”, Ștefana Mihailovna (rusoaică sau caucaziană
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
repudiere: „Iară pre Doamna lui Gheorghii Ștefan-vodă, pe Safta [...] o vrâsă Gheorghii Ștefan-vodă, umblând prin țări streine, și au trimis-o în țară aice, până a nu muri el. Și el ș-au luat o slujnică țiitoare dintru aceli țări streine...”?), promițând că se va întoarce, dar neținându-și făgăduiala. Cealaltă „văduvă”, Ștefana Mihailovna (rusoaică sau caucaziană?), „titulară” a patului voievodal de mai multă vreme, va emite pretenții de succesoare (își zicea „Celsissimi Mold. Principis relicta vidua ac principissa”, deși recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
N. Drăganu) sau, poate, circaziană (Constantin Gane), credincioasă țiitoare a Domnului. Munteanul aflase că Voievodul „nu o iubiia [pe Doamna Safta], că avea țiitori”. La fel și Ion Neculce: „Și el ș-au luat o slujnică țiitoare dintru aceli țări streine. Iar Doamna Safta au trăit aice în țară cu multă vreme și după moartea lui Gheorghii Ștefan-vodă”. Plecând, Ilisafta a făgăduit că se întoarce, dar nu și-a ținut promisiunea; Vodă era de părere că soția sa „l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe care, câteodată, nu uitau să-i răsplătească după reîntoarcerea acasă (așa au făcut Neacșa logofeteasa din Drăgoești și fiii ei, care i-au dăruit prin 1675 ocini lui Manea și fiilor lui pentru „slujba ce a slujit prin țări streine și a hrănit-o cu cheltuiala lui prin cele țări”). Ca să-și salveze viața, Vlădaia, fiica lui Pârvu Craiovescu măritată cu marele logofăt Vâslan Furcovici (omorât din porunca lui Vlad Vintilă pentru hiclenie, înainte de 11 ianuarie 1525), s-a refugiat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sunt globale (cum globală este și prima pe care o edifică), făcând de prisos disocierile. Bunătatea, de pildă, suporta o definire creștin-umanitară: „că să pornește spre fapte bune, făcând multe milostenii întâi pre la mănăstiri, pre la săraci și pre streini îi primiia și-i căuta”. Generozitatea, funciară, este ultragiată de ingratitudinea adversarilor. între cei mai activi uneltitori împotriva lui Cantacuzino îl aflăm pe Dumitrașcu țarigrădeanul, beneficiar al magnanimității postelnicului, iar Grigore Ghica Vodă, domnul ucigaș, se numără și el printre
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
446. Singurătatea mamei văduve, după ce și-a pregătit fiul pentru o inevitabilă plecare (interpretată uneori drept părăsire): Spală, mamă, rufele, Și la soare-ntinde-le, Legătură pune-le, Și-apoi, mamă, dă-mi-le, Căci eu plec, mamă, departe, Cu streinul eu m-oi bate. Nu știu, mamă, de trăiesc, Zile de mai viețuiesc...447 este totală (ea este posibil să fie și definitivă, căci fiul se duce, uneori la luptă). De aici, poate, și accentele de gelozie maternă (criminală câteodată
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
profitând de ocazie și dăscălindu-i pe cei vii în întâia și A doua învățătură a cazaniei) și nici văduvele (în ipostaza de „țintă” în viață) cu o „stare” agravată în plus de pribegie („XII. Când rămâne muiarea în țară streină, săracă, fără bărbat și fără de prunci, singură”, predică în care „lemma” este asigurată de un pasaj din Ruth 1, 20-21: „Nu mă chemareți pre mine Naomiia, ce mai vârtos Mara, că foarte tare m-au amărât Cel de tot Putérnic
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1929), Ion Barbu, Lucian Blaga și Eugen Jebeleanu (1930), Eugeniu Sperantia, Al. T. Stamatiad (1931), Ilarie Voronca, D. Nanu și Virgil Gheorghiu (1932), Radu Boureanu și Dan Botta (1933), George Dumitrescu, N. Crevedia, Simion Stolnicu și Maria Banuș (1934), Mircea Streinul, Emil Gulian, Adrian Maniu și Vlaicu Bârna (1935), Ștefan Baciu (1936), Iulian Vesper, Teofil Lianu și Șerban Bascovici (1938), Mihail Celarianu, Emil Giurgiuca, Radu Gyr și Aurel Chirescu (1939). De-a lungul aceleiași perioade S.S.R. inițiază sau participă la comemorarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
cu câte o propoziție mai răspicată. Vladimir Streinu manifestă o fermitate principială greu de contrazis. Comentând volumul al doilea din Însemnările unui belfer de Ioachim Botez, criticul notează sarcastic: Iar dacă totuși am fost aduși să punem în discuție chestiuni streine de obiectul cronicei noastre, e semn că vina nu este atât a noastră, cât a autorului care nu ne-a înălțat deasupra materialului jurnalistic al cărții sale. Și într-adevăr, puținele pagini frumoase, câte încă se găsesc în noua culegere
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
necunoscut, în preajma lui. Nu era prezența domnișoarei Christina. Se simțea privit de altcineva (subl. în text), a cărui groază nu o mai încercase. Frica i se lămurea acum cu totul altfel; ca și cum s-ar fi trezit deodată într-un trup strein, dezgustat și de carnea, și de sângele, și de sudoarea rece pe care o simțea și care nu mai era totuși a lui (subl. în text). Apăsarea acestui trup strein era peste putință de suferit. Îl gâtuia, îi sorbea aerul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
altfel; ca și cum s-ar fi trezit deodată într-un trup strein, dezgustat și de carnea, și de sângele, și de sudoarea rece pe care o simțea și care nu mai era totuși a lui (subl. în text). Apăsarea acestui trup strein era peste putință de suferit. Îl gâtuia, îi sorbea aerul, istovindu-l. Cineva (subl. în text) îl privea de-alături, de foarte aproape de el, și privirile acestea nu erau ale domnișoarei Christina". Chiar dacă nu este exclusă opinia lui Sorin Alexandrescu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
generalizarea complementaritatea nu funcționează ca regulă; exemplul (97a) este de același tip ca exemplul (96a) - conține focus de veridicitate -, însă permite inversiunea verbului: (97) a. Și vădzindu și pre Ștefan vodă în turburări totdeauna și despre ai săi și despre streini, l-au mazilit, luându-lu în obédzi din Țara Muntenească, iară domniia, în locul lui, au datu Radului vodă, carile are nume în țară, de-i dzicu Radul vodă cel Mare. Și cu adevăratucade-i-să acestu nume în véci să aibă, precum vei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]