468 matches
-
că dezvoltarea economică este un proces multidimensional, care implică acoperirea nevoilor fundamentale ale oamenilor, crearea de condiții care să impună autorespect, eliberarea de servitute și capacitatea omului de a alege. [Todaro, 1994, p.15]. ,,Economie în curs de dezvoltare” sau ,,Subdezvoltare” sunt noțiuni ce definesc un nivel de trai redus ca rezultat al venitului național scăzut și inegalității distribuirii acestuia, a stării de sănătate precare, a șomajului ridicat, a educației insuficiente și a mortalității infantile pronunțate. Subdezvoltarea apare ca revers al
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
curs de dezvoltare” sau ,,Subdezvoltare” sunt noțiuni ce definesc un nivel de trai redus ca rezultat al venitului național scăzut și inegalității distribuirii acestuia, a stării de sănătate precare, a șomajului ridicat, a educației insuficiente și a mortalității infantile pronunțate. Subdezvoltarea apare ca revers al dezvoltării și se manifestă prin sărăcie. Această formă de viață este atribuită țărilor în curs de dezvoltare care se confruntă cu tranziția la economia de piață. Cercetarea economică pune problema relației dintre noțiunile creștere și dezvoltare
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
prezintă dezvoltarea ca un proces istoric liniar desfășurat pe cinci stadii diferite: societatea tradițională, tranziția, avântul, drumul către maturitate și consumul de masă. Din punctul lui de vedere, toate țările urmează aceeași traiectorie, unele fiind mai dezvoltate decât altele, iar subdezvoltarea reprezintă doar o etapă în procesul dezvoltării, orice economie trecând prin această stare. Teoria lui Rostow a influențat politicile și strategiile de dezvoltare în anumite regiuni ale Lumii a Treia. Creșterea economică putea fi realizată, așa cum prezintă R.F. Harrod, care
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
diferențele dintre nivelurile de dezvoltare ale unor țări în dezvoltare se datorează constrângerilor interne (resurse, politici și obiective guvernamentale) și celor externe (accesul la capital străin, comerțul exterior). Teoriile privind dependențele internaționale se bazează pe: modelul dependenței neocoloniale, prin care subdezvoltarea este privită ca o consecință a exploatării coloniale; țări bogate domină țările în dezvoltare într-o relație de tip centru - periferie; modelul falsei paradigme: țările în curs de dezvoltare sunt împotriva politicilor promovate de instituțiile financiare internaționale (Banca Mondială, Fondul
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
susține că societatea duală nu este un fenomen trecător deoarece decalajele se adâncesc. Aceste teorii acordă o atenție deosebită factorilor internaționali și rolului acestora în procesul dezvoltării. O nouă concepție, contrarevoluția neoclasică, domină anii ’80 și ’90 care argumentează că subdezvoltarea este o consecință a unor politici incorecte a prețurilor și a intervenției exagerate a statului în economie. Creșterea economică trebuie susținută prin privatizarea întreprinderilor de stat, promovarea comerțului liber, crearea de condiții pentru investițiile străine în țările în curs de
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
se întâlnește și la structuraliști, care sunt de părere că intervenția publică ajută la eliminarea dualismului economic și că subdezvotarea este consecința relațiilor economice dintre țările dezvoltate (centru) și lumea subdezvoltată (periferia). În noua teorie a creșterii, cauzele principale ale subdezvoltării constau în slaba specializare în cercetare, în investițiile scăzute în perfecționarea capitalului uman și în progresul tehnologic. Susținătorii teoriei recomandă sprijinirea de către stat a cercetării, a capitalului uman și a tehnologiei moderne. Țările în dezvoltare trebuie să beneficieze de
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
al indicelui se evidențiază prin informațiile utile pe care acesta le oferă pentru o mai bună înțelegere a problemelor dezvoltării regionale, implicit pentru fundamentarea deciziilor în cadrul politicilor regionale. IDU evidențiază dezvoltarea pe domenii socio - economice și pe arii regionale, localizând subdezvoltarea și sărăcia pentru a se interveni prin strategii și politici de dezvoltare regională. Indicele Global al Dezvoltării Indicele Global al Dezvoltării (IGD) este un indicator statistic de analiză în profil regional care are capacitatea de a măsura o multitudine de
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
Doilea Război Mondial și după aceea. Concluzia la care au ajuns națiunile subdezvoltate la sfîrșitul secolului al XX-lea este lupta de gherilă. Lupta de gherilă este arma celor slabi, dar nu este o armă slabă. Sistemul tradițional (irațional) al subdezvoltării aduce la suprafață alte nenorociri: lipsa de tehnologie, în spatele căreia se află nonșalanța, dezorganizarea și corupția societăților tradiționale. După lovitura dată de Marea Putere industrializată, incapacitatea de a face față provocărilor moderne duce la demoralizare. Iorga descrie bine aceste simptome
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
combustibil și materii prime. Cu excepția bizarei inversiuni deja remarcate - puterea imperială furniza materii prime, iar coloniile exportau produse finite -, structura amintește de colonizarea Întreprinsă de statele europene. În estul Europei, ca și În colonii, economiile indigene au fost afectate de subdezvoltare și au suferit deformări. Unele țări au fost Împiedicate să fabrice produse finite, altele au fost obligate să producă din abundență anumite articole (Cehoslovacia - pantofi, Ungaria - camioane) și să le vândă Uniunii Sovietice. Nu s-a făcut nici un calcul economic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Portugalia nu avea o experiență recentă a democrației, nici măcar una rudimentară. Regimul autoritarist al lui Salazar era deosebit de retrograd, În mod deliberat, chiar și după criteriile În vigoare la instalarea sa În 1932. Prin amestecul de cenzură clericalistă, corporatism și subdezvoltare rurală, țara semăna mai mult cu Austria de după 1934; nu este de mirare că pensionarii francezi care aveau nostalgia regimului de la Vichy se dădeau În vânt după Portugalia postbelică. Charles Maurras, liderul În dizgrație al grupării Action Française, era admiratorul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
irelevanță mai alimenta o considerație În acei ani, și anume dorința unei „reîntoarceri” urgente În Europa. Ca și cenzura, aceasta era o preocupare exclusiv intelectuală - mai exact, era apanajul scriitoriilor din provinciile vestice ale fostului Imperiu Habsburgic, unde Înapoierea și subdezvoltarea impuse de canonul sovietic au fost resimțite cel mai dureros. Ilustrul purtător de cuvânt al acestui sentiment a fost romancierul și scenaristul ceh Milan Kundera, exilat la Paris, pentru care tragedia Europei Centrale (un termen geografic readus În actualitate special
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vârsta parturientei vacile bătrîne au intervale de reluare a activității ovariene postpartum mai mari față de cele tinere (21-41 zile și respectiv 22±2,8 zile), (BOITOR, I., 1984, STEFFAN, J., HUMBLOT, P. ,1985, ANDERSEN K.J. 1994, RUGINOSU ELENA,1999,2002) ; subdezvoltarea ariei pelvine la parturientă ( ANDERSEN,L. 1995); nivelul ridicat a producției de lapte (CLAIRE, D. , LAMMING,G.E. 1978, STEFFAN, J., HUMBLOT, P. ,1985, RUGINOSU ELENA,1999,2002) ; specificitatea pentru producția de lapte, față de cea pentru carne ( 95 % din rasele de
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
mai mică măsură o știință constructivă, un instrument al schimbării sociale. De fapt, această orientare a sociologiei a reflectat orientarea societății înseși. Cu excepția programului comunist, cu eșecul lui, și a unor societăți subdezvoltate preocupate să imagineze strategii de lichidare a subdezvoltării (exemplul României antebelice), societatea se afla într-o dinamică rapidă, dar acesta era rezultatul rezolvării problemelor curente, cumularea lor generând o schimbare continuă, însă neproiectată. De-abia cu câteva decenii în urmă sociologia începuse să dezvolte instrumente de schimbare socială
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aceste societăți, preocuparea pentru dezvoltarea comunitară a apărut, în consecință, referitor nu la comunitățile „normale”, angrenate eficient în sistemul economiei globale de piață, ci, ca excepție, la comunitățile marginale din punct de vedere economic, aflate într-o criză cronică de subdezvoltare. În societățile dezvoltate există zone „canceroase”, incapabile să se integreze eficient în mecanismele economiei de piață care să le antreneze în procesul global de creștere economică. Criza persistentă a acestor comunități este cauzată frecvent de procesul de restructurare a economiei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al ajutorului internațional pentru dezvoltarea noilor țări. O discuție critică amplă legată de natura acestui ajutor se regăsește adesea sub denumirea de „neocolonialism” (Cooke, apud Forsyth, 2005). Tema dezvoltării sociale a pornit, în acest context, de la îngrijorarea țărilor dezvoltate față de subdezvoltarea cronică a țărilor foste colonii. Aici subdezvoltarea cronic persistentă este cauzată și de lipsa forțelor interne suficient de organizate pentru a elabora și a promova strategii/programe de dezvoltare. În acest caz, țările dezvolte au încercat să imagineze programe de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
O discuție critică amplă legată de natura acestui ajutor se regăsește adesea sub denumirea de „neocolonialism” (Cooke, apud Forsyth, 2005). Tema dezvoltării sociale a pornit, în acest context, de la îngrijorarea țărilor dezvoltate față de subdezvoltarea cronică a țărilor foste colonii. Aici subdezvoltarea cronic persistentă este cauzată și de lipsa forțelor interne suficient de organizate pentru a elabora și a promova strategii/programe de dezvoltare. În acest caz, țările dezvolte au încercat să imagineze programe de dezvoltare socială pe care să le ofere
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ofere țărilor cronic subdezvoltate și să asiste implementarea acestor programe. Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional sunt instituții internaționale constituite și patronate de cele mai prospere țări occidentale, care au avut de la început ca obiectiv susținerea țărilor în criză de subdezvoltare. Motivarea cea mai probabilă este temerea față de tensiunile internaționale în creștere generate de polarizarea social-economică a lumii. În anii ’60, „teoria modernizării” a devenit o componentă-cheie a paradigmei dezvoltării sociale. În anii ’70 însă, din cauza faptului că majoritatea țărilor nou-eliberate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
societăților. A treia clasă este a teoriei agenților capabili să inducă fenomene de dezvoltare într-o societate. Un loc special revine teoriei obstacolelor și teoriei baricadelor. La aceste grupări sau familii teoretice se adaugă marea familie a teoriilor dependenței și subdezvoltării, prin care deja paradigma clasică a tranziției este criticată sever și părăsită în cele din urmă. O poziție specială par să dețină teoriile mondialiste și marea clasă a teoriilor preocupate de efectul de dominație pe care-l induce fenomenul dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
numita tranziție nu înseamnă fatalmente dezvoltare, adică trecerea de la o societate tradițională nedezvoltată spre una modernă dezvoltată, ci poate îmbrăca forma necunoscută a decalajelor structurale durabile ce întrețin în societățile întârziate alte procese dominante, dintre care cele mai relevante sunt: subdezvoltarea, dependența de metropole, războiul mental, cu mari dislocări de tradiții și de forme culturale neurmate de mobilizări creatoare pe măsură, declasare socială cu toate efectele subsecvente etc. Teoriile dezvoltării dependente. Depășirea paradigmei modernizării O examinare istorică În spatele teoriilor modernizării se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
direcție teoretică nouă, insurgentă față de modelul sincronist de gândire, și aceste reacții au atins pragul teoretic mai întâi în Europa de Răsărit, prin teoriile formei fără fond, și apoi în America Latină, Asia și Africa, sub expresia teoriilor dependenței și ale subdezvoltării. Teoriile dependenței, precizează Alvin J. So, sunt un răspuns la „hegemonia teoriilor americane ale modernizării”. În realitate, ele sunt al doilea val de răspunsuri. Primul răspuns, cum s-a precizat deja, a fost al teoriilor est-europene: Maiorescu, Motru, Zeletin, Gherea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
paradigma sociologiei tranziției, punând în locul ei un alt model de gândire și analiză, cu alte procese dominante decât tranziția de la tradițional la capitalismul dezvoltat și deci la modernitatea capitalistă, evidențiind alte procese dominante, în locul tranziției urmate de succes, și anume: subdezvoltare durabilă, declasări sociale masive, dependențe umilitoare, aculturații alienante, crize identitare profunde etc., cu toate efectele lor subsecvente. Cum s-a afirmat așadar noua paradigmă? Ne relatează pe scurt Alvin J. So, pe care îl vom urma și noi în prezentarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
gândire. Care sunt așadar diferențele notabile dintre cele două moduri de gândire? Teza modernistă susține că influența occidentală generează modernizare și deci dezvoltarea unei societăți întârziate. Teza teoriilor dependenței (sau a capitalismului dependent) evidențiază, din contră, asocierea influenței externe cu subdezvoltarea și cu starea de colonialism mental (a gândi prin imitație), nu cu dezvoltarea. Numim această asociere dependență. Critici în lanț ale teoriei tranziției. De la M. Manoilescu și P. Prebish la A.G. Frank Să examinăm, în fine, reacția latino-americană la paradigma
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
relațiilor de schimb, ceea ce va periclita acumularea națională de capital (domestic accumulation of capital)” (So, 1990). Soluția o reprezintă politicile de industrializare (și stoparea diviziunii internaționale unilaterale a muncii). Industrializarea (prin substituirea importurilor) e considerată un factor sigur al lichidării subdezvoltării. Din păcate, proiectele ECLA au eșuat în anii ’60 și problemele politice răbufnesc tot atunci. Tezele unei strategii sunt sintetizate de Blomstrome și Hettne (1984, p. 45) și sunt recapitulate de Alvin J. So, prin care le sintetizăm și noi
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
obținut din exportul materiilor prime urma să fie utilizat pentru a plăti bunurile de capital din import, sporind rata creșterii economice. Guvernele trebuie să participe în calitate de coordonatoare ale programului de industrializare. Implicarea sporită a guvernelor era menită să rupă lanțul subdezvoltării. (So, 1990) Ce s-a întâmplat în realitate? Puterea de cumpărare a fost limitată la anumite categorii sociale și piața internă n-a dovedit tendințe de dezvoltare. Dependența de import s-a deplasat de la bunurile de consum spre bunurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teoriilor modernizării. Întrucât teoriile și categoriile promovate de adepții acestei Școli sunt „elaborate pe baza experienței europene și americane”, aceste „categorii și teorii occidentale” „nu pot ghida gândirea noastră spre înțelegerea problemelor lumii a treia” (So, 1990). Teoriile modernizării explică subdezvoltarea lumii a treia prin raportare la factori interni, iar dezvoltarea prin raportare la factori externi și „presupune că există ceva rău înăuntrul țărilor și popoarelor lumii a treia, precum cultura tradițională, suprapopularea, absența motivației pentru realizare” (So, 1990, p. 94
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]