6,493 matches
-
este doar una dintre dualitățile complementare sub al căror semn stă universul lui Miró. Arta sa pendulează mereu între o simplitate dezarmantă - „Pictură/ Albastru” (1925) - și complex - „Constelațiile” -, între desen și culoare, terestru și cosmic, senzual și spiritual, șoapte și strigăte. Conștient fiind că o operă de artă nu poate fi izolată de contextul în care a luat naștere, Joan Miró și-a propus constant să-și elibereze lucrările de orice fel de constrângeri. A pune un accent disproporționat pe ceea ce
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
dă s-o înșface cadristul pe guraliva noastră vecină, dar Kovăcioaia cunoaște terenul mai bine și se ferește din calea lui, iar Székely Balázs își pierde echilibrul și cade lângă coteț, găinile se apucă să cârâie urât de tot, auzim strigătele lui madam Szántó. - Tanti Kovács! Avem o vulpe-n coteț! Tanti Kovács! O.R.L., canișul jucăuș, sosește lătrând de zor, se-apucă să amușine, ceva pare să nu fie-n regulă cu mirosul lui Székely, pentru că O.R.L. nu se
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
armenilor, pe drumurile Anatoliei, de la Constantinopol și pînă la Deir-ez-Zor și Mosol, au fost utilizate mai târziu de naziști împotriva evreilor.” Nouă nu ne mai rămâne decât citindu-l, să înțelegem sensul lucrurilor. Să nu fugim de lecția istoriei, de strigătele morților. Cartea aceasta merită să fie propusă la Premiul Nobel ca mărturie vibrantă și vie a suferinței poporului armean. Viața și amintirea, moartea și mărturia, acesta este miezul cărții, și în felul acesta are răsunet în Psalmi, unde se spune
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
echivalând, în nota sa, o formulă upanișadică binecunoscută, printr-o sintagmă din Sf. Augustin, dovadă astfel, la modul cel mai pragmatic, a faptului că opera artistică ori constructul cultural generic nu este, după el, un artefact pur livresc, ci un strigăt țâșnit din străfundul ființei umane, excelența sa, o lamură a existenței, un bun sufletesc major, prin care se poate pune degetul pe rană. Cultura devine deci, prin radicalizare, o armă de luptă socială, iar marile citate ale lumii coexistă, fără teamă
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
afirmațiile Jandarmeriei București. Într-un comunicat al Jandarmeriei București de vineri, se precizează că 50 de persoane din rândul protestatarilor de la Universitate au fost amendate pentru tulburarea liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte, pentru alte 49 sunt întocmite actele premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de blocare cu intenție a drumului public, iar unui număr de șapte persoane le sunt întocmite actele premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de
Dușa: Nu am solicitat o anchetă la Jandarmeria București () [Corola-journal/Journalistic/42702_a_44027]
-
niște tipi normali însă, chiar diformi, trupuri lipsite de frumusețe. Nu dansau, dacă nu cumva mișcarea aceea după niște reguli și un plan precis nu însemna dans. Din când în când, basul lui Bobby se amesteca cu alte sunete, înregistrate. Strigăte la un moment dat și în final. Pe basul lui Bobby mai era încă abțibildul cu chipul lui Gandhi, asta mi-a făcut plăcere. Dar era adevărat că nu numai notele pe care le scotea erau altfel, dar și felul
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
și și-a vârât- o la brâu; celălalt m-a prins de braț, căutând să mă tragă sus în picioare. Am auzit cum brațul îmi sloboade un zgomot aspru, de parcă se frângeau oasele și mușchii de pe el. Am scos un strigăt ascuțit. Dracul care-și îndesase tăblița la brâu i-a dat un brânci celui care mă prinsese de braț, zicându-i pe tonul celui bătrân și cu bogată experiență care dăscălește un puști cu caș la gură: - Fir-ar mama
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
gândesc la înțelesul lui, că m-au și înșfăcat de brațe și m-au dus înainte cu toată puterea. Totul a pălit în fața ochilor mei, de parcă aș fi fost cufundat într-o apă. În urechi mi-a răsunat deodată un strigăt voios: - S-a născut! Am deschis ochii și-am văzut că tot corpul mi-e înmuiat într-un lichid lipicios și că stau culcat lângă bucile unei măgărițe. Cerule! Cui i-ar fi trecut prin minte că Ximen Nao, un
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
momente înainte de a-și pierde cunoștința. Tocmai ieșise dintr-un bar, cu doi tineri, tot studenți, când auzise primele împușcături. Poate din curiozitate sau sub efectul băuturilor consumate, cei trei o luaseră la goană spre piața centrală, de unde se auzeau strigăte înfricoșătoare. Nu alergaseră prea mult, când, la primul colț al străzii, dintr-o tanchetă, se trăsese în direcția lor. Căzuse pe caldarâmul rece, apoi nu mai știuse nimic... Zgomotul încuietorii o făcu să tresară, să se strângă involuntar sub plapumă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ridic, o apuc de partea înaltă și încep să lovesc cu tocul în față, cât mai jos, acolo unde bănuiesc că ar fi ușa etajului infe rior. Acum se aude un pocnet metalic. E bine. Continui așa, întărind pocnetele cu strigăte: — Alo, alo, mă aude cineva? Nimic. — Ajutor, alo, ajutor, sunt blocată în lift. Mă aude cinevaaaa? Aud o voce groasă, masculină, care-mi zice: — Este pană de curent, donșoară. O să dureze câteva ore. O să cam ai de așteptat. Îl aud
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cuțitul însângerat de la carnea tăiată, britanicul s-a pani cat. Uitase cum să spună pe românește că nu înțelege. Tăcerea lui părea să îi irite pe cei de față, care începu seră și ei acum să îi vorbească răstit, peste strigătele mă celarului. Nu păreau a fi cuvinte de alinare. Din brutăria lui tata, l-am văzut pe englez alergând mai să-și piardă basca. În goana sa, i se prinsese de haină o bucată de beteală care flutura după el
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că le cheamă la masă, iar noi toți, mai puțin Ileana, care ne urmărea nemulțumită, începurăm să râdem. Roata prinse o piatră cu marginea, și Gogu sări în sus de bucurie văzând-o apucată, apoi aruncată cu putere. Un singur strigăt, de durere și surpriză, amestecat cu uruitul greu al motorului, apoi Ileana căzând moale, parcă cu încetinitorul, în timp ce bluza albă i s-a făcut întâi roz, apoi roșie. Apoi urletele de spaimă, al meu, ale noastre. Apoi ceva ca o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de "noi sisteme" de a ne prosti și fura ca să poată trăi bine "reprezentanții noștri" care nu sunt "simpli cetățeni". Cine sunt ei este ușor de ghicit: sunt "oculta" În toate formele și variațiile posibile, oculta rapace și insensibilă la strigătul săracului, oculta care se bucură de jaful pe care-l aplică tuturor celor cinstiți și muncitori sub ocrotirea blândă a justiției. Câți din cei care au jefuit țara asta ați văzut după gratii? Sau măcar anchetați? Nici unul. Și nici nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
decât pentru extern. Acolo vor toți să ajungă. Chiar dacă Andreea Marin are informații din toată țara, aceasta se datorează complicilor și nu echipei care ar trebui să scormonească singură prin țară și ar descoperi mult mai multe și mai cutremurătoare strigăte de ajutor. Frumos, este una din emisiunile umanitare, dar nu Îndeajuns. Contactul cu realitatea ar fi mult mai benefic emisiunii acesteia. Dar nu pe Andreea și emisiunea ei vreau să le critic, ci TVR 1 În general. Zilnic, diminețile sunt
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
întinse ca niște molime prin lumea măruntă și îngroșată a ticăloșilor; împreunări păcătoase, oi născând miei cu cap de șacal și câini lătrând cu voci de heruvim castrat; vrăjitori scheletici răsăriți în același cap de nebun, vaiete de profeți și strigăte din morminte, dealurile curgând din păduri cu păduri cu tot și apele văilor urcând în deal. În ultima noapte se înstăpâni în lume ultima urgie: pe tot pământul se lăsă norul de broaște căzut din cer. Da, tunetul și liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a lui. A lui rămânea numai ușița îngustă ca un capac de raclă, pe unde se putea strecura în caz de nevoie, în noaptea de fum, în noaptea sărbătorită de strigătul morții, prin care cumnată-sa se plimbă ca o regină detronată. Se înclină peste balconul căptușit cu pânze de păianjen și privi în jos, ca la cinematograf. Fumul și praful îl făceau să răsufle scurt. Se uită și-o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și răgușea luându-se la întrecere cu zgomotele infernale, să strige mai tare. Se întreba ce era cu liniștea asta, de unde venea și de ce tocmai acum când zgomotele trebuiau să fie mai mari... Tresări. Încremeni locului. Urechea lui surprinse un strigăt depărtat. O chemare. Un glas. Apoi mai multe. De undeva din... Aruncându-se cu burta la pământ să nu-l descopere reflectorul care mătura retezând liniile, se silea să asculte toate zgomotele și mișcările. Șoarecii de câmp, șobolanii și popândăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înaintea lui, în marginea unui vagon de vite, deslușea silueta santinelei. Nu mai putu nici mâna să și-o miște. Pielea capului i se răci. Auzi lătrăturile câinilor și, curios! asta-i dădu curaj! Ascultă mai bine. Desluși din nou strigătele nedeslușite, glasurile amestecate care veneau de undeva de la un vagon din față, de lângă locomotivă. Se târî pe burtă, ocolind santinelele pe partea cealaltă, ocrotit de întuneric. Pe măsură ce se apropia, nu-i venea să creadă că era cu putință. Auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în altă parte, ci ca și cum ar fi alergat îndărăt, apropiindu-se de ei, sau, tropăind pe loc, din ce în ce mai îndârjit și nebunește și nefăcând altceva decât să trimită spre gangul lor ecoul pașilor lui. Omul striga ceva. Nu se-nțelegea ce. Strigătul izbucni și se stinse ca un fulger în beznă. După el, în scurt timp sau într-un timp nedefinit, nesfârșit, piața și strada de la capătul gangului se umplură de zgomote, pași și strigăte contopite într-un torent. Ca pe stadion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Omul striga ceva. Nu se-nțelegea ce. Strigătul izbucni și se stinse ca un fulger în beznă. După el, în scurt timp sau într-un timp nedefinit, nesfârșit, piața și strada de la capătul gangului se umplură de zgomote, pași și strigăte contopite într-un torent. Ca pe stadion când se înscrie golul final sau la ieșirea din cinematograf, duminica seara, când cele trei uși sar în lături, și prin ele țâșnește tăvălugul negru al mulțimii. Ce-i? Ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu-i ceva. Dormi înainte, parcă se grăbi prin somn să doarmă mai repede dacă așa ceva era cu putință -, să se scufunde cât mai adânc în somn și-n liniștea care plutea în ea și știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lucruri prin cameră, și vocea lui tot mai precipitată și nesigură: Armistițiu! Ce strigă? Ce aristițiu? Ce s-a-ntâmplat? Scoală-te, te rog! N-auzi ce-i jos? Vacarmul din piață urca întruna difuz, precipitat. Prin pereți, prin geamuri, strigăte înverșunate, chemări, râsete, da, ca niciodată nemaipomenit! izbucneau râsete, auzea oameni râzând, dispăruse huruitul infernal, clocotul metalic de pe drum. Ce-i chestia asta? Ce se-ntâmplă? Nu te enerva. O să afli. Dar tocmai eu să nu... Iubitule, mi-e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe care le simțea noapte de noapte, exploziile și convulsiile frontului încetară. Se trezi mirată și-și dădu seama înainte încă de-a deschide ochii că liniștea era cea care o trezise. Cum o trezeau în celelalte dimineți zgomotele. Auzi strigăte și mișcare multă de lume, zor mare pe stradă, dar nu se putu deștepta. Dormi dusă în fundul grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aici, dar atât. Mintea, inima, sufletul, străbat în fiecare secundă sute de kilometri, către tine.” Sau: „Țipătul neputinței. Al revoltei împotriva tuturor lucrurilor care au stat în calea noastră, atâta timp.” Și: „M-am stăpânit cu greu, cu toate că, în interior, strigătul acela captiv îmi săgeta trupul, cu forța unui nebun. Privirea îmi aluneca peste alte și alte fotografii, tu vorbeai, eu te auzeam ca prin vis.” De două ori imperială, Claudia Mitră (există o dinastie iulio-CLAUDIANĂ romană, iar MITRA este un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]