995 matches
-
l-a dus de domnul Ciprian Nițu, fost student la „Transilvania” din Brașov, dar nu trebuie trecute cu vederea lecțiile de „lăptărie” pe care mi le-a oferit domnul Ioan Bălan, în condițiile în care „calea lactee UE” este deosebit de stresantă și mare consumatoare de nervi și timp. O mențiune specială este legată de cazul Antibiotice din Iași. Totul a fost posibil datorită implicării doamnei Ruxandra Ciulu, care a agreat ideea acestui efort, ca și micuțului Andrei Alexandru, în vârstă de
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
incorectă, superficială, având cuvinte și expresii inadecvate, devenind adeseori incoerentă. Logoreea poate fi tematică, dezordonată sau dispersată; întâlnită în schizofrenie, paranoia, demențe, alcoolism și, într-o formă atenuată, la subiecții normali aflați într-o stare de surescitare din cauza unor evenimente stresante. LOMBALGIE (< fr. lombalgie, cf. lat. lumbus - șale, gr. algos - durere) - Dureri la nivelul regiunii lombare care pot fi de origine vertebrală, musculară sau urogenitală. Durerea apare ca urmare a unui efort, la staționarea prelungită în ortostatism sau în așezat. Tratamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fiind urmată și de instalarea stării de inadaptare funcțională. Se disting următoarele forme de oboseală: fizică - consecința unui efort fizic îndelungat; intelectuală - implică tendința de a depăși posibilitățile individuale printr-un consum apreciabil pe plan cognitiv; emoțională - consecința unei activități stresante și de lungă durată; sportivă - urmarea unor solicitări susținute în cadrul unor competiții planificate la intervale mici, fără a asigura condiții de refacere a capacității de efort. Oboseala este resimțită în primul rând de corp, fiind o stare psihofiziologică ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
datorată unui efort fizic prelungit; b) oboseala sportivă, legată de competiții și de depășirea de sine; c) oboseala intelectuală sau surmenajul este cea care implică o depășire permanentă a posibilităților personale; d) oboseala emoțională apare în condiții de muncă deosebit de stresante; e) oboseala culturală apare la cei angajați în competiții intelectuale pentru care nu sunt pregătiți; f) oboseala socială, legată de inadaptarea la diferitele medii sociale, de unele stări particulare și de relații interpersonale. După Larousse (2006), oboseala este starea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gravitate majoră, ce pot duce la deces. Gravitatea sclerozei în plăci constă în evoluția cronică și ciclică din cauza caracterelor autoimun și inflamatoriu ale acestei afecțiuni (la fiecare nou puseu, boala se agravează; factorii care pot agrava simptomatologia sunt diverse stări stresante, graviditatea, obezitatea, stresul etc.). Tabloul clinic se caracterizează printr-un polimorfism simptomatic: intervenția insidioasă, caracterizată prin tulburări oculare, parestezii și oboseală la mers, după care se instalează o parapareză spastică mai mult sau mai puțin accentuată, dar și alte tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de infecții, gimnastică medicală, corecturi ortopedice și chirurgicale. Z ZGOMOT (< scr. glomot) - Amestec neomogen de sunete și frecvențe diferite, cu efecte fiziologice și psihice neplăcute. Pentru adulți, zgomotul este un flagel care trebuie combătut sau evitat, deoarece întreține o stare stresantă, cu efecte neplăcute pentru confortul psihic. ZGOMOT RESPIRATOR - Simptom identificat cu ajutorul stetoscopului plasat pe torace în timpul respirației; este numit și murmur vezicular și poate fi ridicat sau scăzut în diferite boli. ZONA - Dermatoză acută dată de un virus neurotrop identic
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
adesea măsurate cu ajutorul Scalei impactului evenimentelor (Impact of Event Scale, Horowitz, Wilner & Alvarez, 1979) care este o scală a detresei subiectve bazată pe experiențele de intruziune și evitare raportate în mod curent în studiile clinice despre răspunsurile psihologice la evenimentele stresante. Conform lui Yassen (1995), stresul traumatic secundar poate afecta persoana: • cognitiv (concentrare diminuată, stimă de sine scăzută, imagerie legată de traumă); • emoțional (apatie, depresie, hipersensibilitate); • comportamental (tulburări de somn, răspuns exagerat de tresărire, abuz de alcool sau alte substanțe); • spiritual
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
a expunerii la suferind, este conectată la abilitatea empatică și astfel determină stresul empatic. Totuși dacă specialistul se poate dezangaja din relația sa cu victima, el/ea va resimți un sentiment de satisfacție prin relația de ajutorare, în loc să trăiască efectele stresante ale muncii cu materialul traumatic al clientului. În partea a doua a modelului de transmitere a traumei, Figley (2001) susține că dezvoltarea istovirii empatice este rezultatul intercațiunii a patru variabile: nivelul stresului empatic, expunerea prelungită la suferința victimei, amintirile traumatice
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
fiind stimulantă. Reziliența diminuează efectele negative ale stresului prin intermediul a două mecanisme: • perceperea mai optimistă a evenimentelor; • folosirea mecanismelor de burnout specifice (Garrosa et al., 2008). Reziliența este cea care mediează o stare bună de sănătate în ciuda evenimentelor de viață stresante. Între persoanele care se confruntă cu stresori puternici, cele cu o personalitate rezilientă vor prezenta o probabilitate scăzută de a se îmbolnăvi fizic sau psihic comparativ cu cele care nu sunt reziliente sau care prezintă alienare, slăbiciune și se simt
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
o personalitate rezilientă vor prezenta o probabilitate scăzută de a se îmbolnăvi fizic sau psihic comparativ cu cele care nu sunt reziliente sau care prezintă alienare, slăbiciune și se simt amenințați în față schimbării (Kobasa et al., 1985). În situații stresante indivizii cu personalități reziliente vor rămâne mai sănătoși dacât cei care se simt sub controlul unor forțe externe care îi lasă înstrăinați și fără putere. Vor face evaluări cognitive pozitive și optimiste ceea ce duce la alegerea de strategii de burnout
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Vor face evaluări cognitive pozitive și optimiste ceea ce duce la alegerea de strategii de burnout adecvate și adaptate. Cercetările arată că reziliența este un bun predictor pentru starea de sănătate chiar și atunci când persoana este expusă la situații de viață stresante. În cazul asistentelor din secția de terapie intensivă, reziliența are un efect tampon împotriva burnout-ului (Lambert & Lambert, 1987). Garrosa et al. (2008) a realizat un studiu pentru a explora legătura dintre variabile sociodemografice, sursele de stres la locul de munca
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
A semnifica pozitiv un eveniment dificil poate fi o strategie deosbit de folositoare în gestionarea stresului traumatic. Park și Folkman (1997) și-au propus trei obiective în cercetarea lor: să analizeze legătura dintre semnificare și condițiile și evenimentele de viață stresante, să extindă modelul tranzacțional al stresului și burnout-ului pentru a îngloba și aceste dimensiuni și să realizeze un inventar al literaturii de specialitate în acest domeniu. Autorii definesc două niveluri ale semnificării: • semnificarea globală: credințele și obiectivele de bază ale
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
concentrate asupra situației și cele focalizate asupra dispoziției. Burnout-ul orientat pe rezolvarea problemei folosește strategii organizate de rezolvare a problemelor adaptate stresorului în cauză, iar burnout-ul orientat asupra emoțiilor își propune să gestioneze distresul resimțit ca rezultat al influenței factorului stresant. Funcția burnout-ului orientat asupra problemei este de a modifica relația dintre persoană și mediu acționând asupra factorului de stres fie el intern sau extern. Pe de altă parte, burnout-ul orientat asupra emoțiilor are rolul de a schimba fie modul persoanei
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
stres, fie recadrând, modificând semnificația a ceea ce se întâmplă. În acest fel stresorul poate fi reevaluat și catalogat ca irelevant (Lazarus, 1993). Lazarus și Folkman (1984) susțin că strategiile de burnout orientate asupra problemelor pot fi mai eficiente atunci când situațiile stresante sunt percepute ca fiind controlabile și sub influența individului, în timp ce burnout-ul afectiv este de preferat atunci când persoana are impresia că nimic nu poate fi făcut pentru a schimba situația. Carver și Scheier (1994) susțin că cele două tipuri de burnout
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
celor două categorii pot fi foarte diverse și variază de la o persoană la alta. Burnout-ul afectiv poate include negarea, recadrarea pozitivă și căutarea de suport social, dar deși fac parte din aceeași categorie ele influențează diferit răspunsul persoanei la factorul stresant. Carver et al. (1989) au realizat un instrument alcătuit din 13 scale diferite menite să operaționalizeze cât mai bine cele două categorii ale burnout-ului. În cadrul burnout-ului orientat asupra problemelor, au distins între: • coping-ul activ: individul întreprinde acțiuni concrete pentru a
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de susținere morală, înțelegere și compasiune; • împărtășirea emoțiilor: centrarea asupra distresului resimțit și împărtășirea lui pentru diminuarea presiunii; • dezangajarea comportamentală: reducerea eforturilor de a face față factorului de stres; • dezangajare mentală: antrenarea în activități menite să reorienteze atenția de la problema stresantă; • recadrarea pozitivă: reevaluarea pozitivă a situației cu schimbarea punctului de vedere pentru diminuarea distresului; • negarea: refuzul de a crede că factorul de stres există sau încercarea de a acționa ca și cum sursa de stres nu e reală; • acceptarea: adaptarea la realitatea
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ca și cum sursa de stres nu e reală; • acceptarea: adaptarea la realitatea unei situații; • orientarea către religie. Burnout-ul a mai fost împărțit în burnout situațional sau dispozițional. Burnout-ul situațional se referă la faptul că încercarea de a face față unui factor stresant se constituie într-un proces care diferă nu doar de la o situație la alta, ci și în etape diferite ale aceluiași eveniment stresant. Astfel măsura în care o strategie de burnout este eficientă sau nu depinde atât de persoană și
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
situațional sau dispozițional. Burnout-ul situațional se referă la faptul că încercarea de a face față unui factor stresant se constituie într-un proces care diferă nu doar de la o situație la alta, ci și în etape diferite ale aceluiași eveniment stresant. Astfel măsura în care o strategie de burnout este eficientă sau nu depinde atât de persoană și de situație, cât și de momentul în timp. Perspectiva dispozițională propune stilurile diferite de burnout ca trăsături stabile pe care indivizii le dezvoltă
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
le dezvoltă în timp. Deși strategia de burnout se poate schimba de la o situație la alta, oamenii tind adesea să dezvolte preferințe pentru anumite stiluri de burnout. Acestea vor marca reacțiile lor la situații noi și la circumstanțe percepute ca stresante. Carver și Scheier (1994) și-au propus să deosebească între burnout situațional și burnout dispozițional. Ei au evaluat caracteristicile stilurilor de burnout în situația de examen în cazul unui eșantion de studenți. La începutul semestrului au evaluat stilurile de burnout
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în mediul românesc. Interacțiunea cu pacienții și rudele lor generează o mare parte din restul surselor de stres amintite. Suferința pacienților și implicarea emoțională ocupă al treilea loc, foarte aproape de patologiile grave și decesul celor avuți în grijă. Acești factori stresanți sunt amintiți și în alte cercetări pe această temă (Tyler & Ellison, 1994; Bratt et al., 2000). Plasarea pe un loc superior a acestor probleme, justifică nevoia ivestigațiilor cu privire la stresul traumatic secundar în rândul personalului medical. Dificultățile pacienților au caracteristici specifice
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în cazul cadrelor medicale. Anxietatea, timiditatea și depresia sunt fațetele care corelează cu stresul traumatic secundar. Persoanele conștiincioase sunt eficiente, competente, muncitoare și ambițioase (Block, 1961). Ele folosesc preponderent strategii de burnout activ care sunt mai eficiente în rezolvarea situațiilor stresante (Lefcourt, Martin & Ebers, 1981; O'Brien & DeLongis, 1996; Watson & Hubbard, 1996). Acest factor este asociat cu locul controlului, scoruri mari la conștiinciozitate corespunzând unui loc al controlului intern (Spector, 1982). Persoanele care simt că pot influența ceea ce li se întâmplă, că
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
să caute semnificațiile mai profunde ale lucrurilor (McCrae & Costa, 1991). Costa și McCrae (1984) susțin că acești indivizi trăiesc mai intens atât experiențele pozitive, cât și pe cele negative, vibrând mai puternic atât la recompensele contextului, cât și la factorii stresanți implicați. Consistent cu aceste date, asistenții medicali din eșantionul de față cu scoruri ridicate la fațetele factorului deschidere prezintă atât un nivel crescut de satisfacție a compasiunii, cât și scoruri mari la măsurile stresului traumatic secundar. Cadrele medicale cu interes
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și colaboratorii ei (Latack, 1986, 1989; Latack & Havlovic, 1992; Latack et al., 1995) au pornit de la lucrările lui Lazarus și Folkman (1984) și au identificat două strategii generale de burnout pe care indivizii le folosesc pentru a face față situațiilor stresante. Strategia de control se referă la confruntarea situației, iar strategia de sustragere face referire la evitarea problemelor. În studiul de față medicii care evită situațiile stresante prezintă scoruri mai ridicate la scala de stres traumatic secundar și o simptomatologie intruzivă
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
strategii generale de burnout pe care indivizii le folosesc pentru a face față situațiilor stresante. Strategia de control se referă la confruntarea situației, iar strategia de sustragere face referire la evitarea problemelor. În studiul de față medicii care evită situațiile stresante prezintă scoruri mai ridicate la scala de stres traumatic secundar și o simptomatologie intruzivă mai pregnantă. Încercând să nu se mai gândească la cazurile grave de la serviciu și la traumele pacienților, obțin rezultatul invers. De asemenea, strategia de evadare/evitare
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
lor delirante. Mai ales delirurile de persecuție și gelozie pot fi însoțite de stări de furie sau de un comportament violent. Dificultăți de ordin legal apar în cazul erotomaniei sau al geloziei. Unele deficiențe (de exemplu, de auz), factori psihici stresanți (cum ar fi imigrarea) și un statut sociometric scăzut pot predispune la dezvoltarea unei tulburări delirante. Indivizii suferind de delir somatic pot fi uneori supuși la teste și proceduri medicale inutile, cu implicațiile ce decurg de aici. Statisticile par să
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]