454 matches
-
gest patologic de dependență a Călăului de Victima sa. Această mutare în arhetip este realizată cu o mare subtilitate, elucidându-se abia la nivelul moralei fabulei, ca efect al narațiunii asupra spectatorului, nicidecum prin efecte cinematografice. Tocmai de aceea, față de stridențele stilistice și conceptuale ale unor creații inegale, precum Concurs sau Pas în doi (primul este distrus de final, al doilea salvat de final...), pentru a nu mai pomeni falsitatea deranjantă din Rochia albă de dantelă (poate cel mai slab film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu merge ! „Privareaș de expresie (personală) căreia cineastul român i-a căzut victimă atâtea decenii devine exprimarea unui fel de sentimentalism cultural ridicol - și, în orice caz, deconcentrant. Bunele intenții (corectitudine politică, Mesaj etc.) se îneacă-n retorică liricoidă și stridență estetică ; cât despre inventivitatea dramatică, atunci când nu vedem nunți și botezuri (și înmormântări, căci sunt cele mai tragice !), personajele se strâng ca la operetă (opereta sfâșietoare, specialitatea lui Laurențiu Damian), făcând zid viu în spatele dramei care se consumă în prim-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
puțin vulgar. Simțind că o privesc, că o admir, vorbește și mai mult, gesticulează și mai tare. Acolo, lipită de ușile vagonului, proiectată pe ecranul lor de sticlă, dă un spectacol pentru mine. Totul îi „iese”: nici o notă falsă, nici o stridență. Farmecul, grația feminității ei incipiente iradiază și mai puternic. La „Eroilor”, când ușile se deschid, coboară - și abia mă stăpânesc să nu cobor și eu după ea, s-o ajung din urmă și... s-o binecuvântez, să-i spun cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pasiune, dar o pasiune stăpânită, dirijată. Treizeci de ani mai târziu, în 1968, l-am întâlnit la Paris de mai multe ori și am avut parte de câteva lungi convorbiri cu el. Părul îi căzuse, vocea îi devenise voalată, iar stridența și energia de odinioară cedaseră unei amenități tolerante și placidității fumătorului de pipă. Dar Eliade rămăsese pentru mine cel dinainte, cel pe care până la amintita conferință nu-l văzusem niciodată, dar îl citisem mai întâi în colecția Vlăstarului, apoi în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
traducerile din engleză sunt deseori bizare, lexicul englez devenind în românește o dominantă atroce, distrugând sensul textului, care și el devine aberant, Veronica Focșeneanu reușește să transmită savoarea povestirii, menținând nealterat sensul acesteia. Este un rar exemplu de performanță; nici o stridență, nici o expresie nepotrivită nu afectează puritatea povestirii, care pare a fi scrisă direct în limba română. Astfel, un eseu, care este încărcat de dificultăți stilistice și de interpretare, devine limpede. Copacul, o poveste sau un eseu despre universul verde și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bucuros "în sine", pe deplin bucuros; bucuria fără pic de nostalgie nu are nici un haz, e proastă. Toamna, în schimb, e cel mai inteligent anotimp, dacă se poate spune așa, e-o vreme rafinată, cu tonuri discrete de lumină, fără stridențe, cu sunete acordate în surdină, ca un flaut, melancolic prin rostul său. Toamna e o bucurie a tristeții; poartă în ea așteptarea unui sfârșit, amenințarea înghețului. Îmi amintește, totdeauna, versurile Magdei Isanos, care, prin 1938, scria: "vezi, iarba asta o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ale minerilor de pe vremuri, care între timp au evoluat incomparabil mai mult decât politicienii, o nespusă frică, negru-agresivă că nu vor mai fi „clasă conducătoare”. Text publicat în România Liberă, 22 februarie 2007 Partea a V-a Armonia discriminării și „stridența corectitudinii politice” Despre dreptate, noroc și merit Dreptatea are multe fațete: a) cea procedurală: este drept să fim tratați cu toții după aceleași legi și norme; b) cea retributivă: este drept ca fiecare să-și primească răsplata după faptele sale; c
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
clan și aria incompetenței Cu fața, sau cu spatele la promisiunile electorale? Clientul nostru, stăpânul nostru! Malpraxisul în consilierea politică PIN: trufandaua politicii românești Privilegiați de și din toate partidele, uniți-vă! Mineriadele castei politice Partea a V-a Armonia discriminării și „stridența corectitudinii politice” Despre dreptate, noroc și merit „Accesul interzis românilor și câinilor” Cetățeanul de rangul întâi De ce nu merg copiii romi la școaă? Ecologie în bătaia puștii Disprețul Lumea făgăduinței Dramele ascunse sub preș devin tragedii A cuceri/ A căpăta
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nu lipsit de o anume vigoare, e transpus crezul: Cred! Umple casa - Cred în cărămida cuvântului taichii A făcut trei războaie Care unde-a scuipat nu mai linge - Și-o bătătură de acareturi. Cruce de voinic, Aceeași operație, însă cu stridență, a încercat a o face Ion Iovescu în două romane, Nunta cu bucluc și O daravelă de proces. Mai bătrân, Mihail Lungeanu urmărește acest dialectalism în basme stângaci prelucrate. George Dorul Dumitrescu ne-a dat câteva icoane umoristice ale Basarabiei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fapte. În spatele lor se furișează, la o distanță bine calculată, autorul-personaj, cu propriile melancolii, frustrări și eșecuri. Dincolo de aceștia, evoluează o orchestră amplă de voci narative anonime. Jocul fictiv-metafictiv, prezent în toată literatura optzecistă, este aici bine strunit, lipsit de stridențe și nu compromite coerența ansamblului. Stabilizat de pe acum, echilibrul dintre funcția fabulatorie și cea reflexivă a ficțiunii se păstrează și în romanele următoare, unde virtuozitatea tehnică pare inepuizabilă. Un element de continuitate este prezența de prim-plan a câte unei
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
românească”, „Luceafărul”, „Terra” (rubrică permanentă: „Arhipelagul București”), „Ecart”. A fost distinsă cu Premiul pentru reportaj al revistei „Viața studențească” (1961) și al „Scânteii tineretului” (1963). Primele ei versuri aduceau în peisajul liric al momentului o personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
și în baladele de tip romantic. Autoarea preferă cadrul anotimpurilor reci și mohorâte, dar simbolurile șterse, limbajul fără strălucire și incorectitudinile prozodice scad mult din valoarea liricii ei. Altfel, C.-P. versifică relativ ușor și într-o limbă lipsită de stridențe neologice. A scris și scurte povestiri cu subiecte inspirate din lumea cartierelor mărginașe, cu personaje caracteristice (vagabonzi, meseriași mărunți, mici negustori). Sentimentalismul este însă covârșitor, ca și tendința moralizatoare. Comedia Un tutor (1881) este una dintre cele mai reușite lucrări
CUGLER-PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
Cârlova). Luându-și-l ca model pe D. Bolintineanu (de pildă, în Marele vistier Cândescu), cultivă în evocarea istorică o atmosferă sumbră, în care se înfruntă eroi infernali și eroi angelici, personaje de melodramă cu gesticulație exaltată și grai bombastic. Stridențele de limbă, franțuzismele neadecvate i-au atras execuția drastică a lui Titu Maiorescu, în articolul Beția de cuvinte. Scriitorul se regăsește cu înzestrarea lui firească în digresiunile spirituale, genul care îi convine cel mai mult fiind acela al cozeriei, cochetă
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
și cu scopul vădit de a-și stabili o reputație culturală, ca Dimitrie Cantemir"2. Demonstrând caracterul de manifest politic al acestei scrieri, Virgil Cândea nu uită nici contextul cultural în care opera tânărului principe trebuia să se încadreze fără stridențe vizibile: Prima sa carte trebuia deci să se adreseze cititorilor de-acasă, pentru a atesta în română și greacă însușirile autorului său: un domn creștin, respectuos al tradițiilor religioase dominante în societatea vremii, iscusit în arta scrisului, erudit de la Biblie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
astfel de întâmplări înțeapă urechea mai rău decât ghimpii ariciului"113. O caracteristică a versificației lui Grigore Alexandrescu, aceea de a elida vocale, lăsând să se ciocnească consoanele - bruscând ritmul și imprimând o anume duritate cadenței - creează un efect de stridență. Poetul arici face versuri înțepătoare. Glumița e cam groasă, în stilul onomasticii lui Alecsandri în care demagogul se cheamă Răzvrătescu. Desigur, totul e aici comic, și trebuie luat ca atare, la gradul al doilea. Există însă și un miez grav
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
memoria audio-video, în cronicile publicate acasă și pe cele cinci continente cuvintele admirative despre vocea mlădioasă, catifelată a sopranei Maria Slătinaru Nistor. O voce oglindind fiorul iubirii, delicatețea, neliniștea, disperarea, culmile deznădejdii. O voce care nu a atins niciodată nuanțele stridenței. Jocul scenic al Mariei Slătinaru Nistor a fost supus mereu ideilor, dramaturgiei muzicale, a devoalat profilul pshihologic, universul interior al personajelor, justificând astfel economia de mijloace actoricești. Ne-am putea gândi, urmărind înregistrările video ale marii artiste, la un anti-actor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu manda" - ce legătură putea exista, de pildă, între o grevă a camionagiilor și vizita (zadărnicită) a Regelui Mihai. Dar moda nu e mai puțin categorică și exclusivistă nici în direcția opusă. în România ,se poartă" - zice-se - aproape cu stridență credința religioasă cu ritualurile ei regăsite tocmai de către cei de la care te-ai fi așteptat cel mai puțin, la fel cum se poartă anticomunismul virulent în rîndul celor care nu foarte de demult își proclamau, fără economie de mijloace, ori
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
același lucru se poate spune despre Anca Pârlog, o Micaelă muzicală dar cu probleme vocale greu de acceptat la vârsta ei. Tandemul Frasquita-Mercedes nu a funcționat în condiții bune (grevând și celebrul cvintet), acaparat de Rodica Ocheșeanu cu agresivitate și stridențe în fața unei prea timide Sidonia Nica. Spre deosebire de celălalt dirijor oaspete, japonezul Inoue Koic, care în Traviata nu a putut evita decalajele și incertitudinile, clujeanul Horvath Joszef, cu timpii vii și flexibilitate a echilibrat destul de bine sensurile muzicale și dramatice ale
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
față, cînd în spate. Nu știu ce să-i răspund. Apare vecinul de vis-à-vis, priceput în toate cele. Mă scuz pentru un așa deranj, călcînd cu papucii prin boabe și rahați. Îi arăt mîncarea, cutia, ziarele, țolul. Curcanul sfidează distinsa adunare cu stridența sunetelor sale. "O fi răcit", îngăimez biruită, "deși a dormit acoperit. De aia refuză mîncarea." " Nici pomeneală, își cheamă curcile la apel." Mi-e limpede că nu pot să-l tai. Ies cu el la poartă, în brațe și-l
Curcanul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15609_a_16934]
-
combativ de înaltă semnificație, o cromatică atent aleasă și așezată pe tușe orânduite pe netezimi sclipitoare, limpezi și precise, totul aducând cu măestria relevată de pictura "Muncitorul". Un pas înainte în pictura lui Octav Băncilă, o reprezintă tonalitățile lipsite de stridență, ele fiind vii și clare. Artistul a folosit în această compoziție o cromatică cu alburi de diferite nuanțări, cafeniuri și tonuri de verde. Ca și în lucrarea "Muncitorul" din 1911, "Flămândul" conține un colorit și un desen de mare rafinament
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
schimb, deficiețe de tehnică specifice autorului. De multe ori, pictorul în dorința de a reliefa mai intens fizionomia personajelor a folosit în cromatica sa mult ocru, brun roșcat și cărămiziu, fapt pentru care unele din operele lui ajung la o stridență vizuală supărătoare. El nu a cultivat ca formaliștii culoarea în scopul culorii, ci pentru proiectarea vibrației și a atitudinilor umane; în faza a doua a carierei sale putându-se observa o predominanță a coloritului discret. Picturi importante, care definesc opera
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
e dres cu conotații realiste demne de consemnat. Unul dintre protagoniști este, de altfel, Bucureștiul anilor '80 surprins, în ebuliție, de privirea directorului de imagine Marian Stanciu. Pe lângă bibiluri comice în loc de gag, burlescul scăpat din hățuri al „avocatului” Saizescu și stridențele Dragăi în rol de soacră aprigă sunt, din fericire, dominate de ironia fină a lui Catrinel Dumitrescu. Secv. rapel: nunta în toiul căreia, înainte de a răspunde afirmativ, șoferul întreabă mireasa printre dinți: „Ai adus banii?”. Marele succes comercial, datorită și
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
a individului. Este un fel de trăire fără a participa la actul trăirii, o funcționare în virtutea unei inerții aproape apatice. Contrastul cadrelor alb-negru (aduse oarecum într-o tonalitate conciliantă, filtrate astfel într-un fel de gri) ce caracterizează peisajele și stridența culorilor aplicate universului vestimentar al lumii modei sunt valorificate pe un fond sonor care el însuși oscilează între o stridență de această dată a cadrului naturii (este vorba de dublarea imaginii desfășurate aici printr-un foșnet extrem de sonor al copacilor
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
Contrastul cadrelor alb-negru (aduse oarecum într-o tonalitate conciliantă, filtrate astfel într-un fel de gri) ce caracterizează peisajele și stridența culorilor aplicate universului vestimentar al lumii modei sunt valorificate pe un fond sonor care el însuși oscilează între o stridență de această dată a cadrului naturii (este vorba de dublarea imaginii desfășurate aici printr-un foșnet extrem de sonor al copacilor, acesta fiind singurul element auditiv care însoțește aceste imagini) și o ritmicitate, o organizare a sunetului în melodie care, devenind
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
un zâmbet discret, rămâne în amintire peste decenii.”" (Prof. Dr. Octavian Lazăr Cosma: Cuvânt înainte la CD- ul „Strada Speranței”, EDC 442). "„Artist al melodiei, Vasile Veselovski preferă linia mare a cântecului, poezia și vibrația interioară, în locul ritmului exagerat și stridențelor (...)" Vreau sa exist pentru tine, Despărțirea, Lăutarii"se înscriu printre paginile muzicale care se rețin de auditori.”" . (Viorel Cosma: „Boema, slăbiciunea mea” de Mihai Maximilian si Vasile Veselovski în „Teatrul”, București, 9.09.1980). "„(Vasile Veselovski)...autorul unor melodii antologice
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]