3,009 matches
-
domnul Pavel le citea cu neîncredere dar nu scotea o vorbă, căci „prudența e cel mai bun sfătuitor - își spunea - mai ales în asemenea vremuri de răsturnări”, pe care le socotea „tulburi”, că „niciodată nu se știe ce va fi”. Strigările timpului anunțau „lichidarea burgheziei”. Moșierimea fusese desființată cu un an înainte, când cu împărțirea pământurilor. Domnul Pavel privea panourile despre burghezie și nu le înțelegea sensul, deoarece, își spunea, fiecare tinde în sine la o asemenea stare; burg înseamnă oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care parte a agitatei mări vine chemarea. Și-a reluat scrutarea circulară a orizontului, mai curios decât Ulise ascultând cântecele sirenelor sau cercetând harta cerului, neștiind în ce parte s-o mai ia spre Ithaca și Penelopa lui. Am repetat strigarea și am dat să-i fac semn cu mâna în care mai strângeam ceapa. Gestul a fost prea avântat și m-am trezit în brațele unui domn cu un imens buchet de busuioc uscat și o lungă lumânare de cununie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De unde vin izvoare, nasc urmele de pași, Mă caută-nceputul, aducerile-aminte, Întâiul ceas, penumbra cuvântului ce-l lași Nerotunjit strigării, în clipa care minte; Sunt rodul unei cazne, a unei jertfe sunt Și-n mine picurată, arsura ei mă arde, Aș vrea un cer edemic și un pământ mormânt Din pulberea atâtor zădărnicite hoarde... Trecutul umple-auzul întregii mele firi, Năpustitor
DE UNDE VIN IZVOARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83776_a_85101]
-
unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. 30. Să nu întristați pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. 31. Orice amărăciune, orice iuțime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. 32. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos. $5 1. Urmați dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
de la Domnul." 10. Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pămînt. $3 1. Cuvîntul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona, astfel: 2. "Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo strigarea pe care ți-o voi da!" 3. Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după Cuvîntul Domnului. Și Ninive era o cetate foarte mare, cît o călătorie de trei zile. 4. Iona a început să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
un bărbat înalt, de vârstă mijlocie, cu trăsături de maimuță, o pereche de ochi rotunzi, nas plat, gură până la urechi cu buze subțiri și o distanță mare între nas și buza superioară. Fruntea lui se înclină. Cântă silabele în timp ce face strigarea. Melodia întârzie pe ultima notă pentru cel puțin trei bătăi. Cărăușul ne spune că acesta este eunucul-șef. Numele său e Shim. După fiecare nume strigat, eunurii oferă familiei respective o cutie galbenă cu monede din argint. — De la Majestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meargă pe drumul plin de gropi și piatră precum pișatul slobozit de bou În jug de car și fără să oprească. Cerul senin amarnic se-ncruntase / și ochiul viu zări cenușă-n el. Păsări de tină cu gâturi golașe / dădură strigare și țipătu-acel / răzbi În auzul ce-ncet da să moară. Văzduhul spre jos Își zvârli tot Înaltul, / pământul părea că Îl Înconjoară; / Crezui că sfârșitul se-ntâmplă cu altul. Mai pe limba voastră, după bâlbâielile camionului pe drum, Oaie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mei simpatici. Cu siguranță aveam să fiu În centru atenției și nu eram sigură că Îmi va plăcea. Am adormit greu și am dormit puțin, un somn agitat dominat de coșmaruri. 8 Soneria răsună În clădire și, ca la o strigare, toate sălile de clasă se goliră simultan, pe fondul de glasuri agitate. Da, eram din nou aici. M-am grăbit către ușile duble care duceau către exterior, cu mintea În ceață: o ceață groasă, imposibil de străpuns. Orele se scurseseră
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În sfârșit mă lăsă din nou să respir, de-abia dacă mă puteam mișca. Eram paralizată din cauza șocului. Îmi luară câteva secunde să realizez că o voce furioasă Îmi striga numele. ― Alisia! Victor se uită În direcția din care venise strigarea. Eu Însă nu aveam nevoie să mă uit. Știam foarte bine a cui fusese vocea și refuzam să cred că ceea ce se Întâmpla era mai mult decât un vis urât. ― Venisem să te scot la o plimbare, dar În mod
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin ușile mari, larg deschise, răzbea vocea lui Julien, lacheul consular însărcinat cu strigarea numelui și a rangului pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii filofrancezi veniți să-l salute pe reprezentantul împăratului Napoleon la București, contele Ledoulx. În picioare, în mijlocul salonului mare împodobit cu ghirlande de brad, iederă și garoafe roșii, îmbrăcat după moda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
textură fină, aproape vaporoasă, încovoiată-seceră, adastă stingheră, ca un remember, printre excremente, pe podeaua cuștii. Madam a observat dispariția păsărelului ieri, în jur de prânz, reluă raportul, îndatoritoare, vocea lui Vierme, al cărei emitent continua să rămână invizibil. La prima strigare, a crezut că a tras chiulul, a desfăcut singur ușița, cum s-a mai întâmplat altădată și a plecat la o plimbărică, ca să ia o gură de praf. Văzând că nu se mai întoarce, dânsa l-a chemat și l-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ne exprimă gândul pe deplin, poetul nu trebuie să renunțe să lupte pentru exprimarea inexprimabilului. Se explică astfel de ce cuvintele trebuie să se înmulțească cu orice preț, cu atât mai mult cu cât fiecare cuvânt își are momentul său de strigare / către zid și către albastru. Cerșetorul și Bufonul, fețe ale aceluiași eu, sunt, prin extindere, fețele tragi comice, posibile, ale vieții, dar, se sugerează, numai unii au curajul - poate nebun - sau forța să și le asume ori măcar să le conștientizeze
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mă întrebam ce vrea să însemne un asemenea răspuns, în jurul meu a început să se cearnă liniștea. Doar o cucuvea a prins să strige din turnul porții palatului cu vaier prelung. De fiecare dată când aud unduirea lugubră a acestei strigări, în fața ochilor îmi apar doar ruine... Acum parcă le văd aievea în timp ce citesc hrisovul lui Petru Șchiopu din 7092 (1594), luna aprilie, prin care voievodul a dăruit mănăstirii La Greci satul Silișteni de pe Bașeu și Nicoreștii. Această mănăstire a avut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
din trupul în care pătrunsese, adânc și pe săturate, pentru prima dată în viața sa. Da. Pentru că, minunata chemare, nu s-a mai rostogolit, apoi, niciodată, de-acolo, către întinsul necuprins, de dincoace de marginile munților, aceasta, fiind înlocuită cu strigarea perpetuă, a flăcăului, după iubita sa de câteva momente. Momente care au cuprins o viață. O viață de om. Fiindcă, flăcăul era ca rupt din soare și, iubindu-se cu fata minunată a munților, a crezut în cuvintele ei, precum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ai găsit-o, ori, că te-a găsit. Dacă n-ai știut, momentan, cum să acționezi, pentru ca unul să vă lipiți de celălalt, așa cum clipele se lipesc una de alta, alcătuind o viață, zadarnice sunt, mai apoi, orice fel de strigări, de chemări, de căutări... și... de suferințe! Cum i s-a întâmplat, zic, flăcăului din povestirea de față. Căci, de îndată ce s-a săturat din plin, de dulceața primei clipe de dragoste, gata!, s-a și grăbit,înapoi, către întinsul necuprins
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dintre degete și din gură, aceasta căzând cu zgomot, peste tacâmuri, pe care le burzului, mesenii întorcând capul, spre acolo, aia se roși ca un rac fiert, pisica se sperie și fugi, de-a lungul mesei, printre mâncăruri, papagalul continua strigarea, vacarm în care se auzi, cu putere de tunet, vocea sărbătoritului: hai! Să apuce, fiecare; de ce poate; și să recuperăm, cât mai iute, prețiosul timp pierdut, că, pe mine, mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați așa, la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Fetele se așezară în băncile din dreapta lui, băieții la stînga lui, iar el îi privi cu mîinile în șold, aplecîndu-se din talie. — Numele meu e Maxwell. Sînt dirigintele clasei voastre. în prima parte a fiecărei zile veniți la mine pentru strigarea catalogului și pentru a-mi spune de ce ați lipsit sau întîrziat. Să faceți bine să aveți motive întemeiate. Sînt și profesorul vostru de latină. îi privi lung o vreme, apoi adăugă: Sînt nou în meserie. Așa cum eu sînt primul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cerul și pământul să nu spună la nimeni: sigur era vorba de un bilet pentru loteria de Anul Nou. Apoi se întoarseră la ale lor și nea Cercel începu să citească în felul lui foarte răspicat: — „Important!! - două semne de strigare - La administrația ziarului Universul, strada Brezoianu No. 11, se repară orice cea-soar-ni-ce, pendule, et-țe-te-ra, mai ieftin decât oriunde. Se ga-ran-tea-ză mersul regulat timp de un an și - fii atent - la caz contrar se repară din nou gratis!“ Muierea mea are
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ceea ce vor să facă. 153 Tăcerea răspuns la cel ce te necinstește, iar de vrei mai mult, ș-un mulțămim Dumitale. 368 {EminescuOpVI 369} {EminescuOpVI 370} {EminescuOpVI 371} 154 Tăcerea răspunsul celor înțelepți către cei nebuni. 155 Cine tace în mijlocul strigărilor, acela mai înțelept. 156 Și tăcerea un răspuns la vreme cuviincioasă. 157 Tăcerea-i graiul cel mai dulce, între cei ce se iubesc când rămân amuțiți. 158 Trei prea mult și trei prea puțin vatămă pe om: prea mult să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți cântarea, Că m-ai fermecat; Caută-ți mâncarea, Destul ai cântat, Și mai dă răgaz Ș-altor păsărele Tot spre mângâiere Să cânte și ele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea , un curcubeu, un câmp înverzit și o mare nesfârșită de un albastru copleșitor. Deodată, aurora ca un arc se ivește pe cer, iar zbuciumul pământului mă trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
perechi de îndrăgostiți și cu grupul de țărani care, mult prea evident, asigurau interludiile comice. Am luat cu împrumut creioanele lui colorate și i-am urmat exemplul, în speranța că asta mă va face să mă simt mai profesionistă. După strigarea numelor, MM ne anunță că ar vrea ca toată lumea să rămână la lectură, dacă e posibil, dar că ar înțelege dacă cei care nu joacă ar pleca. Și dacă vor să plece, sunt rugați să o facă între acte, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
clipe petrecute în brațele acelui om, care o striga pe nume fără să o vadă decât tot prin ochii minții în care o păstrase cu sfințenie. - Tinu! strigă ea, încercând să meargă spre el. Tinu! Tinul meu drag! repetă ea strigarea, reușind să-și desprindă picioarele și să îndrepte spre el cu brațele întinse. Se opri speriată după doar doi pași. Își întoarse privirea către Iuliana. Inima îi bătea cu putere și o îndemna să se arunce în brațele lui și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de a ne apăra de lume, ci de a locui în ea. Avem nevoie de mai mult curaj. Nu se cuvine să ne lăsăm paralizați de pericole, ci trebuie să ne simțim atinși - precum au făcut părinții noștri, odinioară - de strigările istoriei, căutând un dificil echilibru între ceea ce am experimentat deja și ceea ce urmează să experimentăm, acceptând să ne mișcăm, cu un discernământ acut, între provizoriu, experimentare și autenticitate, cu îndrăzneală și curaj. PROVIZORATUL: CARISMĂ REGENERABILĂ A trăi în provizorat nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
d. consul Iacobson. Țarul trecu apoi prin alt salon afară și, așezîndu-se cu marele duce Nicolaie într-o trăsură cu 2 cai albi, plecă spre a inspecta armata. Ajungând în raionul armatei, încălecă țarul și sub sunetul muzicilor militare și strigări de ura! trecu înaintea fronturilor regimentelor, escadroanelor și bateriilor. Apoi, oprindu-se în mijlocul trupelor, se adresă cătră comandanți și soldați, felicitîndu-i de bună sosire, urîndu-le o călătorie fericită și reușită deplină și esprimîndu-și speranța că armata va da și de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]