KorAP: Find »[drukola/base=stresat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...24 >

588 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

vreau să fac cu viața mea. — Doamnelor și domnilor ziariști ! răsună vocea lui Hilary la microfon. Sunt încântată să vă urez bun venit în această dimineață. Deodată, îl văd pe Guy care își pune niște apă minerală. — Guy ! îl strig stresată. Guy ! Unde-i Nathaniel ? — Habar n-am. Dă din umeri nepăsător. — Ce i-ai zis ? Adineaori, când ai vorbit cu el. — N-a fost nevoie să-i zic prea multe, răspunde Guy. Și-a dat seama și singur încotro bate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
jumătate de oră peste ora stabilită, o să le trimit un e-mail... Lasă telefonul jos și începe imediat să tasteze pe BlackBerry. O clipă mai târziu, Guy îi urmează exemplul. Privesc toată această frenezie din jur uluită. Cu toții par incredibil de stresați. Asta e, trenul o să aibă întârziere treizeci de minute. O jumătate de oră. E vorba doar de treizeci de minute. Cum poate cineva să se streseze atât de tare pentru treizeci de minute ? Așa o să fiu și eu ? Fiindcă am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o să faci în clipa următoare ? — O să mă... gândesc la asta. Îi întorc spatele și mă îndepărtez mărșăluind de aparat, către sala de așteptare. Când mă apropii, iese un paznic. — Îhm, bună ziua, spun. Aș dori să știu cum pot ajunge... Tac stresată. Unde mă duc ? La... îhm... — La... mă ajută paznicul săritor. — În... Cornwall, mă trezesc spunând. — În Cornwall ? Pare bulversat. Unde anume în Cornwall ? — Nu știu. Înghit în sec. Nu știu exact. Dar trebuie neapărat să ajung acolo, cât se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

de cea mai apropiată masă. — Ăă... dorește cineva pește afumat? Cred că e somon... iar ăsta e păstrăv... — Rebecca? Capul elegant coafat din fața mea se răsucește și eu tresar speriată. Elinor mă fixează cu ochii ca niște sulițe. Bună ziua, zic stresată. Vreți niște pește? — Pot să știu și eu ce faci? zice furioasă, coborându‑și vocea. — A! Înghit în sec. Păi, am zis să‑i ajut cu... — Eu vreau niște somon afumat, vă rog, zice o femeie cu jachetă aurie. Aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
antilopă. Mă uit la ea surprinsă. — Nu, nu acelea. Cele noi. Cu cusătură la spate. Sunt demențiale! De fapt, ar merge foarte bine cu fusta până la genunchi... — Mulțumesc, zice Erin tăioasă. Am să țin minte. Pe bune. Ce‑i așa stresată? Îi vând doar niște ponturi. Credeam că o să fie încântată că magazinul ei mă interesează atât de tare! Deși, sinceră să fiu, nu pare să‑l cunoască prea bine. Bună ziua! aud o voce de după ușă și femeia cu ochelari de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
fi avut vreo boală contagioasă sau ceva de genul ăsta. Și acum nimeni nu mai vrea să știe de mine, și n‑am să mă mai mut la nici un New York... Ridic ochii, ștergându‑mi ochii și văd chipul congestionat și stresat al lui Suze. — Bex, mă simt atât de prost, îmi spune. — Tu te simți prost? De ce te‑ai simți prost tu? E numai vina mea. Am fost așa o idioată! Am lăsat‑o pe fata aia de la ziar în casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
expresia. Dar, zi și tu, de unde să știu că o să ducă la... asta! N‑am făcut decât să‑l ajut să arate și el ca oamenii! — Bravo, mi‑ai făcut‑o! strigă Suze. Și eu care‑am fost atât de stresată. M‑am tot întrebat cum m‑oi fi băgat în chestia asta atât de perversă. — De ce? zic, cu ochii mari. Ce te‑a pus să faci? Nimic, obsedato! Mă refer la faptul că suntem veri. — Oo. Mă strâmb, apoi îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mai multe posturi de jurnalism financiar.... — La FT? — La... ei, la... Personal Investment Periodical... și la Annuities Today... — Annuities Today, spune Michael de parcă nu‑i vine să creadă. Văzându‑i expresia, nu pot să nu izbucnesc într‑un râs ușor stresat. — Becky, pe tine chiar te interesează așa ceva? Tocmai sunt gata să‑i servesc răspunsul meu automat la asta - „Administrarea veniturilor personale e mai interesantă decât crezi, să știi!“- pauză când îmi dau seama că nu pot să mă mai prefac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Luke și, sinceră să fiu, nu prea cred că am să mai vorbesc vreodată cu el. Michael zice că muncește cam șaptesprezece ore pe zi, încercând să salveze Brandon Communications și simultan să mențină interesul în State, și e foarte stresat. Se pare că încă nu și‑a revenit complet din șocul de a afla că Alicia complota împotriva lui și că Banca Londrei se gândea să renunțe la el. Șocul de a descoperi că nu e „imun la porcării“, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Nu, zice Suze, fâstâcită toată. Adică, da. Îmi surprinde privirea și se îmbujorează. Dar a fost chiar ultima, ultima dată. Pe vecie. Sunteți un cuplu foarte drăguț, zic, cu un zâmbet larg. — Nu mai zi asta! se rățoiește la mine, stresată. Nu suntem un cuplu. — OK, zic, iertând‑o. Cum spui tu. Mă uit la ceas. Știi, ar cam trebui să plecăm. Da. Cred că da. Vai, Bex... Mă uit la Suze, și ochii ei sunt plini de lacrimi. — Știu. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

știa ce se întâmplase. Toți erau la fel ca în ora precedentă, căci dirigintele nostru nu s-a obosit să povestească în cancelarie ceea ce a făcut, iar asta îmi servea numai bine. Întrând în clasă, în loc de niște elevi speriați și stresați, au întâlnit o atmosferă rece și neospitalieră. Toți doreau răzbunarea! Toți vroiau să supună judecății lor pe cei de care depindeau ei și viața lor pe parcursul timpului petrecut în școală. Fiind un precedent nemaiîntâlnit, colegii mei credeau că vor mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

articole pe an. Nici un juriu nu-i poate ignora cercetările. — OK, deci am această genă. Chiar crezi c-o să țină? — Da, dar vreau să văd niște glazură pe tort, înainte să ajungem la tribunal. — Adică? — Înainte de proces, ești, bineînțeles, îngrijorat, stresat. — Mda ... — Așa că vreau să faci o călătorie, să nu te mai gândești la nimic. Vreau să călătorești prin țară și vreau să-ți asumi riscuri, oriunde te-ai afla. Johnson explică: amenzi de viteză, parcuri de distracție, să se implice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcându-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la voi la birou. Are un aer extrem de stresat. Nu e nimic de văzut aici ! Vă rog, fiecare la el În birou. — Ce se Întâmplă ? Îl Întreb pe Dave, bodyguardul nostru, care stă, ca de obicei, rezemat de perete, cu o cană de ceai În mână. Acesta ia o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
scarpin. Cum naiba or face oamenii ăia documentarele alea ciné-vérité? Mă simt complet epuizată și nu au trecut decât cinci minute. — E foarte liniște aici la voi, spune Jack Harper, mirat. Așa e de obicei ? — Ăă... Ne privim cu toții ușor stresați. Vă rog, nu mă băgați În seamă. Vorbiți sau faceți ce ați face dacă n-aș fi aici. Nu se poate să nu discutați Între voi. Ne zâmbește prietenos. Pe vremea mea, noi vorbeam câte-n lună și-n stele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Reușim cumva să ne așezăm, ne punem gențile și luăm lista de cocteiluri, privindu-ne una pe alta extrem de țepene. — Ai văzut pe cineva ? murmur. — Nu. Tu ? — Nu. Deschid meniul cu băuturi și-l citesc rapid În diagonală. Doamne, ce stresată sunt. Încep să mă doară ochii. Vreau să mă uit În jur. Vreau să văd locul. — Lissy, șoptesc. Mă duc să arunc o privire. — Serios ? Lissy mă fixează Îngrijorată, de parcă aș fi Steve McQueen când zice că vrea să sară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fi și celebrități ! spune Lissy defensiv. — Știu ! Dar credeam că... — Bună ! ne Întrerupe o voce și, În clipa În care ne uităm În jur, vedem că de masa noastră se apropie două fete În jeanși. Una dintre ele Îmi zâmbește stresată. Te rog să nu te superi, dar eu și prietenele mele ne Întrebam - ești cumva actrița cea nouă din Hollyoaks ? Pentru numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem nu știu ce staruri de mâna a șaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
nu-mi doresc să-l văd. Nu trebuia să răspund la telefon. De fapt, n-ar fi trebuit să vin azi la serviciu. — A, zic. Ăă... bună. — Vrei te rog să vii puțin până la mine la birou ? — Cine ?... Eu ? zic stresată. Da, tu. Îmi dreg glasul. — Să... aduc ceva ? — Nu, doar pe tine. Închide, iar eu rămân câteva momente cu ochii lipiți de telefon, simțind că mă ia cu fiori pe șira spinării. Trebuia să-mi dau seama că era prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
naturală. Dispare din cameră și eu și Lissy schimbăm priviri Între noi. — Crezi că are dreptate ? zic. — Nu, spune Lissy nesigură. Sigur că nu ! Relațiile ar trebui să fie Întemeiate pe... Încredere.. și pe adevăr... Se oprește și mă privește stresată. Emma, nu mi-ai spus niciodată că te-ai simțit așa cu Connor. — N-am... spus nimănui. Nu e Întrutotul adevărat, Îmi dau seama imediat. Dar n-am de gând să-i spun celei mai bune prietene ale mele că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sunt adversara lui. Sunt cu el. — Bună, zice, cu un surâs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mânerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sunt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star de cinema. Mă așez pe scaunul de pluș, Încercând să nu mă gândesc cât de diferită e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
chinuită și de fără chef, e evident că nu ascultă nimic din ce-i spun. — O fi Îngrijorat În legătură cu ceva, dar nu vrea să te Încarce cu chestia respectivă, spune Lissy după o pauză. — E adevărat, spun Încet. Pare destul de stresat. — Poate s-a Întâmplat ceva nasol de tot, dar nu vrea să-ți strice seara. Încearcă să vorbești cu el. Fă-l să-ți spună ce-are pe suflet ! — OK, zic, deja mai veselă. OK, am să Încerc. Mersi, Lissy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
s-ar tăia respirația și... Ei, dar pe cine vreau să păcălesc ? Nici măcar nu m-ar crede, nu-i așa ? Ar zice că am luat-o complet razna. — Bună, Connor, aud glasul lui Caroline, Întrerupându-mi gândurile. Connor ? Tresar ușor stresată. Și iată-l că vine, neanunțat, și se apropie de biroul meu cu o expresie rănită pe față. Ce face aici ? Oare a aflat ceva despre mine și Jack ? Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ușor stresată. Și iată-l că vine, neanunțat, și se apropie de biroul meu cu o expresie rănită pe față. Ce face aici ? Oare a aflat ceva despre mine și Jack ? Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit de câteva ori prin clădire, dar e prima oară când ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atât de absorbită de moment, Încât nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, râzând stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zâmbet. Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ni se termină programul la stand, Îl las pe Connor și mă duc să mă așez sub un copac, cu un pahar de Pimm’s, uitându-mă din două În două minute la ceas. Nu-mi vine să cred ce stresată sunt. Poate că Jack e un tip cât se poate de versat. Poate că se așteaptă să fiu supersofisticată la pat. Poate că se așteaptă să cunosc tot felul de scheme ciudate, de care nici măcar n-am auzit În viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ea În dormitor ! Pornesc pe hol, cu niște pași pe care Încerc să-i fac cât mai normali, ajung la ușa ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămân cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gând să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mânerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimântată. Imaginea e atât de șocantă că, În primul moment, nu Înțeleg nimic din ea. Lissy e goală pușcă. Amândoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]