28,923 matches
-
au apucat la dreapta pe un drum de pământ desfundat de ploi. Maiorul ar fi vrut să mergem cât mai departe de șosea, dar și-a dat seama că ne împotmoleam. Ne-am oprit. Toți jandarmii au coborît. Drepți! a strigat maiorul. Pe loc repaos! Domnul căpitan ne-a arătat cum din bucățelele de sfoară se face un ștreang. Văzând pregătirile, condamnații atârnați de speteze, au început să strige după ajutor.Tot înjurând și tot mai grăbiți, ofițerii ne-au pus
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
că ne împotmoleam. Ne-am oprit. Toți jandarmii au coborît. Drepți! a strigat maiorul. Pe loc repaos! Domnul căpitan ne-a arătat cum din bucățelele de sfoară se face un ștreang. Văzând pregătirile, condamnații atârnați de speteze, au început să strige după ajutor.Tot înjurând și tot mai grăbiți, ofițerii ne-au pus în spatele condamnaților. Câte doi cu lațul trecut peste beregată. - Cine a pus ștreangul “Căpitanului” ? a întrebat cineva din anchetatori. Domnul maior ajutat de ofițeri. Ne-a ordonat să
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
mai tremură genunchii. Condamnații țipau, se rugau, plângeau. Singurul care a vorbit a fost Codreanu. Avea o voce care ne-a speriat..” Vă vede Cel de sus! Veți fi pedepsiți cumplit! Până la copiii copiilor voștri!” Hai mai repede! Ce așteptați ? strigau ofițerii... Atunci am văzut că nimeni nu executa ordinul. Au început înjurăturile. Am primit patru pumni, dar n-am tras de ștreang. Jur pe lumina ochilor mei! Întrebați pe țărani. Aveți milă! Am trei copii!”...etc.... Țăranii au fost unanimi
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
străduiau să-i aducă pe trecători de partea lor. Știau că își pun viața la bătaie. Pentru cineva care a luat parte la revolta din 21 e destul de bizar să scrie: "Pe postament se urcase o mulțime de indivizi care strigau de mama focului lozinci anticomuniste. În mintea mea mi-am zis uite alți curajoși. Aiurea. Apropiindu-mă i-am regăsit pe «băieții veseli» de pe Calea Victoriei. Erau inconfundabili." Și un alt eșantion: Cine a condus grupul, nu foarte numeros, pe strada
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
locul,/ locul ei părea a fi nicăieri sau așa ceva încerca/ să spună,/ nu era stafie, era femeie în care te puteai pierde,/ odată cu plecarea ei/ plecai și tu, rătăceai fără să știi,/ nu mai era de mult cu tine, o strigai,/ apărea, nu era nălucă, te săruta ca pe un mort/ și te învia, o iubeai și murea/ lîngă tine ca un mormînt plin cu flori” (Străina). Dar o mască a nostalgiei începuturilor o constituie chiar și un anumit tip de
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
în preajma demonilor, îngerul “pînditor” certifică aci un mediu confuz din care “întunericul”, “umbra”, “pierzania” n-au dispărut. Orientarea dreptei conștiințe e anevoioasă: “pe-o creastă de nour întunecat/ în miezul pînditor al semnelor/ între bine și rău/ îngerul stă să strige// demoni pîrdalnici mă împresoară/ cu foșniri pieritoare// noaptea se îndesește/ în sinea sa fără capăt/ de nu i se mai vede văzduhului urma/ de nu mai știu pe unde ar fi să fie/ nourul și-ntunecimea// fruntea mi-e așternută
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
tragem învățăminte din povestea vieții unui om care a văzut tragedia venind și n-a putut face nimic pentru a o preîntîmpina, atunci învățămintele ar fi în orice caz două. Mai întîi, o constatare neașteptată: nici un rău nu este inevitabil, strigă Haffner prin toate paginile cărții. Oricît ar părea de ciudat, venirea lui Hitler la conducerea Germaniei putea fi împiedicată de n ori din 1920 și pînă în 1933, dar din păcate n-a fost! Autorul enumeră, una cîte una, demisiile
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
ce i-am spus:. Bebe, dacă e adevărat că măsura nasului reflectă sexul, eu o compătimesc pe viitoarea ta jumătate. Bebe, cu țumburucul acela crezi că vei contribui la Politica demografică a țarii? Ara a bătut din palme și a strigat: Țumburuc, țumburuc! Vrem să te vedem la cuc! Vezi să nu te plesnesc! Nu zău, a spus Ara. S-a făcut liniște. Erau de aceiași Înălțime. Nu crezi că și reciprocă e valabilă?a spus Ara. S-a dat un
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
fiul, Mihai, coleg de generație cu mine, mai târziu doctor. Alături de casa lui Medi urma o casa cu etaj , cu ziduri groase și o poartă grea de lemn care scârțâia Îngrozitor când o Împingeam s-o deschid ca s-o strig pe Pipina (Despina) și Hrisula să vină la joacă cu noi, sau la cules de zarzăre cățărându-ne În pomul plin din curtea noastră. Erau două grecoaice foarte manierate și destul de retrase de restul străzii, dar prietenoase cu mine. În
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
ani, Societatea Scriitorilor îmi da premiul de 20.000 de lei pentru Craii; cu 5000 mai puțin decât lui Brătescu-Voinești, laureat pentru proza lui de bafouilleur. Mi se lăuda, în motivațiune, talentul; nu am talent domnilor, îmi vine să le strig, inteligență da, am, mai multă decât juriul dumneavoastră luat in corpore. Și asta voiesc eu a proba - inteligența, nu talentul. Talentul îndobitocește. Plec devreme într-un marș prelungit. O iau spre biserica Bălăceanului, fac un ocol, ajung în Covaci. Din
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
pe copil, pe tot parcursul vieții. a) “Pricolici sunt toți oamenii care se nasc cu capul acoperit cu tichie (XI 19)” (cf. Ion Muslea, Ov. Bârlea). “Dacă «chitia» pruncului este roșie, moașa o apucă repede, iese cu ea afară și strigă: «Auziți lume, s-a născut un lup pe pământ! Nu e lup să mănânce lumea, ci e lup să muncească si să aibă triste de ea!»” (cf. T. Pamfile) (n.n.: iată un prim semn ... din păcate, și singurul! al DEMIURGIEI
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
Mai încercând să afli câte ceva Din spuza cam răcită-a vetrei tale. Să lenevești e timpul și norocul, Ca un pământ în care-ai pus de toate, Să recunoști pe când vei fi pământ Tiparul însuși al ființei tale! Țărm Mai strig, și luntrea întârzie. încolo, peste Râpa Morii, închipuiri și poezie... Aud cum se destramă norii E-o zi, și nici nu știu ce zi e, întors prin veacuri și istorii în apa tulbure verzie... Aud cum se destramă norii Și în răchiți
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
poezie... Aud cum se destramă norii E-o zi, și nici nu știu ce zi e, întors prin veacuri și istorii în apa tulbure verzie... Aud cum se destramă norii Și în răchiți, ce frenezie, Și-n plopi, ce patima culorii! Mai strig, dac-o mai fi să vie... Aud cum se destramă norii Frescă Un fulg, atâta ești! Și te-nchipui, eheu, Căzut în spații cerești Din ŕripa lui Dumnezeu! Un fir de praf dac-ai fi Mai încins de lumină, mai
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
razna din ce în ce mai greu pășesc desișul de cruci sporește-n mine se întinde ca o celulă rea dar cine oare cine mă poartă-n trup pe mine cimitir fără oseminte de-o bună bucată de vreme nu îmi mai vine să strig nu mi-e foame nu mi-e sete nu mai am datorii la vecini prieteni compania de telefoane electricitate cablu bibliotecă n-am mai primit amenzi nu mi-e nici frig nici vreo boală mortală nu am sunt și vreo
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
moloz și cărămizi de la o magazie dărâmată demult. Și ce spectacol nemaivăzut, când jumătăți de țiglă sau de cărămidă se spărgeau lovindu-se de stânci în zeci de schije, ca niște adevărate bombe! Între două "explozii" Iani scotea capul, îmi striga să încetez și mă amenința cu pumnul. De unde și cum se născuse în mine acea îndârjire? Și... Chiar în clipa în care Iani a ridicat capul, proiectilul azvârlit de mine s-a spart de stâncă și un sfert de cărămidă
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
cu zgomote de ceară în dulceața fructelor târzii. Vei găsi ascunsă într-o zi. Omagiu postum violoncenistului Radu Aldulescu E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape și nu e nimenea pe-aproape ca să mă vaiet și să strig că moartea trece de prosoape și sare dincolo de dig. E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape. Și nimeni nu ridică zid și timpul nu ne mai încape. Cu-o mână ne închide pleoape, cu alta ne aruncă
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
Nici de Popa Beștea care categoric datorită bătăilor din pușcărie a murit foarte tânăr. Vă aduceți aminte ce sfios devenise băiatul zvăpăiat care ca o nevăstuică nu stătea o clipă locului? Cum l-a un moment dat a Început să strige, arătând cu mâna În moalele capului; Uite-aici! Uite-aici! Uite-aici! Uitea-aici! Arăta cu mâna locul unde vroia să spună că a fost bătut. Și nu putea ieși din spaima vecină cu moartea, deși trecuseră câțiva ani de când fusese
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
Imperiale veverițe Îmi vor sări pe umeri, Întristarea nuci și mere-mi va da! Ninge grav peste Întreaga rostire, lupii În haită m-or devora. Trupurile noastre - bezmetice umbre În somn, rătăcind prin paturi furate din cancerul vremii, ne vor striga pe nume! În bezna acestui urcuș către moarte, sus și jos, Attiel privește asfințitul. Îngerul facerii tace, Îngerul vindecător al prostiei surâde, Îngerul ierburilor parfumate doarme. Tu, Ariel, pe aer mă rescrii. Atafiel, cel care susții raiul cu trei degete
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
frigul smulge mari hălci din noi, până rămâne o urmă extaziată cât bolta cerului, până rămâne o vie pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
toți vorbesc despre tine de o mie de ori mai frumos pe cît de urît vorbeau cînd erai viu și nu te vedeau sau îți făceau trupul scîndurică în care băteau toaca fără să înconjoare cu ea mănăstirea în care strigai eu stau singur și visez cum stau singur și visez cum singur stau și visez cum stau singur și visez cum stau și visez singur cum stau singur și visez cum eu stau și visez singur cum visez singur cum
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
se sprijină căzuți în întuneric pe spate întinși și luminînd locul cu grabenele deșirate Pe ce vară urechile ridicate pe ce cîmp; copitele amorțite pieptul rupt de un strigăt moartea ținîndu-l în pietrișul galben Pieptul rupt moartea ținîndu-l dinții lui strigînd stelele dese și mari peste chipul pe ce oră căzut pe ce rază aiurează calul Calul pietriș amar și coada înflorită Calul Inima mea Inima mea e o casă învechită dezvelită și cu iederă. Aici să aud focul sau frigul
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
dorm să le văd mișcînd buzele. Fiul Eu plec spre marea fără întoarcere spre aburul ce iese din ocean ca dintr-un bivol orb voi umbla prin haos cu ochii deschiși și dacă îmi voi aminti de tine am să strig iar strigătul meu se va face miel alb Clădit pe întuneric pe un mal clădit pe oasele pămîntului zăpezile ca pe niște nori le voi mătura și deal și umbră și frunte mă voi întoarce și le voi spune le
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
în loc de săgeți în arcuri pun femei și în gest sublim întind corzile păsări cu trupuri lungi și un lup uitîndu-se în urmă Bătrînii El ar fi știut să mîngîie zeiasca față lumea sub rază și raza sub lume la pămînt strigau la pămînt îngenunchiați la pămînt strigau la pămînt soarele și-a ascuns de noi fața fiii i-au îngropat pe părinți copiii aceștia vin să ne îngroape și pe noi se aud voci în spațiu iar noi în spatele acestui astru
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
și în gest sublim întind corzile păsări cu trupuri lungi și un lup uitîndu-se în urmă Bătrînii El ar fi știut să mîngîie zeiasca față lumea sub rază și raza sub lume la pămînt strigau la pămînt îngenunchiați la pămînt strigau la pămînt soarele și-a ascuns de noi fața fiii i-au îngropat pe părinți copiii aceștia vin să ne îngroape și pe noi se aud voci în spațiu iar noi în spatele acestui astru sporim lumea și auzim cum ies
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
fiii i-au îngropat pe părinți copiii aceștia vin să ne îngroape și pe noi se aud voci în spațiu iar noi în spatele acestui astru sporim lumea și auzim cum ies copiii din gura unei raze îngropați pînă la gît strigă bătrînii din zale Și treptat vocea nu li se mai aude
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]