442 matches
-
descărcare energetică agresivă. În opinia lui Berkowitz, tentativele nereușite ale individului în ceea ce privește atacul cauzelor frustrării reprezintă ele însele o frustrare, conducând la creșterea tendințelor agresive și nicidecum la diminuarea acestora. Teoria învățării sociale Teoria învățării sociale este o teorie cognitivă (structuralistă) și o teorie asociaționistă (behavioristă) în același timp. Ea propune un model pentru a explica nu doar comportamentul agresiv ci și alte comportamente. Procesele implicate în învățarea agresivității sunt identice cu procesele folosite în învățarea comportamentelor sociale. Bandura (1973) consideră
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
atunci când își formulează anumite întrebări, atunci când cercetează și scrie, atunci când se adresează auditoriului său, în sfârșit, atunci când poartă un dialog pe o problematică aleasă. Din aceste considerente, de ordin "tactic", istoricul francez a respins, ori de câte ori a avut ocazia, ipostază funcționalistă, structuralistă și politică de... autor. În ciuda cursurilor și a cărților sale, Foucault își spunea: Nu sunt un autor! Ceea ce respingea profesorul de la Collège de France era funcția social-politică de autor, și nu dreptul asupra spuselor sale! Pe de altă parte, proliferarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de afinitatea sa ideologică. Folosirea conceptului "structură" în mai multe paragrafe din cărțile sale i-a adus reputația (falsă!) de filosof structuralist. Într-un e-mail, Hayden White argumenta că dacă Cuvintele și lucrurile (1966) și Arheologia cunoașterii (1969) nu sunt structuraliste în nucleul lor narativ, atunci care sunt structuraliste? Oricum, între Foucault, Barthes și Derrida nu prea există legături de sens. Ideea de "structură" are totuși o dublă semnificație în scriitura foucauldiană, aceea de "instituții", dar și de procese ale civilizării
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai multe paragrafe din cărțile sale i-a adus reputația (falsă!) de filosof structuralist. Într-un e-mail, Hayden White argumenta că dacă Cuvintele și lucrurile (1966) și Arheologia cunoașterii (1969) nu sunt structuraliste în nucleul lor narativ, atunci care sunt structuraliste? Oricum, între Foucault, Barthes și Derrida nu prea există legături de sens. Ideea de "structură" are totuși o dublă semnificație în scriitura foucauldiană, aceea de "instituții", dar și de procese ale civilizării europene (nebunie, sexualitate, crimă și penitență, puterea-cunoaștere). Prezența
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sunt livrate societății de "autorități". Aceste simboluri mediatice... Foucault este singurul gânditor ce a reușit pe baza unui discurs subiectiv, ideosincratic despre științe și practici să deschidă posibilitatea unor discursuri obiective și/sau obiectivizante, în sfera socio-umanelor. Deconstrucția sa, clar-obscură, "structuralistă", "funcționalistă", realizată printr-o analitică a reprezentărilor și a funcțiilor acestora în diferite discursuri moderne, este cu totul aparte, atipică și inclasabilă. Între Foucault și cunoașterea sa, se stabilește o relație multiplă de apreciere, de combatere, de valorizare, ceea ce deschide
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
metaistoria, tropologia, emplotment-ul, "poziția ideologică", teoria și filosofia istoriei, literatura comparată și critica literară). Prin ceea ce a gândit și a scris, Foucault este un "împotriva" politicii anglo-saxone, centrată pe logică pozitivistă, pe retorica modernă anglo-americană, pe elaborările abstracte de filosofie-lingvistică structuralistă, pe o critică "elitistă și științifică" (întotdeauna politic interesată) asupra istoriilor scrise și asupra elaborărilor filosofice ad-hoc de dincolo de sisteme. Pentru acel Hayden White din anii '60 și '70, nimic nu putea fi mai rău decât "politica" personală a lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
primele aplicații la literatură aparținând tot formaliștilor ruși. Marii poeticieni de acestă orientare R. Jakobson, I. Lotman, M. Bahtin, dar și mai înainte L. Spitzer, vorbesc despre „structuri”, „relații”, „construcții”, „cor elații” etc. Analiza structurală devine o adevărată modă. Vogii structuraliste îi urmează, în mod inevitabil, voga semiotică, derivată direct din cea precedentă. Noul limbaj de tip semiotic schimbă în mod radical definițiile literaturii. Limbajul scientist, foarte tehnic, al semioticii ilustrează reducționismul terminologic și conceptual al epocii: „limba este un sistem
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
negustor și om politic de origine aromână. După ce urmează Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța (1961-1965), R. se înscrie la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, perioadă în care va fi pasionată de studiile de lingvistică structuralistă și își va face debutul în revista „Tomis”, unde, după absolvirea facultății (1970), va lucra ca redactor. În 1974 este demisă (în urma refuzului de a urma Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”), iar în 1975 se vede destituită și de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
Universității București”, „Luceafărul”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de referate, recenzii și sinteze”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Secolul 20”, „Vestnik Moskovskogo Universiteta”, „Viața literară sovietică” ș.a. Format în cadrul școlii lui V. I. Propp, R. aplică metoda structuralistă în studiile sale, care au în vedere - și pe urmele unor cercetări românești cu tendințe monografice datorate lui Lazăr Șăineanu, G. Călinescu, Gh. Vrabie și Ovidiu Bârlea - basmul. În cea mai importantă lucrare, Stereotipia basmului (1973), analizează formalizarea, un element
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
milenii fără modificări substanțiale (M. Boyce) sau o fațetă internă, mai ezoterică, a unei religii etnice (religie fondată de o personalitate istorică) valide pe diferite nivele ale unei structuri unitare (M. Molé). Această ultimă interpretare, care ar putea fi considerată structuralistă, se bazează de fapt pe o doctrină teologică prezentă În literatura pahlavi din secolul al IX-lea d.Hr., care codifică existența a trei nivele ale religiei (d¶n): cel „gathic” (g³h³nșg), adică nivelul cel mai profund și inițiatic; „ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiționalism puternic, zoroastrismul, cu aproape trei milenii de istorie, nu poate fi privit ca un ansamblu de idei, credințe și practici religioase, omogen și substanțial neschimbat. O perspectivă istorică, după cum s-a spus, poate evita riscurile intrinseci ale unei viziuni „structuraliste”, viziune caracteristică, de exemplu, metodei foarte elaborate și, În orice caz, inteligente a lui M. Molé. Aceasta duce la evitarea aplatizărilor cronologice și a suprapunerilor ideologice și, În același timp, poate corecta radical o reconstrucție unitară și compactă, susținută actualmente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și semnificație prin ceea ce Îl leagă de celelalte elemente ale sistemului, În totală coerență cu ideologia. Din acest punct de vedere, considerăm că nu există nici o Îndoială, că metodologia lui Dumézil, prin natura sa pur istorică, poate fi definită ca structuralistă; iar dacă Dumézil Însuși (1973, p. 14) refuza oarecum disprețuitor o asemenea etichetă, acest refuz se datorează probabil, pe de o parte, legăturii sale, chiar afective, cu vechea școală a lui Durkheim, iar de cealaltă parte, faptului că se simțea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hispano-american de azi, 1976, Conflictele Epocii de Aur la marii scriitori ai barocului: Quevedo, Góngora, Calderón, Gracián, 1976. În Grecia publică Literatura hispánica (1990), Teoría de la traducción (1991). Preocuparea constantă pentru cele mai noi metodologii de abordare a textului literar, structuraliste și poststructuraliste, nu umbrește nicicând preocuparea de a capta și de a reda în discursul critic plăcerea rafinată, de cunoscător pentru care literatura rămâne, mai presus de toate, o artă inefabilă. În Grecia îngrijește o serie de traduceri din literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
nici măcar o teorie reprezentațională: codurile sociale sau „semnele” analizate nu se raportau la ființe, locuri sau evenimente anume, ci doar la alte semne, În interiorul unui sistem Închis. Prin urmare, nu putea fi supus la teste sau infirmări empirice - o abordare structuralistă nu putea fi, În vreun sens, greșită -, iar combinația dintre ambiția iconoclastă a tezelor și invulnerabilitatea la contradicție garantau structuralismului o audiență largă. Absolut orice putea fi explicat ca o combinație de „structuri”: cum spunea Pierre Boulez când Își intitula
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
gérer le rapport avec le texte de départ : " À première vue et par rapport à d'autres théories, l'hypothèse herméneutique ne nous fournit pas un "kit" didactique très concret, comparable à l'outillage mis à disposition par la linguistique structuraliste, la linguistique pragmatique ou la linguistique du texte. "250 En effet, chaque texte a des ressources évidentes pour susciter plusieurs interprétations, allant des plus pertinentes jusqu'aux plus controversées. Dans cette perspective, tout texte devient infiniment interprétable, même și l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
analyse dialogique, méthode par laquelle on dépasse le problème forme-contenu et on fait ressortir la voix du texte poétique, son intonation et șes interlocuteurs : L'analyse dialogique part du principe que tout texte est une entité hétérogène dépassant la distinction structuraliste entre la langue et la parole, entre la forme et le contenu. Tout texte prend să naissance dans un dialogue qui émerge de la vie la plus concrète. [...] L'écriture est, à son origine, un dialogue réel, dialogue simultané de l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fraze. Relația sintactică dintre subiect și predicat, respectiv propoziția subiectivă și regenta ei sau predicativa si regenta ei a prilejuit numeroase discuții în literatura de specialitate. Situându-se fie pe pozițiile gramaticii descriptiv tradiționale, fie pe pozițiile gramaticii de orientare structuralistă, fie pe cele ale gramaticii transformaționale, diverși cercetători au încercat să găsească soluția adecvată a acestei probleme controversate. Dat fiind că gramatica descriptivă de tip tradițional are cea mai largă audiență, stând la baza elaborării manualelor școlare, precum și a unor
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]