4,034 matches
-
treaptă cu treaptă În adâncul metroului. Violența nu este un spectacol pentru el. O urăște, Îl revoltă, Îl neliniștește, Îl macină, Îl face să nu mai iubească nici măcar lumina, singura care nu l-a trădat niciodată. Coboară treptele Încet, urmărit, strivit de valul de oameni care coboară ca și el. Vrea să meargă cu metroul. Nu are un o țintă precisă-pur și simplu simte nevoia să nu se gândească la nimic, măcar o jumătate de oră, să se plimbe aiurea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
facă un salt Înafara ei, și să se scuture de un trecut incert și dureros. Ce-i și viața asta! Iată, un vagabond devine o rotiță utilă În uriașul mecanism al societății și multe rotițe sănătoase, perfecte, indispensabile, se sfărâmă strivite de pasul apăsat al mizeriei. Cine pe cine mai crede? Cine pentru ce mai speră? Cine pe cine mai alungă din Încețoșatul regat al speranței?,, Răspuns ,,Ești prea prețios și pe deasupra, și inexact. Aștepți de la mine un torent de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eliberează din acest joc pe cea pe care eu o iubesc atât de mult, dar să am grijă, el nu crede În iu bi re, el cre de cel mai mult În moar A doua noapte am visat un pescăruș strivit de roțile unei mașini. M-am aplecat să-l ridic de pe asfaltul Însângerat și când l-am luat luat te În mâini, era mama care se chinuia să mă nască e sin și pierduse mult sânge. M-am născut greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Am fost copilul unei familii de intelectuali mic burghezi. Să nu vă mire, dar comunismul a mai păstrat pe ici pe colo câte o rămășiță a burgheziei, nu i-a Închis chiar pe toți reprezentanții ei și nu i-a strivit pe toți sub copita lui neîndurătoare. Plăpând și bolnăvicios, Încă de la naștere, mi-a plăcut să stau de mic copil mai mult singur. Camera mea era locul În care mă simțeam cel mai bine. Nu În parcuri, nu În excursii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Am pus piciorul pe treapta cea mai de jos și i-am prins brațul cu brutalitate. Apoi am tras-o spre mine. A coborât împleticindu-se și timp de câteva clipe am stat amândoi la baza scărilor - eu, gâfâind și strivindu-i brațul în strânsoarea mâinii, ea, încordată și privindu-mă cu furie. Amintindu-mi scena, am avut impresia că în clipa aceea și în cele care au urmat fața i se făcuse neagră. Încercând să-și elibereze brațul se smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ne împiedicau pe amândoi hainele, iar pe mine mă mai împiedica și faptul că eram beat. Era mult mai puternică decât mi-aș fi putut închipui. Dar într-o clipă am reușit să-i prind ambele mâini. I le-am strivit pe amândouă într-o singură mână de-a mea și m-am lăsat cu și mai multă greutate peste trupul ei, până când s-a liniștit. Îi vedeam fața la câțiva centimetri de a mea, îi vedeam cele câteva fire negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
urcat scările în urma surorii mele. Afară ceața era de un galben auriu, încărcată de particule sulfuroase. Respiram anevoie. Am iuțit pasul ca să ajung din urmă silueta care dispăru aproape imediat. Era foarte frig, iar pașii noștri scoteau un sunet slab strivind gheața subțire care acoperea pietrele pavajului. Când am ajuns-o din urmă i-am prins mâna și am strâns-o lângă mine să o încălzesc puțin, dar mâna rămase rece și fără vlagă. Ea mergea ceva mai repede decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Am dat drumul radiatorului electric montat în perete care, în lumina intensă, nu producea decât o licărire stinsă și tristă. Astmul diabolic pe care-l învinsesem prin băutură și oboseală înainte de a mă culca, nu dispăruse și simțeam cum îmi strivește pieptul ca un pansament înfășurat din ce în ce mai strâns în jurul corpului meu. Din plămânii mei ieșeau din când în când șuierături și bolboroseli. Am încercat să respir rar. Mi-am înnodat cordonul halatului și am deschis fereastra, dar am închis-o imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
negru ca o perucă și cu mâinile vârâte adânc în buzunare. — Ți-am scris o scrisoare plină de prostii, am răspuns. Atunci nu știam că mint. Urmă o scurtă pauză și m-am temut că o să mă expedieze. Mi-am strivit mai tare mâinile de ușă și aproape că am început să mă rog. Am intuit un moment de ezitare înlăuntrul ei. Dacă aș izbuti să găsesc cuvintele potrivite și să o determin să vorbească în continuare, atunci aș reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
E chiar după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și piciorul mai Întâi Într-o parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată prea roze. Și totuși, cum reușea cineva să nu lase nici o urmă, oricât de discretă, asupra locului unde trăia? Mai devreme când am examinat camera, am descoperit un set complet de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poliției se uită la ceas. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, domnule maior. Acum putem Începe. Ofițerul cel gras Începu să sughită, Își puse mâna la gură și făcu cu ochiul. — Nouăzeci de parale. — Un dinar. Myatt Își stinse țigara, strivind-o. Jucase destul jocul. — Un dinar atunci. În seara asta, la nouă. Se Întoarse cu repeziciune Înapoi, În compartimentul său, dar Coral nu era acolo. Pasagerii se buluceau afară din tren, vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cea mai scurtă cale pentru a ajunge să închizi ușa în urma ta e să te îngropi în detalii. Probabil că așa ne privește Dumnezeu. Ca și cum toate ar fi la locul lor. Acum scoate-ți pantoful și, cu piciorul gol, calcă, strivește. Calcă și nu te opri. Oricât de tare te-ar durea - plasticul spart, lemnul și sticla -, calcă și nu te opri până ce vecinul de jos nu începe să bubuie cu pumnul în tavan. Capitolul 4 Cea de-a doua moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. Urmează numărul de mobil al lui Stridie. Apoi zic: Helen, de ce-a trebuit să-i spui de chestiile astea? Helen se uită la anunțul din ziar. Îl strivește în noroi cu pantoful roz, zicând: — Din același motiv pentru care nu l-am omorât. Putea să fie foarte simpatic când voia. Alături de anunț, mânjită de noroi, stă fotografia unui alt top-model mort. Privind în sus către tiribombă, un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
putea rămîne troieniți în plin cîmp, pe șosea. La fiecare mișcare laterală a mașinii, sub presiunea vîntului în coastă, li se taie răsuflarea, gîndind cum ar putea să se salveze, în ce parte să se arunce, pentru a nu fi striviți dacă se răstoarnă. La următorul val mai mare, care blochează drumul, cursa înțepenește o clipă, apoi, în timp ce botul și roțile din față stau înecate în zăpadă, jumătatea a doua e împinsă încet de vînt, pînă ce roțile din spate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aici... Ei, cum să fie? Ca la Sălcii, iarna; oricum, nu-i în cîmp. Dă-mi, domnule, să vorbesc și eu! întinde profesorul mîna nervos, dar șoferul deja a închis. Deasupra întregii încăperi s-a așternut o liniște grea, apăsătoare, strivită în coaste de viscolul izbit furios în ferestrele mari. Va trebui să stăm aici peste noapte spune șoferul încet. Mîine în zori vor trimite înaintea noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de țigară, uscați și rigizi ca rahatul vechi de câine. În astfel de locuri, proprietarul poate fi găsit întotdeauna în spatele casei de marcat, drept ca un băț de steag, cu un chiștoc fumegând în colțul gurii și altul pe jumătate strivit în scrumiera de tinichea de pe tejghea. De cele mai multe ori, acești proprietari de magazine sunt îmbrăcați în cardigane, au părul dat cu gel și fac parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt bărbați serioși, vânând orice ocazie importantă. Paradele anuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prea incitantă. Sybil și asistentele erau de domeniul trecutului și, în ultima vreme, sexul cu Naomi se cam împuțise. Se împuțise măcar în mintea lui Alan, dacă nu cumva și în corpul nevesti-sii. Ridicându-și trupul zvelt de pe al ei, strivit de salteaua ergonomică de greutatea lui, Allan avea impresia că-i simte izul, un iz neplăcut. Unul dintre pacienții lui Alan avea un bar, o bombă de beton numită Greyhound și plasată pe un refugiu pentru pietoni de pe o arteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
propriu în această campanie: calm, „tehnic”, cu un aer superior, nu atacă în stilul grobian cu care ne-a obișnuit, cu toate că sunt convins că îl mănâncă limba la fiecare două-trei minute. Individualistul feroce, rinocerul politic solitar care aproape și-a strivit propriul partid, vrea să se arate altruist, cloșcă peste candidații PD la primăriile altor orașe mari, pe care a încercat să-i promoveze trimițându-l pe Emil Boc la... Constanța și uitând cum îl cheamă pe Ghiță Falcă de la Arad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
trupuri. La urma urmei, fraierii făcuți terci, altfel destinați unei morți anonime, ar trebui să se simtă onorați că au fost călcați de un cauciuc Dunlop sau Michelin aparținând mașinii familiei unui senator - ca acei paria indieni care se lăsau striviți de carul festiv Juggernaut pentru a se reîncarna într-o castă superioară. La televizor, toată ștăbimea politico-afaceristă a zilei, de la stânga la dreapta, se arată adânc preocupată de soarta celor mulți și nefericiți. Toți vorbesc numai de proiecte sociale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
frig sau în temniță, sau să fie împușcați pentru ca Crapul Gonflabil (căci de el și numai de el e vorba în substantivul „genii”Ă să-și scrie cărțile și să ne umplem de sentiment național. Milioane de destine omenești trebuie strivite în malaxorul totalitar ca să-i iasă Crapului Gonflabil de-un personaj memorabil. Că un astfel de specimen a putut să apară în fauna României, nu-i de mirare. Consternantă este însă atitudinea dlor Eugen Simion și Nicolae Manolescu, care, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fost nevoie de mai mult. Într-o zi, când mama întindea rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri, panourile au început să alunece și să zboare, unul a lovit în zbor o femeie, a strivit-o de trotuar și i-a retezat carotida, era tânără, țipa cumplit, a murit înainte să vină Salvarea. De fapt, C37 nu e un bloc obișnuit nici astăzi. Există, se pare, o legătură între blocul ăsta și Al-Qaeda, iar firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care s-a căcat pe el“ și apoi, ca o consecință implacabilă „că pute de-mi mută nasu’“. Întrebarea era, firește, retorică, pentru că tovarășa nu se aștepta să-i și răspundă cineva. Așa că, deja cu crucea pe umăr și proba strivită de scăunel, și în chiuiturile bezmetice ale poporului meu care o dădeau ca victimă sigură pe Angelica, tovarășa ne-a tras rând pe rând pantalonii în jos, descoperind fără milă vreo douăzeci și ceva de mărturii sincere (adică funduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam În magazinul cu căldură toropitoare, În țîrÎitul blînd al picăturilor de ploaie și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Rowe. — Propagandă! replică individul. — Chiar nu doriți puțin cozonac? Îl Întrebă doamna Purvis. — Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]