611 matches
-
care mi-am îndeplinit sarcinile, îți sugerez să le faci cunoacute superiorului meu, Nicodim Fomici. ă Nu am nicio nemulțumire, Ilia Petrovici. Mă întreb pur și simplu de ce mă displaci așa de mult. Gâtul lui Porfiri era încordat de atâta strigat, iar vocea îi suna răgușită. ă Nu este necesar ca eu să te plac. Sau ca dumneata să mă placi. ă Desigur, dar am impresia că nu îți dai seama ce respect enrom îți port. Am cerut intenționat ca dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
umăr înainte de a intra, iar acea privire îi confirmă lui Porfiri bănuiala. Paloarea feței bărbatului era de neconfundat, alături de buzele sale subțiri și strânse și de ochii săi gri și reci. ă Porfiri Petrovici! Porfiri se încruntă auzindu-și numele strigat. Locotenentul Salitov fugea spre el. Strigătul său atrase atenția mai multor trecători. ă șșș! Porfiri lovi aerul cu mâna întinsă, făcându-i semn lui Salitov să tacă. Salitov se opri în fața lui, fără suflare. ă Trebuie să afli ceva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
voia să fie întâmpinat de un tip cu chipiu. Dar se pare că era printre puținii care gândeau așa, pentru că foarte mulți oameni erau luați de șoferi (deși poate că aceștia nu conduceau limuzine de lux). —Nieve! Își auzi numele strigat și se răsuci pe loc. Îmbrăcată elegant, într-un costum roz-pal, Gail se afla la câțiva metri de ea și îi făcea cu mâna. —Ai trecut pe lângă noi fără să ne vezi, spuse mama ei când Nieve se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o astfel de pictură, un mâzgălitor, un orb ce încearcă să-și petreacă cumva timpul, în secolul XX însă, orice orb poate să picteze! și glasul lui tremurând tot mai nervos, Trăiască arta modernă! ultimele cuvinte au fost mai degrabă strigate decât rostite, într-o furie neputincioasă pe care eu nu pot să i-o înduplec, Sfântă orbire! lovindu-se zdravăn de colțul mesei, o înjurătură printre dinți, pipăind cu mâna, îmi întoarce spatele, traversează curtea cu aceeași siguranță a orgoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văpăile-i se-mpurpurară peste sfîntul cort. Întunecime-adîncă aruncắ Urizen în juru-i, tăcută tristă moarte, Veșnică moarte pentru Lúvah; furibund, Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din carele de luptă în jurul cortului cel sfînt. 510 Începu vrajba, si țipete și strigate cutremurară vastul firmament. Urthona-ntunecatul statu lîngă nicovala-i; morman de fier Cu furie pe nicovala scînteiá pregătit pentru brăzdare și lopeți. Toți Fiii lui fugiră de la el să se alăture în lupta; palid auzi Glasul cel Veșnic; se ridică în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Sălbăticiunile și păsările se joacă și se veselesc, Si fiecare-și caută perechea să își arate tainițele bucuriei. Înfuriate și-nfricoșătoare se zbenguie și sfîșie-adîncimile de jos; 360 Adîncul își înaltă tumultuosul cap103, Si rătăcit în infinite-arípi fremătătoare c-un strigat piere. Și strigatul care se stinge moare pururi, Glasul cel viu trăiește pururea în tainițele bucuriei. Nălțați-vă, licăritoare aripioare și va cîntați copilăreasca bucurie! 365 Nălțați-vă și îmbătați-vă cu fericire! Căci este sfînt tot ce trăiește; căci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se joacă și se veselesc, Si fiecare-și caută perechea să își arate tainițele bucuriei. Înfuriate și-nfricoșătoare se zbenguie și sfîșie-adîncimile de jos; 360 Adîncul își înaltă tumultuosul cap103, Si rătăcit în infinite-arípi fremătătoare c-un strigat piere. Și strigatul care se stinge moare pururi, Glasul cel viu trăiește pururea în tainițele bucuriei. Nălțați-vă, licăritoare aripioare și va cîntați copilăreasca bucurie! 365 Nălțați-vă și îmbătați-vă cu fericire! Căci este sfînt tot ce trăiește; căci pentru ca să fie prunc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii, esti Regele turbării și al morții". Urizen adîncă beznă aruncắ în juru-i; Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din Carele din jurul cortului de Veci. 45 Discordie-ncepu, țipete-apoi și strigate cutremurară-ntinsul firmament: Unde e dulcea Vala, beznatice profet? unde încîntătorul chip Care-a tras trupul Omului din cer în Hău-acesta-ntunecat? Duioase lacrimi și suspine, unde sînteți? ieșiți nainte! strigați pe sîngerate cîmpuri. Vala, arată-ți sufletul! arcul arată-ți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel înfiat; Să blésteme și să adore pe-ntunecatul demon al prăpădului; 45 S-adore groazele și de sălbatici să asculte. Mergeți nainte, fii ai blestemului meu. Mergeți nainte, fiice ale ororii mele". Tharmas auzi prin lumea să de apă strigatul de moarte Și glasul cel hăulitor al lui Urizen jelindu-se pe vînt, Și-n furia-i veni plutind; îi erau valurile bocna înghețate, 50 Privitu-le-a tăcut în crește stînd în jurul lui Urizen, O groaznică pustie de ape întărite; căci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Prin labirinturile infinite ale inimii, ieșind prin nări În parfumata uluire, statura înaintea Ochilor Omului, Femeie luminoasă. Stat-am lîngă întunecoasa-mi nicovala și un morman De fier scînteietor ardea, pentru lopată și brăzdare pregătit: deodată jos Căzut-am cu strigate de sînge ieșind în jos în vinele 285 Care acum îmi deveniră rîuri, rostogolindu-mă prin niște-alcătuiri aidoma unor canale Închise-n ele înseși, coborînd. De-a lungul închegatului șuvoi Căzut-am chiar pîn' la al seminței loc, și-acolo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
luminatorul vaz. 95 Ridică-te! Ridică-te! O Los! trezește-mi paznicul, căci doarme. Ridică-te! Ridică-te! Nainte strălucește, O, Lumina! paznice, lumina ta s-a stins. O Los! de nu îmi aperi turnul, Paznicul fi-va omorît". Așa strigat-a Enitharmon pe patu-i groaznic de Pămînt În timp ce marele Stejar își răsuci în jurul ei rădăcinile, croindu-și cale-ntunecată 100 Prin peșterile morții spre Ființă. Fagul, cel cu lungi ramuri, înaintắ Îngrozitor în cerurile-ndurerate. Copacii roditori luînd chip de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și discuția). (96) a. ce în dooă-trei rânduri au trimis să vadză, adevăratau sosit? (CLM.1700-50: 255r; Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016) b. Și ducându-l pre acel om la Ștefan-vodă, l-au întrebat Ștefan-vodă: elau strigat așea tare, și pentru ce ară duminica? (NL.~1750-66: 11) c. (Și ieși Antioh din scaun și șezu Alexandru în scaun, și să <să>rută cu Potolomei și cu Filon și cu Antioh și cu toți craii și domnii. Și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Saltă inima-n plăcere Când o ascultăm 84 Și pe buze aduce miere, Când o cuvântăm. Recitator 3: Să ne aducem aminte de toți cei ce-au căzut În lupta mare, sfântă, făcând din piepturi scut Și-n pregătirea jertfei strigat-au: Înainte! Să ne aducem aminte! Cântec: Pui de lei de loan Nenițescu Recitator 4 : A trebuit prin vreme să ne tregim ființa De-atâtea ori lovită de grele Încercări Cu nume de Moldova, de Țara Românească De Transilvania uniți
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
atare, a generat repulsia ori numai indiferența față de orice cercetare metafizică a făcut să apară pentru prima dată în istoria omenirii un fenomen pănă acum necunoscut, acela al indiferentismului religios de masă ce caracterizează secolul nostru. Nietzsche era conștient că strigatul lui marca hotarul dintre două epoci istorice: “ceea ce vestesc eu, este istoria următoarelor secole”. Bisericile creștine au văzut în strigătul lui Nietzsche doar nebunia blasfematorie a unui ateu; el însuși nu voise însă să confirme ceea ce bisericile făcuseră din propriile
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
e posibil ca să citezi fără să citești? Oamenii aceștia să nu fi deschis o singură dată un volum de poezii de Coșbuc să vadă că acolo nu e vorba de trei femei, fie ele și doamne (!), ci e vorba de strigatul de revoltă al unui om, adresat lui Dumnezeu, pentru că și-a pierdut trei feciori în război!? "Trei feciori am avut, Doamne, și mi-au murit toți trei" - acesta era strigatul întreg al nefericitului om! Să nu fi văzut ei că
Erata... by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10122_a_11447]
-
trei femei, fie ele și doamne (!), ci e vorba de strigatul de revoltă al unui om, adresat lui Dumnezeu, pentru că și-a pierdut trei feciori în război!? "Trei feciori am avut, Doamne, și mi-au murit toți trei" - acesta era strigatul întreg al nefericitului om! Să nu fi văzut ei că, în titlul poeziei pe care o citează, cuvantul Doamne e scris cu litera mare și este pus între virgule? (Ah, virgulele astea!) A fost, în fine, o adevărată... surpriză. Dar
Erata... by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10122_a_11447]
-
invocat pe Bergman, căruia, am înțeles, i-a studiat toate filmele "despre cuplu" și-a descoperit că "din nici unul nu lipsește bătaia"! Cu puțină malițiozitate, s-ar putea spune că modelul suedez a funcționat în materie de bumbăceala și de strigate, nu și de șoapte... Dacă tot a fost pomenit Bergman, care ar fi "diferența fundamentală" dintre un B. și alt B.? La Bergman, ca într-o hipnoză, esti absorbit în cîmpul magnetic al unui cuplu, si nu te mai poți
Între legea dosarelor si legea inimii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18156_a_19481]
-
în șaua unui personaj. Cam "subțire", trăind puțin, întrebînd mult, necunoscutul pe care un autor încearcă nu să-l înțeleagă, ci să-l facă de înțeles, e, în felul lui, un eretic. Un împătimit al persoanei întîi și al distanțărilor strigate tuturor. Nu crede, nu vrea să creadă că viața se lucrează din bucăți. Că trebuie să ai, în toate cele, chibzuința croitorului econom. Și nu e, culmea, păgubașul, ci mai curînd întreținutul ei: "mușc dintr-un măr, atît cît am
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
viața-ndestulată”) sau „Îl n’est bon bec que de Paris” („Plisc meșter nu-i că la Paris”), devenite proverbe și folclor datorită șansonetiștilor francezi moderni, nici nostalgia din „Où șont leș neiges d’antan”, și nici fiorul de disperare al strigatului „Frères humains qui après nous vivez, / N’ayez le coeur contre nous endurci” („Frați oameni ce trăiți și după noi, / Nu vă-mpietriți voi inima, semeți”) nu și-au peirdut nimic din puterea de a emoționa. Cît de mult a
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
rusești ne poartă prin cele mai importante săli ale Ermitajului, adică prin principalele momente ale istoriei sale, povestite nu într-o ordine strict cronologică, ci într-un amestec savant de epoci, idei, replici, imagini, mentalități. Îi zărești sau îi auzi strigați (dacă știi cum să privești și să asculți) când pe marchizul de Custine, când pe Pușkin și pe a sa Nathalie, când pe Ecaterina cea Mare, când pe Griboedov, alături de puzderie de conți și contese, baroni și baronese, ambasadori din
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
respirația cromatică a lui Luchian, în grija lui pentru puritatea tonului și pentru strălucirea tusei, se poate găsi o rîma subtilă cu mecanismele intime ale picturii lui Van Gogh. Numai că aici, în lumea carpato-danubiană apăsata de melancolii și ostilă strigatelor destructurante, dramele septentrionale pot fi lesne convertite în aleanul unui fatalism locvace și, de multe ori, de-a dreptul fastuos. La începutul anului 1892, pictorul se intoarce iarăși în țară, de data aceasta întoarcerea fiind prilejuita de pierderea mamei. Cu
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
fascinația ideilor înalte. E grăitor episodul lecturii din Logica mică, traducere abia apărută în 1962, cînd tînărul student, aflat încă sub impresia de orgă a viziunii hegeliene, a ieșit din casă cu gîndul de a merge în oraș, și cînd, strigat fiind de părinții care munceau ogorul familiei, i-a privit ca pe niște arătări infime, de acută insignifianță culturală, căzuți din ordinea conceptului, care se zbăteau silnic sub apăsarea chinului georgic, din neputința de a intui lava ideilor. Iar el
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
O vreme o ține tot așa, din ce în ce mai puțin clar. Lambert își zice că de data asta va trebui închis la balamuc. Dl de l'Aubépine străbate curtea în lung și-n lat, fața i se acoperă de roșeață. De atâta strigat i se umflă vinele de la gât ca și calului său după cursă. Își insultă castelul, spune că nu mai vrea să calce în el. Uită de Lambert, se duce la adăpost, vorbește cu câinii. Le vorbește, într-o îngrijorătoare stare
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
un creștin Don Quijote, el îi cere iertare fetei pe care a jignit-o, știind că alți trecători insensibili îl vor jigni pe el - copil nevinovat -, îl vor umili, batjocori și lovi cu pietre. În tristul sau apostolat va răsună însă strigatul dătător de speranță: aNu vreau și nu pot să cred că răul este condiția umană normală!a (...)"14). Nu se poate încheia acest preambul fără a menționa un nume de referință în critică românească dedicată lui Dostoievski: cel al lui
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
mlădierile unor feline sau ale unor șerpi încolăciți, forme care au caracterizat mișcările grupului sau ale câte unuia dintre interpreții desprinși din grup. Iar în final, împletirile și tresăririle conglomeratului astfel închegat s-au desfășurat pe emisiile vocale șoptite sau strigate ale interpreților, și s-au încheiat pe respirația lor profundă, specifică somnului. Terristories este o piesă coregrafica împlinită și înrudită, în spirit, nu în formă, cu lumea creației Pinei Bausch, pe care publicul nu s-a priceput să o răsplătească
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]