1,264 matches
-
ochelari, cel căruia Însoțitorul său i se adresase tot timpul cu tovarășe director. Băiatul așteptă cu răbdare ca celălalt să găsească și În acest gest atât de simplu al directorului un pretext pentru a Începe o nouă povestire. Până atunci Subalternul (e numele cel mai potrivit pentru un asemenea personaj) tot găsise astfel de pretexte la fiecare kilometru de cale ferată și tot povestise ținându-l pe bietul director cu gura căscată mai abitir decât reușise cândva Șeherezada să-l țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
kilometru de cale ferată și tot povestise ținându-l pe bietul director cu gura căscată mai abitir decât reușise cândva Șeherezada să-l țină pe sultan. Treceau pe lângă un câmp pe care mai mulți țărani semănau cu călcâiul pepeni și Subalternul deducea imediat (nu atât pentru el Însuși cât pentru tovarășul director) că aceia seamănă pepeni, așa că Începea să-și amintească de copilăria lui și de cele două pogoare pe care tatăl său punea pepeni În fiecare an. Descria sămânța dicotiledonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pepeni În fiecare an. Descria sămânța dicotiledonată și planta În toate fazele ei. Descria fructul cu miezul portocaliu și semințele maronii, „cel mai dulce pepene din câți există și are și coaja foarte subțire“ (aici directorul se mira și ochii Subalternului sclipeau o fracțiune de secundă de bucurie), vorbea de recoltatul lor de cu seara și de transportul cu roaba În beciul de sub casă. De cât de reci erau acei pepeni dimineața la trei când erau puși În căruță să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căruță să fie duși la vânzare În piața Obor. Directorul se ștergea pe gât și pe față cu o batistă uriașă, era transpirat tot, apoi ofta, probabil gândindu-se la răcoarea din beci și la gustul pepenilor. Da, da, continua Subalternul, pe la patru dimineața eram deja la bariera Vergului și uneori nici nu ajungeam cu pepenii până-n Obor că ni-i cumpăra lumea pe drum, din căruță. Odată Încheiat ciclul natural al plantei pepene, povestitorul trecea, fără să-și permită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
răsufle, la grâu și la porumb, la castraveți și vișini, la arbagic și roșii, vinete, viță de vie, mei românesc și pruni sau corcoduși. Viața la țară, așa cum o prezenta el, era un fel de paradis În care numai el, Subalternul, pe atunci copil, muncea cât șapte oameni mari. După aceea Își aducea aminte brusc de altceva și-l Întreba pe director: — Dumneavoastră, tovarășe director, n-ați lucrat de mic așa, În agricultură, nu? — Eu? - zicea directorul. Ohoho, de la cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fiecare accidentat, ce declarase directorul minei și ce spuseseră reprezentanții ministerului de resort, cine furase materialul, cine nu fusese atent, care nevinovat fusese pedepsit, oferea soluții și propunea măsuri radicale. Directorul aproape că Începea să moțăie În acest timp, și Subalternul se oprea brusc, căuta cu privirea lui agilă Încă ceva de care să-și lege povestirea pentru a o face mai atractivă, aproape că nici nu sesiza prezența lui Popescu În compartiment, Își arunca privirea pe fereastră și striga: — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-și lege povestirea pentru a o face mai atractivă, aproape că nici nu sesiza prezența lui Popescu În compartiment, Își arunca privirea pe fereastră și striga: — Ia uite, domnule, ce-au făcut ăștia aici! Directorul redevenea dintr-o dată atent și Subalternul Îl și stimula : Ați văzut? — Nu, ce era? Povestitorul nu aștepta mai mult decât acest minim semn de curiozitate că și Începea cu un alt potop de vorbe din care se dovedea că el e un om umblat și priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fi numită lăudăroșenia vorbăria lui continuă, era mai degrabă o performanță; la un concurs de ocupat atenția directorilor cu fleacuri ar fi ieșit primul. Acum Însă făcea o pauză inexplicabil de lungă, iar trenul Întârzia să se pună În mișcare. Subalternul ar fi putut să vorbească despre trenuri și locomotive, dar acesta părea un subiect epuizat, povestise deja o catastrofă feroviară „care i se Întâmplase chiar lui, adică În familia lui.“ Desigur că la o asemenea exprimare nu numai directorul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și Popescu și un alt călător, care se afla pe culoar și o auzise prin ușa Întredeschisă, căscaseră ochii. Totul se Întâmplase În jurul Craiovei pe o vreme caniculară, probabil că unele șine se torsionaseră ușor și un cumnat de-al Subalternul se afla În cursă cu o garnitură de marfă. Acel cumnat al lui era, ați Înțeles, mecanic de locomotive Diesel, un băiat bun, pâinea lui Dumnezeu, cuminte și ascultător. Ei bine, și, cum mergeau ei așa pe căldura aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
calculați pentru siguranța mersului În condițiile acelui drum și a Încărcăturii pe care o aveau În spate. Mai trebuia luată În calcul și căldura care ar fi putut deforma puțin șinele. Pe măsură ce povestea se complica cu toate aceste date tehnice, Subalternul mai adăuga și câte un „și atunci“ rostit pe un ton mai Înalt. Cei trei ascultători trebuiau menținuți sub o presiune constantă. În fine, pe scurt, cumnatul mecanic primise ordin să se grăbească puțin pentru a face loc unui accelerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
grea sarcină și-o asumă tocmai povestitorul și, pentru a o duce la bun sfârșit, Își luase chiar a doua zi după accident concediu de odihnă. Partea a doua a poveștii cu catastrofa feroviară Îl ținu foarte Încordat pe director. Subalternul povestea, de fapt, ce poate fi mai captivant pentru un biet directoraș?, cum se poate obține o audiență la un ministru și cum trebuie să faci pentru a-l convinge pe Înaltul personaj că ceea ce ceri tu pentru un năpăstuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-l cunosc din fragedă copilărie, ne-am născut În fum de locomotive și În fum de locomotive vrem să murim... Et caetera et caetera. Directorul părea Încântat de poveste, dar parcă și Începea să se teamă puțin de volubilul său subaltern. Poate și de asta Încerca acum s-o facă pe ursuzul, pe distratul sau pe obositul pentru a nu-l mai Încuraja pe celălalt să-și dea drumul la gură. Sau, pur și simplu, acela Încă nu găsise un pretext
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru a nu-l mai Încuraja pe celălalt să-și dea drumul la gură. Sau, pur și simplu, acela Încă nu găsise un pretext și o temă convenabile. Popescu se plictisi să mai aștepte reluarea inepuizabilului șir de inepții ale Subalternului și ieși pe culoar. Directorul Îi făcu semn să lase ușa deschisă. Căldura din tren era de-a dreptul sufocantă. Oricum, neobișnuită pentru luna aprilie. În partea opusă rampei cu mărfuri se afla câmpul. O tarla de culoare verde, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În timp ce Încerca să-i distrugă trăsăturile feței. „Hai, surioară, că-l prinzi, ar fi nedrept să plece tocmai acum și dacă totuși o face, nu-i nimic, trag eu semnalul de alarmă!“ Prin ușa deschisă a compartimentului se auzi vocea Subalternului. Găsise În sfârșit un alt pretext de trăncăneală, Popescu nu reuși să-și dea seama care anume, era prea concentrat asupra efortului fetei care se zbătea singură Într-un câmp de basm ca acela. Ajunse În cele din urmă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puse În mișcare Încet-Încetișor. (Ea se urcase În vagon.) Abia după aceea dădu un șuierat și luă viteza. În compartiment scena devenise din ce În ce mai strâmbă acum. Directorul se retrăsese În colțul dinspre ușă și Încerca să respire, era transpirat tot, agasat. Subalternul era aproape de el și-i povestea din nou ceva ce nu suporta contradicție. Era vorba de un fel ședință sau miting În care luase și el cuvântul și fusese cel mai logic, cel mai convingător, cel mai aplaudat. Popescu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-i Înlăture, În imaginație, cele câteva umbre de fard și să-i descopere adevăratul ei chip, Își dădu seama că o cunoștea sau că, În orice caz, o mai văzuse cândva. Începu să caute cu atenție În memorie În timp ce Subalternul, cum era de așteptat, se apucase să vorbească despre faptele lui de arme. * (LOCUTOR) „A spune ceva Înseamnă a face un lucru anume, adică a spune ceea ce se spune. Un vorbitor produce sunete, un scriitor așterne pe hârtie simboluri grafice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În care era aplaudată și felul În care Își rodea unghiile de parcă fabrica Încet-Încet acel zâmbet pe care Îl lăsa apoi la vedere pentru câteva secunde. — Dar dumneata ce-ai fost În armată? - Întreabă directorul. — Poștar! - declară plin de mândrie Subalternul. — Cum poștar, ce armă e asta? — Hă, hă, e o armă secretă, tovarășe director! Tonul este de: „Hă, hă, ce știți dumneavoastră?“ În rest, povestea este la fel de plină de lăudăroșenii și alte gogoși ca și cele de până acum. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Întors În țară, n-au trecut două săptămâni și am auzit că a murit În spital. Îi spusese doctorului din prima zi că el are de gând să moară!“ Directorul Își drese vocea Înainte de a reuși să-l roage pe Subaltern, cu o voce totuși aproape de nerecunoscut, să deschidă fereastra. Acesta se ridică de pe locul lui cu sprinteneală și o Întrebă pe fată: — Nu vă deranjează, domnișoară, dacă deschid geamul? Ea tocmai Își rodea o unghie și, când Îndepărtă degetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bună - zâmbi Gelu rămânând În continuare așezat pe covor - de unde să știu eu că vă cunoașteți? — Extraordinar! — Exact așa s-a mirat și Ana, dar, de fapt, era prea târziu. Ceilalți crezură că-s beți și-și văzură de dans. Subalternul continua să vorbească. Bruia. „Era lângă noi și un regiment de cavalerie. Ce cai frumoși aveau ăia, tov director! Nu mai țin minte ce regiment era ăla. Parcă 12 Roșiori. M-am Împrietenit cu un colonel doctor veterinar care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-și dea seama cu adevărat de cât de periculos este acest palavragiu subaltern al lui pe care l-a ascultat tot timpul cu gura căscată. E ceva să ai curajul nerușinat de a gândi și vorbi așa ca el! Subalternul, Însă, pe cât de exersat pare el În arta de a-i ține pe ascultători sub teroarea lui retorică, nu observă că directorul Își schimbă poziția față de el. Continua să povestească ce-a făcut el pe front, În Ardeal, În Ungaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
damă te suge de gât. Gibbsey, ia arată-le ăstora sub acoperire ce ți-a făcut garderobiera aia de la Blue Room de Crăciun”. Gibbs chicoti dar continuă să noteze; Danny se ridică în picioare, supărat că era ridiculizat de un subaltern. Cadavrul mut reușise să-l expună ironiei; își simțea picioarele ca de gumă, iar stomacul îl sâcâia. Îndreptă fasciculul lanternei spre pământ și își dădu seama că terenul din jurul mortului fusese tocat de cizmele din dotare ale polițiștilor, iar mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
găsiți de agenții lui Ed Satterlee, detectivii de pe statele de plată de la Contracurenții Roșii, și amândoi indivizii îi cunoșteau îndeaproape pe mai-marii AUFT de pe la sfârșitul anilor ’30 și începutul anilor ’40. Iar faptul că devenise atât de familiar cu un subaltern era straniu. Băuseră ceva împreună și ajunseseră să-și împărtășească secrete unul altuia - o strategie contraindicată pentru un lider. Polițiștii ambițioși ar trebui să-și țină gura în timp ce se cațără pe scara ierarhică. Mal făcu duș, se bărbieri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puțin probabil să-l cunoască pe Niles? Și cum să scape de învinuire în cazul încăierării? Cum să-l facă pe Considine să fie de acord ca unul din viitorii lui oameni de încredere să-l bată pe unul din subalterni când subalternul respectiv l-ar putea avea la mână? Danny intră pe strada lui Claire, gândindu-se la câteva scuze verosimile. Când încetini și opri, avea deja două pregătite. Zâmbi și se pregăti să-și intre în rol. Claire îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să-l cunoască pe Niles? Și cum să scape de învinuire în cazul încăierării? Cum să-l facă pe Considine să fie de acord ca unul din viitorii lui oameni de încredere să-l bată pe unul din subalterni când subalternul respectiv l-ar putea avea la mână? Danny intră pe strada lui Claire, gândindu-se la câteva scuze verosimile. Când încetini și opri, avea deja două pregătite. Zâmbi și se pregăti să-și intre în rol. Claire îl mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
soarele în ochi. Luă o bucată de hârtie și un pix. — Dă-i drumul. Mai întâi, toate poveștile lui Breuning cu filajul sunt niște gogoși. L-am sunat pe un vechi amic de la LAPD, de la Omucideri, care a verificat rapoartele subalternilor lui Dudley și a aflat că lucrau cu toții la alte cazuri. L-am căutat pe Gene Niles, să văd dacă-l pot lua cu frumosul, ca să obțin mai multe informații de la el, dar nemernicul nu e de găsit nicăieri. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]