639 matches
-
gură cu batista. L-a văzut deseori cu batista la gură în cele două zile pe care și le-au petrecut împreună în Sanya. La un moment dat, a mai apărut cineva. Din întunericul casei s-a ivit un individ subțirel, plăpând, de peste cincizeci de ani. Avea o față ca de șobolan și priviri de om șiret și rău. „E Kobayashi, sigur“, gândi Gaston. Știind că acest Kobayashi fusese cândva soldat pe o insulă din Pacific, se așteptase să vadă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stăpân. Era un băiat oacheș, cam în genul lui George Clooney, viu și deschis, respectuos și învățat cu de toate. Avea 25 de ani. Cum stătea cu spatele sprijinit de trunchiul copacului, văzuse țâșnind parcă din inima pământului un fuior subțirel de lumină verde, care stătea încă în fața lui, drept ca o lumânare. Era ca și cum ar fi căzut lumina soarelui pe iarba măruntă și s-ar fi reflectat culoarea de-a lungul unei raze. Se uitase un timp, apoi continuase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ar fi căzut lumina soarelui pe iarba măruntă și s-ar fi reflectat culoarea de-a lungul unei raze. Se uitase un timp, apoi continuase să se gândească la ale lui, fără să mai dea vreo importanță firicelului de lumină, subțirel cam cât o coadă de cireașă, verde-strălucitor. Apoi văzuse cum șnurul se unduiește spre el. Înainta lent, ca un cordon fin, lung, poate de cinci metri. În dreptul lui s-a oprit brusc, apoi s-a aruncat fulgerător. A intrat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la pipăire. Peste ei cădea cămașa cu bordură din flori mici, cusute cu ață roșie, scurtă până sub genunchi și strânsă bine la mijloc cu un brâu roșu. Acesta nu era nou, dar arăta încă bine. Era țesut din lână subțirică și aspră. Dar cel mai mult i-a plăcut vesta din piele de miel, și ea albă și împodobită cu două rânduri de floricele roșii de lână. Nu-și închipuise niciodată că puteau să-l facă atât de fericit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sine. Iar Andrei Ionescu chiar este mulțumit. Îi place fața lui netedă, își iubește părul negru, răsucit după urechi în șuvițe lucioase, chiar și dinții rari i se par interesanți și, în general, este încântat de atitudinea lui de tânăr subțirel și politicos. Dar Andrei Ionescu se iubește mai ales pentru că este autorul romanului Vâna. Lumea îl salută, colegii de redacție îl admiră, iar Giulia... ei, sigur, este peste măsură de flatat că ea îl așteaptă cu sufletul la gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu adevărat la un bal fastuos, pe la 1733, când s-a privit aproape un ceas în oglinda mare, în care îi vedea deopotrivă pe dansatori și era evident că aceștia nu-l vedeau pe el, cum stătea ridicat, cu trupul subțirel și filiform, cu aripile gelatinoase, pe care era întipărit chipul lui Pampu. Nimeni nu-l vedea, dar dacă cineva s-ar fi concentrat asupra oglinzii, făcând abstracție de propria reflectare, poate că până la urmă ar fi putut să sesizeze imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ioniță Bubosu și aroganța visătoare a Zugravului. Se mișca lent și povestea ceva, ținând țigara la distanță, în mâna stângă, sprijinită pe cot. Giulia îl privea cu ochii înfloriți, iar Zogru se uita peste umărul ei, strecurat într-un băiat subțirel, care în mod normal nu și-ar fi pierdut timpul cu Giulia: - Îl cunosc pe individul ăsta, începuse el. E Andrei Ionescu. - Da, el este. De unde îl știi? - Păi, e însurat cu vară-mea, spusese băiatul, mirându-se totodată de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
istoricii le clasaseră. Așa erau, de pildă, povestea lui Boris Sarafoff, Revoluția din 1989, moartea lui Vlad Țepeș, istoria legionarilor, cadavre, singulare ori la grămadă, din diverse perioade, și altele. - Domnul Ionescu, avem un caz, zâmbea Ancuța Goianu, o ființă subțirică, înfășurată în haine ca într-un sul de hârtie. - Te ascult, îi răspundea întotdeauna Andrei Ionescu, modelându-și după deget șuvița lui preferată de păr. - S-a descoperit un cadavru din vremea lui Vlad Țepeș, propriu-zis doar osemintele acestea, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a exagerat poate cu acest aspect, dar în arta cinematografică, solidaritatea autorului cu spectatorul se află încă la început și... - Dă-mi voie, iubito, se aruncase ciufulitul, e grețos tot circul ăsta, în care autorul se maimuțărește, vorbind cu voce subțirică: stați așa, fraierilor, că eu știu că totul e o născocire, dar tocmai pentru că știu trebuie să mă aplaudați. - Nu cere nimeni aplauze! se repezise Giulia. - Cum să nu, fetițo! Tot ce e ostentativ cere în genunchi prețuirea semenilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru, nu mai avea nici un chef s-o caute pe Giulia, îi părea rău că o sunase dimineață și că fusese chiar insistent. Telefonul ei îl scotea din așternut. Conferința a început cu expunerea lui Andrei, care vorbea cu voce subțirică, dându-și mereu părul după ureche și molfăind cuvintele de parcă i-ar fi fost jenă că trebuie să se afle acolo, chiar spunea mă simt nefiresc aici, la tribună, aș fi preferat un mediu neconvențional, o cafenea de exemplu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ne aduce Plugușor și turtă dulce Speranță și lumină-n suflet Iar noi îl serbăm cu cântec. Ungureanu Ioana, clasa a V-a Școala Gimnazială „C.D. Aricescu” Câmpulung - Argeș profesor coordonator Zaharia Carmen Ghiocelul Ghiocel,drag ghiocel, Mic , firav și subțirel. Scoate capul din zăpadă Soarele ca să te vadă! Și mă iartă că-ți ating Clopoțelul de argint. Și mă iartă că te rup, Mamei mele să te duc! Un mărțișor Pe poiana amorțită Soarele vâslea ușor, Și din iarna veștejită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu e deloc așa cum m-am așteptat. Mi-o imaginam ca pe un personaj drăgălaș gen Mrs. Tiggywinkle, cu părul argintiu prins în coc și ochelari cu jumătate de lentilă pe vârful nasului. Spre mirarea mea, mă întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe ce-i încadrează chipul, poartă un șorț peste blugi, tricou și espadrile, și frământă cu putere nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Se Întindeau pe un tăpșan de colb roșu, la poalele unei stânci Înalte și galbene. Printre case, am văzut mulți copii, cei mai mulți pe care Îi zărisem vreodată Într-un singur loc. Dincolo de marginea satului, se Întindea o pădure de copaci subțirei, iar dincolo de pădure se auzea o apă cum curge. Știam de la iscoadele lui Tek că apa aceea era o cascadă tare frumoasă, care se prăvălea printre două țancuri Înainte să se strecoare printre copaci și să ia chipul unei ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
are. Capitaliști de-adevăratelea, încă de pe-atunci! Ce-o fi băgat olandeji ăia, că mușama nu-i. Asta-i clar! Aia se taie, chir de n-o porți. Dădu să-i răspundă. Apucă doar să icnească, sufocat. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ceasuri au să te salte și-au să te trimită la balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai să-l mai vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă scrijelitul dalelor cu bastonul acela subțirel. Bodogănea doar, supărat: „Niciodată! Niciodată!“ Popa Băncilă îl urmărea curios, neîncrezător, ușor amuzat, nedumerit. Aproape îi pierise foamea. Mai mușcă totuși din șnițel și înghiți și trei felioare de gogoșar. Mai mult mecanic. Studia fața aceluia, așa cum o prindea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un dans bine învățat, treceau rând pe rând la locurile lor. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe scaun, cu paiul în gură și paharul albastru în mână, pierzându-și publicul. S-a dus și fata cu sâni mari și umeri lați, cu puțină gușă, ceea ce n-o făcea mai puțin interesantă, s-a dus și bruneta subțirică machiată cu roșu, grupul de studente la drept venite în vacanță, grupul de vlăjgani care le însoțeau, s-au dus toți. Kjus așează paharul pe măsuță. A atins și limita alcoolului. Se lasă pe spătarul căptușit cu un material moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
început - abia ieșiți din facultate și disperați să pară oameni maturi. În spatele nostru, se auzi bubuitul ușilor batante, semn că mai sosise cineva. —Marie! făcu MM. Ia hai să te uiți la caleașca ta de zână! Marie, o fată micuță, subțirică, îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată și împachetată în lycra, cum se poartă dansatorii în timpul liber, se aplecă deasupra schițelor. Avea acel chip greu de descris, cu nasul cârn și gura largă a unei păpuși de cârpe. —Super, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Oberon, regele zânelor, se descurca deja foarte bine, intrându-și bine în rol: atotputernic, rău, egoist și, în mod evident, obosit de viață, un Oberon suferind de o așa lehamite permanentă încât abia dacă îl amuzau giumbușlucurile lui Puck. Vocea subțirică și rece a lui Helen se potrivea atât de bine încât mi-am dat seama de ce o alesese MM. Totuși, mai trebuia încă să lucreze la monoloagele lungi, pe care le rostea pe un ton la fel de plat ca și pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o luă pe-a lui. După ce le băură și fiecare avea câte un pahar de apă În mână, Brunetti crezu că puteau Începe discuția. — Se știe ceva despre americanul acesta, sergentul Foster? Ambrogiani Îndreptă un deget gras spre un dosar subțirel care stătea pe marginea mesei, aparent dosarul ce-l privea pe americanul mort. — Nimic. Nu din partea noastră. Americanii nu vor, desigur, să ne dea dosarul pe care-l au ei despre el. Asta, se grăbi el adauge, dacă eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în casa cu nr. 3 din str. Cetinei... umplând-o de lumină... și, cum să uiți ziua aceea, când și- au împletit destinele, unite până în ultima clipă a vieții. Încă de copilă, era vădită patima de om matur de pe chipul subțirel al fetei. Ea ori suferea cu toată ființa ei, ori medita... Era însăși suferința sălășluită în trup, sau îngândurarea prematură ce le devorează sufletele celor mici, abia înmugurite. Nimic pe lume, nu e mai îngrijorător, decât o îngândurare de om
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nenorocitule? Tu, care omori oameni nevinovați? Cum ai intrat peste mine, cretinule? Spune, nenorocitule, că te bag în pământ! amenință al doilea șofer, continuând să-l lovească cu palmele deschise peste figură. Tainicele cărări ale iubirii Celălalt, mai scund și subțirel, deși părea mai tânăr cu câțiva ani, încercă să se apere răspunzând cu lovituri. Nu a reușit mare lucru. Alți doi bărbați au ajuns dintr-un salt lângă cei doi, reușind cu greu să-i despartă. - Nu-l auziți, fraților
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
La revedere, doamnă! Sănătate totală vă doresc! Asemenea! Vă mulțumesc mult! îi răspunse Iulianam întorcând capul repede, la timp să-i observe mersul elastic și unduirea elegantă a coapselor bine scoase în evidență sub cordonul halatului strâns peste trupul ei subțirel. Îl fixă imediat cu privirea pe Eugen. „Nu! Nu se uită după ea... Ce mi-a venit? Dar duduia ... pentru cine își arată talente, că doar eu mai eram aici? El nici nu a băgat-o în seamă... Ha, ha
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de drăguță că nu-mi vine să cred... Brunetă cu ochi albaștri, cum îmi plac mie să fie bărbații... Scuzați-mă! își reveni Mariana, pierdută cu gândul la bărbații preferați. Este înăltuță, cam așa cum sunteți dumneavoastră, Marian Malciu suplă, chiar subțirică, dar cu părul brunet, ușor ondulat..., tot ca al dumneavoastră lăsat... - Hm....! I-ai făcut portretul în oglindă? - De ce spuneți asta, doamna doctor? - Păi..., ai văzut-o toată numai comparând-o cu mine, dragă? o întrerupse Laura, destul de iritată. Lasă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]