1,576 matches
-
rămas decât s-o distribui în rolul de prezentatoare a show-ului Folclorul contraatacă, rol pe care, altfel, l-ar fi preluat de prin 2006 Pepe-Inimă-Albastră, cu consecințele de rigoare. Seria de coșmaruri showbizz a fost curmată de vestea dispariției subite, în timpul unei certe cu femeia venită să spele vasele, a lui tanti Clemanza. Mătușă-mea Cucu mi-a țipat în telefon că dacă proasta de servitoare nu l-ar fi stropit, din greșeală, pe Chilot, pechinezul, tanti Clemanza ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
afară, în bătătură, înlemnind în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele lui Goya, spre exemplu și constituie ea însăși un pretext întemeiat, pentru o criză comițială subită! Corpul lui Nae zace prăbușit pe prag, lipsit de tonus, ca și un cadavru, gol de la brâu în jos, cu trunchiul în înteriorul debaralei și cu picioarele (încă încălțate cu pantofii) în curte, pantalonii și slipul fiind abandonați, în pripă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-te! Peste un sfert de oră Raul era îmbrăcat. Petre, care ținea încă locul lui Ichim, ridică biciul. Pe când porneau, din capul scării Grigore strigă: ― Ia seama, Petre, cu iepele! Capitotul V FRIGURI 1 Toată lumea regretă a doua zi plecarea subită a lui Brumaru, o comoară de bună dispoziție. Totuși lipsa lui nu împiedică să domnească o veselie atât de deplină, că doamna Pintea, văzând că soțul ei se întinde la conversație cu Miron Iuga și cu Titu, trebui să fie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța într-adevăr venea mai în fiecare după-amiazi la doamna Alexandrescu și Herdelea se simțea din ce în ce mai încurcat. Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită, care să-i piarză urma. Într-o zi însă, pe când se afla la doamna Alexandrescu de vorbă cu Tanța și tocmai când doamna Alexandrescu își căuta un pretext să-i lase singuri, fiindcă ochii verzi ai Tanței își îndeseau implorările
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să facă concurență altora?... Buba e alta, dragii mei, orice mi-ați spune. Buba e slăbiciunea guvernului, care tolerează demagogia tuturor neisprăviților erijați în apărătorii țărănimii. Ia să-i apuce nițel de guler guvernul pe toți domnișorii cuprinși de dragoste subită și suspectă pentru bieții țărani și să umple temnițele cu dânșii, să vezi cum va dispare imediat toată agitația țăranilor. ― Evident că opoziția profită de neputința guvernului, pe care-l preocupă micile și eternele disensiuni personale, aprobă Victor. Nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă iar: ― Dumneata ești, domnule Jean?... Ce este, ce s-a întîmplat? ― Nimic, nimic... Dar deschide un moment, dacă nu te superi! continuă Jenică de afară stăruitor. Titu Herdelea se uită îngrozit și întrebător la Tanța care, cu o hotărâre subită, se vîrî complet sub plapumă, mai șoptind înainte de a dispărea: ― Ascunde-mi hainele! Îi strânse în grabă hainele aruncate pe scaune, cămășuța căzută jos lângă pat, și le dosi lângă dulap, mormăind între timp, ca să justifice întîrzierea: ― Da, da... Imediat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost pus de oamenii din Amara. Așa i-au spus câțiva țărani întrebați, precum și colegul său de la Izvoru, care a venit de asemenea acolo mai spre dimineață. ― Ai vreo speranță să-i descoperi? întrebă bătrânul Iuga atunci cu o înviorare subită... ― Cred că i-aș descoperi, dacă... Boiangiu ezită câteva clipe până să mărturisească limpede că nu prea îndrăznește să întrebuințeze metoda lui obișnuită. Țăranii au devenit foarte turbulenți și arțăgoși, cum s-a văzut și ieri, în fața domnului prefect. Cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Strîmbu, la câțiva pași, răbufni cu o mutră roșie de ură: ― Ce, boierule, vrei să ne omori? În aceeași clipă mișcarea mulțimii se învolbură. Deasupra lui Trifon se aplecaseră câțiva să-l sprijine. Oamenii se îmbulzeau valvârtej, într-o înnebunire subită. Pe când rostea Toader Strîmbu întrebarea, un băț de rădăcină cu măciuca cât un pumn de copil se înălță în aer lângă Miron Iuga. Măciuca îl lovi în cap cu atâta sete, că se auzi împrejur un pârâit. Căciulița boierului se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie se frânse icnind: ― Aoleu! Două gloanțe loviseră și pe Petre, dar nu le simți. Nici pacea noastră nu le mai ajunge! se gândi dânsul cuprins de o indignare subită pentru că soldații au împușcat semnul păcii. Apoi atunci..." Trupa își reluase înaintarea automat. Petre, parcă numai atunci și-ar fi adus aminte, ridică pușca la ochi și trase cu sete. Arma se descarcă cu un pocnet năbușit. După o clipă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parc-ar fi vrut să se scoale în picioare, bâiguind într-un singur glas prelung ca murmurul unei furtuni trecute: ― Iertați-ne... Baloleanu încremeni de groază, ca și când mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. Aceeași frică subită cuprinse și pe procuror, și pe maior, ca și pe toți ofițerii, și chiar pe soldați. Singur plutonierul Boiangiu nu-și pierdu cumpătul și răcni deodată: ― Jos!... Jos!... La pămînt!... Jos!... În clipa următoare strigătul lui Boiangiu fu reluat de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care nările fine ale părintelui Bernard îl și detectaseră.) Omul ăsta mătăhălos, care se apropiase atât de alarmant de ea, ținea soarta lui George în mâini, avea asupră-i puterea de viață și de moarte. Tremurând sub impactul acestei subite intuiții, Diane se întreba: „Oare știe cine sunt?“. (De fapt, Rozanov nu știa). John Robert o salută din cap. Diane murmură că trebuie să plece și se îndepărtă, alergând spre ușă cu pași ușori, care abia de răsunau pe dalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mult timp decât li s-a părut normal celor din jur. Se înțelegea bine cu Margot, sora lui Whit, dar aranjamentul nu a ținut mai mult de doi ani, pentru că Margot, care era necăsătorită, a hotărât, sub impulsul unei subite disperări, să se ducă să-și caute norocul la New York, ori în acest plan nu se găsea loc și pentru Hattie. Drept care, Margot i-a scris unicei rude pe care o mai avea Hattie, bunicul ei, John Robert Rozanov. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lud. Tom, făcându-și drum în față, văzu următoarea scenă bizară: Emmanuel Scarlett-Taylor, cu hainele ude leoarcă, țopăia înnebunit și neputincios în interiorul îngrăditurii ce înconjura izvorul. Se întâmplase un lucru simplu. Emma, tulburat de amintirea câinelui său, simțise o dorință subită de a se apropia de mica fântână și a constata cât e de fierbinte apa. A fost ușor să sară peste îngrăditură, urcându-se întâi pe o piatră mare din apropiere. Numai că înăuntru nu exista nimic pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
evident respins, și intuind apelul care trebuie să fi fost adresat unei personalități atât de ambigue, părintele Bernard se simți și el în pericol. Totodată, însă, simți că pogorâse asupră-i unul din „marile lui momente“, un moment de elan subit. Șovăi doar o clipă, apoi se îndreptă spre George și-l sărută pe obraz. George rămase vizibil uluit, de parcă nu-și dădea seama dacă primise o sărutare sau o plamă. Făcu un pas îndărăt. Apoi, cu o privire rătăcită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu trenul. Pearl și Ruby aduseră toate bagajele în casă și închiseră ușa. Intrară în camera de zi, aprinseră lumina și se așezară. Pearl închise ochii și scoase un „Uf!“. O agitație chinuitoare pusese stăpânire pe ea, ca un spasm subit, amestecat cu temeri foarte intime. Ar fi vrut ca Ruby să plece. Voia să exploreze casa de una singură. — E frumos și curat aici, noi am aranjat totul, spuse Ruby, care ședea cu picioarele larg desfăcute, holbându-se la Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îl auzi pe Zet lătrând, pe undeva. George, deși era într-adevăr curios s-o vadă pe „aia mică“, hotărî să nu se apropie de grupul din fața Papucului. Se răzgândise sub impulsul unui sentiment care semăna aproape cu sfiala: realizarea subită a faptului că-i venea din ce în ce mai greu să comunice cu cineva, cu oricine. O vizitase pe Alex în parte din dorința de a afla ce semnificație avusese vizita ei la John Robert (în legătură cu care credea tot ce-i relatase ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
presimțiri și de curiozitate, ieși din casă și o porni spre Crescent, în întâmpinarea lui. În drum, reflecta la natura misterioasă a iubirii. La urma urmei, în ce constă aceasta? Ce o face să nu semene cu nimic altceva? O subită reorientare a lumii în jurul unui unic punct iluminat, în timp ce tot restul intră în umbră. Totala transformare a ființei corporale, o sensibilizare electrică a nervilor, o tandră nerăbdare a epidermei. Omniprezența unui fantomatic simț al palpării, al nevoii de a atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțeleasă extraordinara propunere făcută lui Tom McCaffrey. Dar înainte de Tom fusese Pearl. John Robert nu o simpatizase și nu avusese niciodată încredere în Margot Meynell însă, un timp, nu se putuse gândi la vreo alternativă. Pearl a constituit o inspirație subită și, cu un noroc uluitor, a întins mâna orbește și a prins în ea exact persoana de care avea nevoie. Îi trebuia un câine de pază pe care să se poată bizui. Cineva care să fie tot timpul cu Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cucoană, lasă-l în pace! E atât de frumos, atât de viu, și s-ar putea să moară. Pun mâna-n foc că și dumitale-ți place să manânci pește cu cartofi prăjiți, spuse celălalt băiat. Gabriel avu o inspirație subită: Știți ce, vi-l cumpăr eu. Nu zău și cât ne dai pe el? întrebă primul băiat, râzând. O liră. Două lire. S-a făcut. Două lire. Zece lire, douăzeci de lire, o sută de lire! Vă dau două lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că o ceartă, o înfruntare de inteligențe? Acest aspect îi schimbase pe loc tempo-ul, stimulându-i gândirea, strategia intelectuală. Dar cuvintele lui Hattie „mă înspăimânți“ au constituit semnalul declanșării unui nou curent de emoții, mai clar definite, o nevoie subită, inexorabilă, nu de a strânge fata în brațe, ci de a o zdrobi, așa cum o fiară puternică zdrobește un animal firav, dorința de a-i sfărâma oasele fragile și de a le auzi pârâind între fălcile lui. Hattie îi văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
amețeală, acea pierdere a identității care se anunța prin simptome fizice, printr-o intensă percepție a propriului său trup, a masivității și solidității lui, a dimensiunilor sale materiale, carnale, care se combina cu totala dispariție a locatarului acelui trup. Această subită, dureroasă prezență trupească îi producea un fel de greață și o durere metafizică. Își spuse „Ține-te tare, o să treacă!“. Și atunci în acea îngrețoșătoare și grea materialitate corporală, în care el nu mai exista, încolți gândul: „Unde e Stella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei mai bântuiți dintre toți. Alex privi dincolo de lăzile de gunoi, spre strada pe care felinarele nu se aprinseseră încă. Dacă își încorda însă ochii, putea vedea limpede în lumina difuză, albăstrie. Nu era nimeni în jur. Deodată, o mișcare subită, alături de ea, o făcu să tresară și să se dea cu un pas îndărăt. Apăruse ceva, dincolo, de cea de-a treia ladă de gunoi. Vulpea-mascul, care se uita la ea. Capul animalului, cu ochii triști și botul zebrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adevăr (așa cum sperase și Pearl), le considerase doar „niște clevetiri murdare“. Până și semnificația faptului că Pearl ar fi sora Dianei nu-l frapase la început, întrucât mintea lui era mult prea preocupată de alte gânduri. Nu prevăzuse deloc întorsătura subită pe care o luaseră lucrurile în seara de joi, și cu atât mai puțin dramaticul ei deznodământ. Numai în momentul când începuse să pună întrebări i se înnădiseră ideile în minte, iar familiarele lui instincte socratice îl împinseseră să constrângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de orice contact lumesc, profanator. Dar, în realitate, Pearl îl separase pe el definitiv de Hattie, îi furase dragostea copilei, dragostea pe care aceasta i-ar fi dăruit-o lui, dacă el ar fi vegheat asupră-i, fără intermediar. O subită gelozie împungătoare la adresa lui Pearl devora prezentul și întuneca trecutul. Pearl fusese nu numai un dezastru din punct de vedere tactic, ci, pur și simplu, o trădătoare. O invidiase pe Hattie care „avea totul în timp ce ea nu avea nimic“, trădase secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tu de unde știai? Vreau să spun, ai venit aici s-o cauți pe Hattie? Nu, idiotule! — Atunci de ce... cum... doar n-o cunoșteai pe Pearl, n-ai schimbat niciodată vreun cuvânt cu ea. A fost o simplă întâmplare, un impuls subit, când ai găsit-o singură? — Oh, Tom... Am văzut-o la Băi și am stat de vorbă cu ea la picnicul acela, nu ții minte? Și-am văzut-o din nou sâmbăta trecută. Sâmbăta trecută am sărutat-o. — Înțeleg, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]