1,311 matches
-
pe care o explorase. - Acolo, În biserică. Relicvariul fecioarei. Omul ăsta e Guido Bigarelli, sculptorul morților. Cecco se uită la victimă cu o privire Înmărmurită, ca și când numele acela nu Îi spunea nimic. Dante, În schimb, părea din ce În ce mai dominat de o stupoare neliniștită. Nu se putea ca Bigarelli să se fi Întors la Florența ca să fie ucis tocmai atunci când una din lucrările lui reapărea În felul acela atât de miraculos. Nu putea fi vorba de o simplă coincidență. Apoi mintea Îi reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de stupoare, ca ultimul țopârlan analfabet. Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un semn al strălucirii sale. Simțea o căldură neașteptată scăldându-i inima. În jurul priorului, mulțimea cădea În genunchi, și chiar și el Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-acolo cu intenția de a-i reteza orice posibilitate de a se furișa spre portița laterală. Dar călugărul se ascunsese. Dante crezu că se ghemuise după altar, Însă, când ajunse și el Îndărătul marelui cub din piatră, descoperi cu stupoare că Brandan se făcuse nevăzut. În văzduh Încă mai persista ecoul unor pași grăbiți, a căror origine nu izbutea să o identifice. Nedumerit, Dante se uită În jur, căutând o explicație, dar era sigur că monahul nu dispăruse pe singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de-a face imperialii? Pe cine mi-ai adus În casă? Fără să o bage În seamă, priorul privea În gol, absorbit de ceea ce tocmai auzise. - Întrebați-o despre oglinzi, zise mai apoi către Pietra. Fata, după o clipă de stupoare, traduse În limba aceea primitivă Întrebarea, pe care tânăra cea palidă se grăbi să o reformuleze către mută. Din nou, Dante asistă la acel straniu balet al degetelor. - Spune că pe drum, la Veneția, cineva i-a Învățat magia, raportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Sări la ultimele file. Proza solemnă a episcopului scanda sfârșitul Împăratului În tonurile unei drame antice. Chinul provocat de boală, speranțele Înșelătoare ale unei aparente Însănătoșiri. Tulburea Împletire de patimi și de rivalități din preajma patului său de moarte. Apoi, cu stupoare, observă o frază pe care Mainardino o introducea parcă din Întâmplare: „... i-a fost adusă lui Frederic vestea morții unuia dintre fiii săi, novice la franciscani. Iar Frederic l-a plâns”. Îndată după asta, episcopul revenea asupra faptelor de la curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bătrânele gaițe dispuse oricând să bârfească stăteau pe la casele lor. În localuri, bărbații beau fără să spună nimic. Nu se auzeau decât zgomotele paharelor, ale sticlelor, ale gâtlejurilor, ale litrilor băuți. Atât. Ca un fel de omagiu, sau ca o stupoare. Parcă și vara ar fi coborât în bernă. Au venit zile cenușii, înăbușitoare, cu un soare ce nu mai îndrăznea nici să se arate și-și petrecea zilele ascuns în spatele imenșilor nori îndoliați. Puștii nu mai pierdeau vremea pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
elegantă, era cald, era frumos. Teatrul era rotund, se și numea Theatre du Rond Point și se afla în mijlocul unui părculeț frumos luminat; era destul de frig, dar totul părea de vis. Am lăsat haina la garderobă și am observat cu stupoare că se dădea un bănuț acolo, ceva, nu știu cât, dar probabil că doi, trei franci, eu m-am făcut că nu pricep, am lăsat haina, am înșfăcat tichetul și am șters-o către sală. Doamne, ce poftă de mâncare aveam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
foarte încântat. O lume care s-a prăbușit își distruge cu hotărâre până și adevărurile evidente în numele alteia și al altora care, probabil, vor repeta întocmai aceleași ciudate erori pe care omenirea le experimentează cu succes, văd, de milenii, spre stupoarea arheologilor care descoperă că civilizații fabuloase s-au prăbușit pentru că n-au izbutit să treacă peste mărunte chestiuni care puteau fi, de altfel, rezolvate uneori cu o mână de soldați. Seamănă teribil cu ceea ce s-a petrecut la noi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
atunci, demult, în tinerețe, când, la un curs de perfecționare, fusese scos brusc la tablă să rezolve un raport dificil între randamentul muncii cu gravitație și randamentul muncii cu imponderabilitate și, din buzunarul din spate al pantalonilor, îi căzuse, spre stupoarea comisiei, un „Paris-Match” vechi. — Poftiți aici, vă rog, spuse un mediocru slab, în vârstă, trăgându-se și facându-le loc lângă el pe banca de scândură. Aciobăniței și Amărășteanu se așezară. — Imediat o să vă aducă și farfurii și tacâmuri - spuse mediocrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur; Deschid ușa-n zori, la hol, aia care dă afară Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară(!?) Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase, Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase; Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi, Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi! Însă dumneaei, nimic, nici „bon jour”, nici „bun găsit” Ori în gât, măcar un pic, să îmi
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
tot Eugen Ionescu era un om cu vederi naționalist-șovine, relațiile cu fiul și cu mama acestuia, Marie -Therese Ipcar nu erau dintre cele mai bune, erau chiar despărțiți. Eugen Ionescu și-a creat marea operă dramatică..în...Franța. Aflăm cu stupoare că fiica dramaturgului, Marie- France a refuzat orice ofertă ca scriitorul, fost membru al Academiei Franceze, unul dintre creatorii teatrului absurdului, alături de Samuel Beckett , să fie sărbătorit în România. Se știe că Eugen Ionescu, cândva prieten cu Mircea Eliade, Cioran
BLECHER ŞI EUGEN IONESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364557_a_365886]
-
urmă la patru ani de detenție în Siberia. Aflat în fața morții, tânărul pe atunci Dostoievski, va povesti cu o luciditate înfiorătoare a detaliilor tragedia sentimentelor simțite pe propria-i piele în pre momentele executării. Un Caragiale, vă veți întreba cu stupoare, în fața plutonului de execuție?! Să ne închipuim, o dată cu prezumtiva deportare a lui Caragiale în Siberia, un binecuvântat gulag, în care toate personajele, din solidaritate față de autor, l-ar urma. Ne-o putem oare închipui pe Mița Baston îmbrăcată într-o
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
și despre cauza crăpăturilor și a desprinderii unei folii de la suprafață. Și deodată, după vreo cinci minute, lumânările s-au stins. Bine că au ars și atât a zis cineva și ne-am continuat dialogul. După câteva minute, observ cu stupoare că două dintre ele s-au reaprins. Ne uitam unii la alții să ne convingem, că am văzut același lucru:lumânările s-au aprins singure, după destul timp, când n-au mai ars! Ce duh protector le-a aprins? Am
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
două emsifere ale eului, ale întregului care sunt pe bucățică asta de țină denumită Terra. Cât despre căutări, idenitate... sunt doar noțiuni despre care știm extrem de puțin. Atunci când crezi că ai descoperit, ști totul despre tine că ins, constați cu stupoare că de fapt, nu ști nimic. Omul, scriitoruleste un Ceva extrem de complex. - Ce înseamna în concepția dvs. să scrii despre un „Destin”? - În „Destin” am scris despre o voce de aur a cântărilor transilvane , despre Valeria Peter Predescu. Între timp
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat mai mult decât mi-aș fi putut închipui c-aș putea s-o fac vreodată. Strigătul meu îi descumpăni. Rămasă cu bisturiul în aer, Ursula își reveni cu iuțeală din stupoare. - Așa, deci s-a dus bărbăția, dar vrei să rămâi cu podoabele. Ușa de la intrare se trânti cu putere. Cu trenciul ud, John se năpusti ca turbat. - Ajunge, ajunge!, zise el oțărât. Ursula se întoarse, îl privi, apoi surâzând cu
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
și identifică, pe lângă zeci de manuale școlare vechi dinainte de ‘90, și cărți ale unor scriitori canonici cu ar fi: Mihail Sadoveau, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Marin Preda, Camil Petrescu, Goethe, Schiller, etc. Răvăși al doilea teanc cu cărți și, cu stupoare, zări și câteva exemplare din romanul său. Murmură pentru sine purtându-și privirea de-a lungul caracterelor celor mai cunoscute litere Solomon Sfetnic - Goana după aer, pe reconfortantul fundal bleu-ciel. - Cât cereți pe o carte dintr-acestea? - întrebă scriitorul cu
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie și vântul, / Alb e omul din grădină, / Albă-i noaptea ce-o să vină! / Însă bietul cățeluș / Observă chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare / Este plin de ... nonculoare!”( Alb).Poezia copilăriei, poezia purității, poezia suflețelelor celor mai nobile și mai sincere, este adunată cu dragoste în cartea doamnei Stroia “Pastel de borangic” - țesută cu fire nevăzute, toarse de sufletul
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
și să se așeze într-o poziție în care putea să-și susțină companierul. Cineva care a văzut totul a anunțat echipele de salvare care fiind în apropiere veneau cu repeziciune, însă în momentul când erau aproape au văzut cu stupoare că cel de-al doilea alpinist s-a prăbușit în prăpastie. Au coborât pe acel versant de gheață și l-au salvat pe primul alpinist, însă când au cercetat funia de care fusese legat tovarășul sau au constatat că fusese
O MOARTE TRAGICA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363051_a_364380]
-
în puternică opoziție cu câteva linii negre, care marchează conturul îmbrăcăminții. Deși cantitativ este redus - dacă privim spațial în economia tabloului - el, negrul, este deosebit de puternic și sugestiv, expresiv, marcant. Iar chipul, portretul propriu-zis, exprimă decepție și îndârjire, neputință și stupoare, indecizie și, în același timp, hotărârea de a lupta. Cu destinul, cu sine însăși, dar mai ales cu elementele răului din afară. Este vorba, aici, despre o femeie deprimată și decepționată, dar privirea ei fixă nu e debusolată, ci orientată
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
poate aspira... Peste veacuri să rămână În muzeu, cum e opera mea; Nefiind pictatăde mână, Am lucrat-o... cum și ei Ne lasă mereu tablou: Căscați gura!... Ce-i cu voi? Doar fac treabădin popou. ÎN LOC DE Epilog ... Când la vernisaj, stupoare! Muscan-a mai fot zărită; Dragii mei, nu-i o mirare!... Că-n GUVERN a fost numită, De cei care, -ați înțeles? Văd în puncte, -o desfătare; Iar de-atunci... bine i-a mers: Expune-n continuare. * * * Va fi minte să
M U S C A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360781_a_362110]
-
că toate aceste lucruri nu pot fi evitate sub nici o formă. Dar într-o bună zi (dacă o asemenea zi poate fi numită bună !) Răducu dispăru. După un timp, mai scurt sau mai lung (Dumnezeu mai știe), Remus află cu stupoare - de la un polițist de proximitate cu care se cunoștea bine - că puștiul a fost pur și simplu sfâșiat de doi câini de luptă din rasa Presa Canario (rasă care face parte din topul primilor zece cei mai periculoși câini agresivi
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
ce se ițea circumspect de după tufele de rozmarin din grădiniță, fredonând fericită câteva înjurături românești, doar de mine înțelese. Cu exces de zel și bună dispoziție am pus masa pentru amândouă și am invitat-o cu mare drag, studiindu-i stupoarea și nedumerirea. Probabil credea că încă nu descoperisem făcătura ei și se uita cam cu frică la farfuria mea, plină ochi cu nectarul zeilor ce aburea periculos de apetisant. Sporovăind vrute și nevrute, observam cu mare plăcere reacțiile contradictorii ce i se
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
treia oară, așa că Dragnea nu-l părăsește și Ponta devine activ până să se întoarcă Iohannis ca să se spele pe mâini de el: Acționează făcând modificări în guvern, ba chiar cerând și modificări în partid. Modificări pentru care, constatăm cu stupoare, Iuda al lui îi este în continuare principalul sfătuitor, ca și cum ar mai avea rolul pentru care cândva cotizase grandoman la PSD.. Pentru că, știind cu toții cam ce s-a discutat în interiorul PSD zilele acestea, constatăm că dinafară grupării lor, sau din
ACEŞTI POLITICIENI CU MANEVRELE LOR DUŞMĂNOASE... de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367776_a_369105]
-
identică cu cea de la apartamentul prezentat lor, de agentul imobiliar. Bucăți din foliile albastre care o ambalaseră la transport erau prezente pe suprafața ușii, la fel ca la cealaltă. Bătură la ușă, sunară, dar nimeni nu le răspunse. La etaj, stupoare! O ușă identică! Sunară, bătură la ușă. Din nou, niciun rezultat. Paul și Isabela erau atât de șocați, încât nu rostiră niciun cuvânt. Nici măcar părerile nu și le spuseră, așa cum făceau ei de obicei. Poate pentru că își doreau atât de
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Ediția nr. 1311 din 03 august 2014 Toate Articolele Autorului Nu de mult, am citit undeva o întâmplare din istoria Franței. Se spune că, într-o duminică, regele Louis al XVI-lea a intrat în biserică și a constatat cu stupoare că sala e goală. Contrariat, suveranul l-a întrebat pe episcopul Fenelon care era predicatorul curții regale: „Unde este toată lumea? De ce nu este nimeni prezent la biserică în această duminică?” Predicatorul i-a spus următoarele: „Am anunțat în biserică faptul
DESPRE MOTIVUL FRECVENTĂRII BISERICII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367826_a_369155]