438 matches
-
(n. 12 noiembrie 1915, Cherbourg, Manche, Franța - d. 26 martie 1980, Paris, Franța) a fost un eseist, critic, filosof și teoretician al literaturii, francez. A fost unul dintre principalii animatori ai mișcării structuraliste și ai semioticii franceze. Fiu al lui "Louis Barthes" și al "Henriettei" (născută "Binger"), s-a născut la Cherbourg, (Manche), la 12 noiembrie 1915. La vârsta de aproape un an, la 26 octombrie 1916, rămâne orfan de război, ca urmare
Roland Barthes () [Corola-website/Science/311667_a_312996]
-
1891. Marele poet simbolist portughez a fost în realitate Cămilo Pessanha, contemporan cu António Nobre. El a murit la Macao înainte de a-și vedea publicate versurile și poate fi considerat omologul lui Verlaine. Una dintre figurile proeminențe ale criticii numite structuraliste, Român Jakobson, a scris următoarele în legătură cu poetul Fernando Pessoa: "„Le nom de Fernanado Pessoa exige d'être inclus dans la liste des drands artistes mondiaux nés au cours des années 80: Stravinsky, Picasso, Joyce, Braque, Khlebnikov, Le Corbusier. Tous leș
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
În lingvistică, termenul „diasistem” are mai multe accepțiuni mai mult sau mai puțin largi. A fost propus în 1954 de lingvistul structuralist american Uriel Weinreich în încercarea de a aplica metodele structuraliste în dialectologie. El definește diasistemul ca un sistem ce poate fi construit de lingvist din cel puțin alte două sisteme omogene și discrete care prezintă asemănări parțiale, acestea făcând din diasistem ceva diferit de simpla sumă a sistemelor componente. Weinreich
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
cel semnificat. Școala americană este reprezentată de Edward Sapir, Leonard Bloomfield și Zellig Sabbetai Harris (1909-1992). Structuralismul în lingvistică începe să diminue în importanță o dată cu apariția după anii 1960 a teoriei gramaticei generative sau generativismului, dezvoltat de Noam Chomsky. Mișcarea structuralistă s-a caracterizat încă de la ivirea ei printr-o critică a metodei istoricizante a școlilor antropologice anterioare, "difuzionismul" și "evoluționismul". Ea a dat naștere la două curente distincte: structuro-funcționalismul anglo-saxon și structuralismul lui Claude Lévi-Strauss. În literatura de limbă engleză
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
a caracterizat încă de la ivirea ei printr-o critică a metodei istoricizante a școlilor antropologice anterioare, "difuzionismul" și "evoluționismul". Ea a dat naștere la două curente distincte: structuro-funcționalismul anglo-saxon și structuralismul lui Claude Lévi-Strauss. În literatura de limbă engleză antropologia structuralistă este reprezentată în special de Bronislaw Malinowski (1884-1942) și Alfred Reginald Radcliffe-Brown (1881-1955). Ambii folosesc metoda structuralistă în măsura în care se consideră că fiecare societate constituie un sistem, un ansamblu de elemente interdependente, cum sunt relațiile de rudenie, cultura, religia, economia, tehnica
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
și "evoluționismul". Ea a dat naștere la două curente distincte: structuro-funcționalismul anglo-saxon și structuralismul lui Claude Lévi-Strauss. În literatura de limbă engleză antropologia structuralistă este reprezentată în special de Bronislaw Malinowski (1884-1942) și Alfred Reginald Radcliffe-Brown (1881-1955). Ambii folosesc metoda structuralistă în măsura în care se consideră că fiecare societate constituie un sistem, un ansamblu de elemente interdependente, cum sunt relațiile de rudenie, cultura, religia, economia, tehnica, care nu au sens decât în interrelațiile reciproce. Sarcina antropologiei este de a descoperi și de a
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
prezentului" într-o narațiune. În "Palimpsestes" (1982), Genette definește "intertextualitatea" ca un ansamblu de relații existente între citări, referințe și interpretări, mai mult sau mai puțin explicite, care se stabilesc între textele literare. Michael Riffaterre (1924-2006) a introdus în analiza structuralistă noțiunea de ""stilistică"", definită ca studiu lingvistic al efectelor de comunicare exercitate de textele literare asupra cititorului ("Essais de stylistique structurale", 1971), Pentru Riffaterre, cititorul are un rol activ în timpul lecturii, el trebuie să interpreteze textul, făcând apel la cultura
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
textul, făcând apel la cultura și la propria sa experiență. Textul literar devine astfel o realitate sensibilă, niciodată definitivă, fiecare cititor având viziunea sa proprie, diferită de a altora. Michel Foucault (1926-1984) este poate singurul care a făcut din mișcarea structuralistă un instrument de investigație filosofică a științelor umane. Deși a refuzat eticheta de "structuralist", în "Les Mots et les Choses" (1966) el admite existența unei "structuri" în orice fenomen uman, psihologic, social etc., cu o realitate, este adevărat, incertă și
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
structura. Structuralismului i se reproșează faptul de a se fi îndepărtat de regulile elementare ale cercetării științifice, transformând ipotezele inițiale (generalizarea modelului lingvistic al lui Ferdinand de Saussure la totalitatea aspectelor sociale, universalitatea analizei structurale) în dogme, pe care cercetările structuraliste ulterioare nu le-a mai pus în discuție. Teoria structuralistă a lui Lévi-Strauss ar fi, după Robert Jaulin, încărcată de un etnocentrism elementar, din care ar rezulta un "Inconștient Structural", prezent în mod permanent în spatele diversității aparente a culturilor. Pentru
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
îndepărtat de regulile elementare ale cercetării științifice, transformând ipotezele inițiale (generalizarea modelului lingvistic al lui Ferdinand de Saussure la totalitatea aspectelor sociale, universalitatea analizei structurale) în dogme, pe care cercetările structuraliste ulterioare nu le-a mai pus în discuție. Teoria structuralistă a lui Lévi-Strauss ar fi, după Robert Jaulin, încărcată de un etnocentrism elementar, din care ar rezulta un "Inconștient Structural", prezent în mod permanent în spatele diversității aparente a culturilor. Pentru Jean Piaget (1896-1980), structuralismul este "o metodă și nu o
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
1959, este titularul catedrei de Antropologie socială de la "Collège de France". Se pensionează în 1982. În 1973, devine primul etnolog primit în Academia Franceză. Unul dintre discipolii săi a fost romanciera și filozoful Catherine Clément. Aceasta, referindu-se la metoda structuralistă aplicată de Lévi-Strauss faptelor simbolice, avea să declare: Când ne spune că «gândirea sălbatică» este în fiecare din noi, [] nu vrea să spună că ar exista o deosebire de funcționare mentală între primitivi și noi."
Claude Lévi-Strauss () [Corola-website/Science/314220_a_315549]
-
au pus accent mai mult pe instrumentele pe atunci contemporane de analiză a teoriilor științifice. Pârvu poate fi considerat ca aparținând curentului structuralism din filosofia științei, urmându-i pe J. Sneed, W. Stegmüller, C. U. Moulines, W. Balzer etc. Analizele structuraliste ale teoriilor au fost aplicate de Ilie Pârvu în domeniul reconstruirii unor lucrări filosofice cruciale, precum "Tractatus" de Wittgenstein sau "Critica rațiunii pure". Ca metafizician, Pârvu a publicat lucrarea în două volume "Arhitectura existenței". În primul volum analizează paradigma structural-generativă
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
sugerând nu faptul că scrisoarea nu are sens, așa cum susținea Lacan, ci că Lacan face să-i lipsească sensul. Adevărul, pentru Derrida, este că scrisoarea reprezintă o castrare a Regelui de către Regină, ceea ce Lacan nu poate vedea sau înțelege. Lectura structuralistă a lui Lacan și lectura deconstructivă a lui Derrida a provocat un răspuns de la Barbara Johnson, care a mediat dezbaterea sugerând că scrisoarea aparține tuturor celor din jurul Reginei, fiind un substitut pentru un falus. Donald E. Pease sugerează că Lacan
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]