808 matches
-
nu-și mai termină gândul. Îmi aruncă o privire, iar eu mă mulțumesc să ridic din umeri. N-are nici un rost să mai discutăm despre petrecere. —Rebecca, tu cu ce te-ai mai ocupat în ultimul timp? întreabă ea cu subînțeles. Ce prostii ai mai făcut? —O, zic eu sfioasă, mai nimic. Am mai ieșit prin oraș... — Mai știți ceva de Jake? Of, ce mă supără! Daisy e atât de plină de entuziasm, încât vrea ca toată lumea din jur să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Finn și îl privește cu multă căldură. — Știi cum e între îndrăgostiți, îi șoptește Vanessei pe un ton confidențial. Nu ne putem dezlipi unul de altul și astfel nu mai avem timp pentru alții, nu-i așa, frumosule? Chicotește cu subînțeles. După mine, Daisy cam exagerează, dar e conștientă că își poate permite. Vanessa rămâne fără replică, iar pomeții ei perfecți se acoperă cu două pete roșii, ca la clovni. De fapt... zice Daisy, ar trebui să termin de despachetat. Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tocmai a spus cel mai firesc lucru din lume, cam greu s-o contrazici. Îmi place să stau la fereastră! — Da, și mie, îi spun eu sec. De aia am ocupat patul acela. Și am fost prima! Mă uit cu subînțeles spre valiza mea, care zace pe jos, trântită la întâmplare, pe jumătate deschisă. Situația e foarte tensionată și sper că o vom scoate la capăt în mod civilizat. Mi-e teamă să nu creadă că o provoc, dacă mă aplec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bună, dar se pare că trebuia să te bat la cap mai mult în privința asta, fiindcă am avut dreptate, nu? Pentru nici unul dintre voi, dar mai ales pentru tine, continuă ea și-i aruncă lui Finn o privire plină de subînțeles. E clar că Jennifer e de partea fetelor. Dar a ridicat o problemă importantă. Cu toții ne simțim vinovați că am ignorat unele chestiuni serioase pe care trebuia să le discutăm aici, nu numai să ne apucăm să bârfim. Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
avea vreodată o relație adevărată, dar vrea să mă țină în priză, ca să vină la mine când are chef să se joace. De fiecare dată când mă înmoi, îmi reamintesc cum mi-a dat să mănânc din înghețata lui, cu subînțeles, și îmi reîmprospătez astfel hotărârea. Singurul lucru de care îmi pare rău în toată porcăria asta este că am deschis gura și l-am lăsat pe Jake să-mi vâre în gură lingurița cu înghețată. Ar fi trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că nu mai puteai avea încredere în nimic. Îndosariase bilețele, scrisori și mail-uri de la o mulțime de persoane care avuseseră tangență cu profesorul. Informațiile se băteau cap în cap. Dar chiar și fragmentele de jurnal provenind de la Leo musteau de subînțelesuri dubioase, de parcă cineva le rescrisese și interpolase date aiuristice. Apetitul pentru deghizări și lipsa gustului vestimentar ar fi putut funcționa ca mărturii în favoarea unui travesti mental pe care profesorul de engleză îl aborda de fiecare dată când i se cereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai avem ocazii de a mai fi împreună. Ciau! Ciau! Cezar își îmbracă paltonul ca să meargă s-o conducă. — Mă scuzați! Dane, fă tu pe amfitrionul. Mă întorc imediat. — Nu te grăbi Cezar! Nu te grăbi! Îi strigă ei cu subînțeles, când cei doi ies pe ușă. Mergând pe aleea dintre blocuri, Cezar o prinde de mână pe Teofana și pentru prima dată i-o sărută tandru. — Ai fost minunată, țâfnoaso, nu rezistă să n-o înțepe dar acum nu din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
v-ați cunoaște de-o viață. — Aveți perfectă dreptate, domnișoara Adriana. Necazul cel mare este că acum se termină concediile și iar la locurile noastre de muncă, o lăm de la capăt. Și vă despărțiți, li se adresează Adriana, zâmbind cu subînțeles. — Au! nu mai spuneți, că nu vreau să mă gândesc la asta, regretă Alexandru. — Să ne bucurăm din plin de soare, de briza mării, de apă, cât suntem aici. Pe urmă vom vedea ce vom face, sunt de părere fetele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
plece. Stai puțin, îl oprește Teofana, aducând un mic termos. Ți-am pregătit cafea ca să ai pe drum, frate. — Ce-ai zis? „Frate”?o întreabă Zina — Da! Nu-i fratele meu de cruce?se uită la Alexnadru și zâmbesc cu subînțeles, în timp ce soții Stamate se uită unul la altul nedumeriți. Alexnadru sărută mîna Zinei Stamate, mulțumindu-i pentru tot, dă mîna cu Eusebiu Stamate și coboară cu Teofana la autoturism. Înainte de a se urca, se îmbrățișează frățește cu Teofana sărutând-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
altul, ea jucîndu-se cu trandafirul, eu asudat și simțindu-mă pierdut. Nici nu-mi mai dădea de fapt atenție, știa că prezența ei, parfumul ei sânt prea suficiente ca să mă tulbure. Toți colegii se întorceau spre noi și rânjeau cu subînțeles. Când nu am mai putut suporta, pur și simplu m-am ridicat și am fugit din sală pe prima ieșire. Am mai auzit vocea ei ironică strigîndu-mă încet și apoi, până acasă, am alergat clănțănind și strîngîndu-mi umerii de fiori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Republicii Moldova ca succesoare a statului medieval Moldova. În mod abuziv, autorul face trimitere la cercetători autentici ai problemei, încercând să inducă ideea folosirii și de către ei a termenilor moldoveni și Țara Moldovei, fără a preciza conținutul regional și nu etnic subînțeles. Așadar - conchide autorul - la 1359 se documentează existența Statului Moldovenesc - Țara Moldovei, fără a încadra corect locul acestui an în analiza procesului respectiv (obsesia pentru 1359 este mai mult politică decât științifică) și cu utilizarea repetată, obsesivă, a sintagmei stat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Take Ionescu, ci și cu Marghiloman ? Simțindu-mă presat, voi recurge la o strâmbătură și un clipit de ochi complice, intrând astfel și eu în categoria tot mai largă a domnilor informați, ce apasă pe anumite cuvinte, te bat cu subînțeles pe umăr. Un gest neelegant, în plus, călcarea consemnului de tăcere absolută al cercurilor liberale, ceea ce mă va împinge să mă despart foarte brusc de domnul Ialomițeanu. Suport din ce în ce mai greu nemulțumirea față de mine, care, în tinerețe, când îmi doream cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
interesa nimic și ar fi dat totul pentru o clipă de somn. Totul ? ! i-a reproșat micuța cochetă și a urmat un intermezzo de marivaudage, în care - îndrăzneață generație a ultimilor tineri ! - s-au schimbat priviri tandre și surâsuri cu subînțeles, ce făceau perfect abstracție că mă aflam și eu de față. Și cum de n-ai adormit, deci ? l-am întrebat eu, cu tact. Ordonanța mea, devotatul Ion, care m-a ridicat cu forța, eu însumi purtându-mă cu o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prea le pasă de ceilalți, care trec cu aere dezorientate. Deși uneori Îi vezi cum se opresc din conversație brusc, rîsul le Îngheață pe buze sub forma unui rictus și privesc agitați În jur. Nu e locul pentru glume cu subînțeles... nici măcar cu subînțeles. Nu, nu e locul. Pe peron, dau peste locotenent, e prins Într-o discuție Într-un grup de cadre militare care seamănă cu el. Au același aer Îngrijit, ușor arogant, de miștocari, dar dacă Îi cunoști mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de ceilalți, care trec cu aere dezorientate. Deși uneori Îi vezi cum se opresc din conversație brusc, rîsul le Îngheață pe buze sub forma unui rictus și privesc agitați În jur. Nu e locul pentru glume cu subînțeles... nici măcar cu subînțeles. Nu, nu e locul. Pe peron, dau peste locotenent, e prins Într-o discuție Într-un grup de cadre militare care seamănă cu el. Au același aer Îngrijit, ușor arogant, de miștocari, dar dacă Îi cunoști mai bine sînt oameni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de asemeni la loc de cinste. Se spunea: „Domnișoara Hattie, făgăduită cu atâta grabă lui Tom, pare a se afla în termeni foarte intimi cu George, ceea ce arată că un McCaffrey e gata să facă orice pentru un alt McCaffrey“. (Subînțelesul acestei fraze a fost amplu discutat). Articolul purta titlul „Nepoata Profesorului lansată în Ennistone“. În aceeași dimineață de luni, la puțin timp după micul dejun al lui Brian McCaffrey, Tom, care nu citea niciodată Ennistone Gazette, își făcea valiza pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bunul-gust să moară tânără. Pe dată i-am acordat în inima mea un loc de cinste. Iar când se întâmplă să se sinucidă cineva, Doamne, ce agitație plăcută! Telefonul sună, inima se revarsă, frazele sunt voit scurte, dar grele de subînțelesuri, durerea stăpânită și chiar, da, chiar putem surprinde în tonul nostru puțină autoacuzare! Așa e omul, dragă domnule: are două chipuri, nu poate iubi fără să se iubească pe sine. Uitați-vă la vecinii dumneavoastră, dacă aveți fericirea să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
venea pe jos la școală și că-l văzuse luînd-o spre maidanele din Callao, pe scurt descoperiră dintr-odată că era altfel decît ei... Într-o zi a cerut cu Împrumut cincizeci de bani și cu toții au schimbat priviri cu subînțeles, fiindcă Întinsese mîna ca și cum ar fi cerșit, avea o privire tristă și-i lipseau cîțiva nasturi de la cămașă. Cano era altfel decît ei, fără Îndoială și de atunci n-a mai Îndrăznit să declare că ține cu Sport Boys, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spună pur și simplu că era cel mai bun elev al măicuței pianiste și că acum Învăța un preludiu de Chopin... „Multe măicuțe, multă dragoste!“, Îl Întrerupse Juan Lucas, nerăbdător fiindcă nu sosea băutura și el surprinse un zîmbet cu subînțeles cu care medicul ținu să arate că apreciază acest spirit laconic; nu găsea nicăieri Înțelegere, semănau ca două picături de apă, parcă erau făcuți În serie precum cravatele și toți aveau ceva cu el: i se puse un nod În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și obligații. Carlos era Încîntat de venirea Țanțoșei. Ea Îi spunea don Carlos și cînd stătea la masă avea grijă să controleze ca mîncarea să fie la fel cu a stăpînilor. Șoferul cu mustăcioară se uita la ea zîmbind cu subînțeles, scobindu-se În dinți cu nelipsita scobitoare pe care pe urmă o punea după ureche pentru cină. Daniel pregătea fructiera și vasele de spălat pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou impunător, Al Capone Îi făcu un compliment grozav În stil vechi bietei Susan, țintuind-o cu privirea În clipa În care ea voia să-i arate afecțiune, Susan se intimidă puțintel, fiindcă Al Capone vorbise și o privise cu subînțeles: era un compliment, desigur, dar mai era și un trecut de succese la femei, de priviri irezistibile, iubiri fără drame și o capacitate rară de a da gata orice femeie, chiar nevasta unui prieten, chiar a lui Juan Lucas, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dintr-odată gustul artei, adăugă, uitîndu-se la Al Capone. Frumos lucru! exclamă uriașul de pe taburet, dar de Îndată parcă regretă ce spusese, arta nu e o treabă prea bărbătească, pentru orice eventualitate repetă privirea din timpul complimentului anterior cu același subînțeles și Susan lăsă din nou să-i cadă șuvița pe ochi. „E neschimbat“, Își spuse Juan Lucas uitîndu-se la prietenul lui. — Cred și eu că-i un lucru frumos, dar nu să-l ții În casă. Și pe urmă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un strănut neașteptat aduse pe urmele lui o voce neașteptată și Îngrozitoare: venea din salonașul de alături, unde Susana, sluta, stînd probabil În Întuneric, Îl ascultase tot timpul și-i trîntea acum fraza ei preferată, Încărcată de milă și de subînțeles: „Dumnezeu să-ți dea sănătate“. Juan Lastarria azvîrli cît colo batista pentru gripă și hotărî să iasă În lume cu iubita lui chiar În seara asta, fără să se mai ascundă. Notele lui Bobby s-au Îmbunătățit simțitor la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Jos, Codrin i-a pierdut urma. Tinerii dansau în grupuri și, afară, pe fereastră, se vedeau copacii întunecați și un cer de peruzea deschis. Codrin avea același sentiment straniu de înstrăinare față de toți cei din jurul său. Fetele îi zâmbeau cu subînțeles din celălalt capăt al încăperii. El se îndepărtă curând până la niște rafturi cu cărți, prefăcându-se a citi un roman oarecare. Se gândea la fata nou venită, cam brutală ce-i drept, dar plină de viață. Își sorbea paharul și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o atmosferă Încărcată de ură și amărăciune și care Îmbrățișau cu patimă singurătatea, Îndemnați de fatalitatea aspră a mîndriei și aroganței. Discuția lor ascundea ceva tainic, dulce și prețios. Era presărată cu aluzii scurte, mici Întorsături și glume pline de subînțeles privind lucruri știute numai de ei, purtînd Însemnele limbajului grosolan-simplu atît de apreciat de astfel de oameni: „grozav“, „colosal“, „excelent“, „teribil“. — Unde-am putea să ne ducem? Îl Întrebă fata. Oare Ia Louie mai e deschis? Credeam că-nchide la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]