707 matches
-
posibilă fără reflexele de paradis ale bucuriei și ale voluptății pure".21 Cioran nu știe dacă omul vrea sau nu să se mântuiască, fiindcă nu se știe dacă momentul final al mântuirii, transfigurarea, nu este altceva decât o altă "înfundătura sublima". Refuzul mântuirii ar însemna, pentru Cioran, gustul omului pentru suferință, pentru ca, dacă ne-am mântui, ni s-ar lua motivele de a mai suferi. Este ca și cum spune Cioran o dată mântuiți, ne-ar fi frică să nu fim dați deoparte de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care Lichtenberg îl definea ca fiind o a doua realitate, o prefigurare a morții. În planul experienței onirice, sau mai bine spus al trăirii onirice, care devine substanță epică în proza lui Blecher, se șterg contururile eului și individualitatea se sublimează prin contopirea ei cu exterioritatea. Eul blecherian se află în iposibilitatea de a distinge între vis și real: ,,este cred același lucru a trăi sau a visa o întâmplare, și viața reală cea de toate zilele este tot atât de halucinantă și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a constitui o instanță psihică, aceasta din urmă nu este decît produsul tabuurilor de origine socială. Conform teoriei pansexuale a lui Freud, tabuurile ipocrite se opun magistralului libidou, refulîndu-l. Din această definiție a refulării decurge concepția freudiană a sublimării. A sublima înseamnă pentru Freud a se opune ipocriziei "supraeului" social rigid și prea sever pentru a mări libidoul: energia vitală, elanul vital, presupuse a fi exclusiv de origine sexuală. Toate aceste definiții freudiene sînt consecința confundării supraconștiinței armonizante cu "supraeul", care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
descoperire a subconștientului și a expresiilor simbolice ale acestuia, Freud le utilizează în analiza făcută de el "divinității", ceea ce îl obligă să nu vadă în ea decît o iluzie fără viitor. Trebuie neapărat să subliniem că în fazele ulterioare "A SUBLIMA" ARE SENSUL DE A RESTABILI ARMONIA DORINȚELOR MATERIALE ȘI SEXUALE, IAR "A REFULA" A DISTRUGE ARMONIA, A REFULA CU AJUTORUL FALSEI AUTO-JUSTIFICĂRI VANITOASE ANGOASA CULPABILĂ A SUPRACONȘTIENTULUI, avertisment salutar legat de motivațiile perverse în vederea împiedicării realizării lor. Aceste definiții și constatări
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar fi preferabil să-l numim "X", dacă denumirea aceasta nu ar fi prea abstractă. "X" nu trezește nimic în imaginație; termenul de "mister" evocă teama și consecința ei vitală: sarcina de a o spiritualiza în imagine și de a sublima teama în dragoste încrezătoare. Din misterul înfricoșător "emană" nu numai universul trăit, ci și direcția rațională a vieții. Trebuie să putem vorbi despre mister și pentru a putea vorbi despre el este indispensabil să apelăm la simbolizare. Este unica metodă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
CREDINȚA TEOLOGICA Trebuie deci să facem distincție între CULT ȘI CREDINȚĂ sau ceea ce este același lucru între RELIGIOZITATE ȘI RELIGII. Mai mult, trebuie să diferențiem fondul mitic al religiilor, IMAGINILE SIMBOLICE ȘI EXPLICAREA LOR SPECULATIVĂ ȘI SUPERSTIȚIOASĂ. Deoarece este spaima sublimată față de mister, cultul nu poate fi o simplă credință, în privința misterului, nu este vorba de a crede sau a nu crede, căci se înțelege de la sine că omul nu "crede" în spaimă; este o emoție imediată, iar obiectul lui, chiar dacă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este bazată pe un adevăr psihic: sugestibilitatea. Explicația nu este fondată la modul obiectiv, ci veridică din punct de vedere subiectiv. Ca orice explicație veridică, ea contribuie la depășirea spaimei. Ea nu este de natură să o obiectiveze, să o sublimeze, ci o imploră și îi conferă în cele din urmă o valoare reală, o putere transformatoare asupra constelației motivante a vieții psihice. Aceasta este însăși definiția puterii imaginative, nemagice și magice. Cultura aceasta, oricît de primitivă ar fi ea, este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai frecvent întîlnite în mituri și însăși tema centrală a Vechiului Testament). Dorințele inextricabil exaltate și transformate prin falsă valorificare în motive constante de agresiune cufundă întreaga lume în catastrofe sîngeroase, care au drept rezultat exaltarea angoasei vitale (în loc să o sublimeze) și chiar spaima redevenită permanentă. Dar nu mai este vorba despre spaima omului primitiv, spaimă izvorîtă din elanul magic și bogată în promisiuni: chemarea evolutivă. Spaima aceasta permanent subiacentă este pedeapsa pentru viața culpabilă și vanitoasă, este spaima obosită, degenerată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
MISTERULUI MORȚII NU CONȚIN ABSOLUT NICI O AFIRMAȚIE PRIVIND EXISTENȚA UNEI VIEȚI DUPĂ MOARTE SAU VREO EXPLICAȚIE REFERITOARE LA ACEASTA. Toată forța lor sublimantă rezidă în aceea că ele sînt susceptible să trezească spaima sacră față de efemeritatea existenței temporale. Spaima se sublimează în dragoste de viață în măsura în care omul realizează armonizarea îmbucurătoare a dorințelor. Acesta este sensul evolutiv imanent existenței, adică valoarea etică supraconștient imanentă vieții psihice a omului. În emoția în fața misterului și în înțelegerea legii armoniei se manifestă raportul rațional acordul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
drept consecință faptul că și contraimaginea sa, cea a Răului în sine, nu-și mai îndeplinește funcția sugestivă, nu mai inspiră decît aversiune, astfel încît seducția reală a Răului este cea care o înlocuiește în cele din urmă. Numai spaima sublimată în fața misterului le asigură imaginilor metafizice forța de sugestie morală. A ANALIZA ÎN AMĂNUNȚIME PROIECT ACTUAL SEMNIFICAȚIA SIMBOLULUI METAFIZIC AL "DUMNEZEULUI UNIC" ESTE DECI SINGURUL REMEDIU ÎMPOTRIVA DEZORIENTĂRII MORALE. 3) PSEUDO-DOVEZILE EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU Pentru ca existența reală a lui Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în anumite momente ale vieții lor nu cred într-un Dumnezeu real și în intervenția lui capricioasă și deci nedreaptă, fie și doar sub forma unei providențe. Nu ne putem elibera de acest vestigiu obsedant al superstiției decît prin spaima sublimată în fața misterului vieții, prin sentimentul veritabilei responsabilități, prin înțelegerea salutară a faptului că nu sîntem singuri, în mod misterios singuri, îi fața vieții și a legii ei. 2. Justiția imanentă și injustiția imanentă 1) JUSTIȚIA IMANENTĂ ȘI SANCTIFICAREA Sanctificarea este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din cauze empirice și caracterizează astfel o esență doar în parte descriptibilă, în parte însă pro tempore incognoscibilă și nelimitabilă."27 (s. a.) Jocul reversibil dintre empiric și postulat, dintre cognoscibil și incognoscibil, ca și între limitat și nelimitat, este astfel sublimat in simbolul omizii, ființă deopotrivă nearticulată și subliminală. La polul opus, trenul devine o metaforă abisală pentru procesul de cristalizare și particularizare a individului, cu precădere în latura sa psihologică, oferindu-i specificitatea și împlinirea ca personalitate. Acest mecanism formativ
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
urcușului, fiindcă în nenumăratele sale ore de zbor el chiar cucerește înălțimile; ziarele și mai toată protipendada bucureșteană recunosc în persoana sa un adevărat as al aviației românești. Mai curând "pământeanul" Ladima se resemnează cu tentativa sa de a-și sublima, prin zbor, personalitatea supradimensionată moral și poetic. Nu reușește să acceadă la lumina solară și resimte dureros eșecul. Ne-o spune voalat prin "vocea" lui Gerard de Nerval ("Ma seule étoile est morte. Et mon luth constélé / Porte le soleil
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spaniol silit să trăiască în mijlocul realităților românești din perioada interbelică. Personajul din Patul lui Procust este dublul arhetipal al eroului din opera lui Cervantes, operă care, în timp, a avut privilegiul unor celebre interpretări (Unamuno, José Ortega Y Gasset ș.a.), sublimând-o, astfel, în mitul central al spiritualității catolice din Spania. Concret și succint, opera ce îl are ca erou pe cavalerul din La Mancha este catalogată de către Ortega y Gasset ca "echivocă", la limita dintre parodie și gravitate. Personajul principal
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fabulosului animal alb asupra trupurilor de doamne și domnițe. Fapt e că stăpâna casei îi propune artistului, în locul unei vaste picturi istorice, o cu totul altă temă, mai potrivită pentru ochii și firea frumoasei Claude: licornul și fecioara, menită să sublimeze brutalitatea animală. Ceea ce-i convine perfect lui Nicolas, as în povestea licornului pe care nu pregetă să o pună în practică ori de câte ori are ocazia, dovadă fiind chiar slujnica Marie Céleste, sedusă, abandonată și deja gravidă. Ibovnica de ocazie nu-l
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
hinduse „/'cum vînătorul-ntinde-n crîng /la păsărele lațul/ cînd ți-oi Întinde brațul stîng/să mă cuprinzi cu brațul”... Conform teoriei tantrice În hinduism și În budism se distinge calea mîinii drepte (daksinacara), de calea mîinii stîngi (vamanacara). Tantrismul mîinii drepte sublimează, cerebralizează pasiunea sexuală sau amoroasă, se Întemeiază pe Învățătura unui maestru, care face magie simbolică. Tantrismul mîinii stîngi adoptă practicile sexuale certe inițiatice, dar Întemeiate pe corp, pe pasiune, antinomiste, apără credințele și ritualurile legate de demoni și de divinități
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
verticalitate și verticalizare ilicită. Încât, mă întreb dacă mai sunt posibile un autotelism al limbajului, o novalisiană pendulare între "a fi în lume" fără a părăsi sorbul vieții interioare și a monologa în prelungirea arhetipurilor individuale, o transdisciplinaritate care să sublimeze în spațiul poetic, fără ca asta să implice invazia operatorilor tehnici". De bună seamă, Dan Bogdan Hanu este, el însuși, un monologal care ține să își racordeze din nou lirica la matricea unei sensibilități po(i)etice aproape uitate, de care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
își racordeze din nou lirica la matricea unei sensibilități po(i)etice aproape uitate, de care nu este străină aspirația spre revrăjirea lumii și nici tentația rostirii sacerdotale de sine: " Continui să cred că poezia atinge pragul autenticității abia atunci când sublimează într-o ontologie poetică. Altfel spus, autenticitatea este posibilă mai degrabă în prezența unor resurse existențiale limitate, atunci nu trebuie nimic pus în scenă, nu este nevoie să te joci sau să zappezi prin poeme, oricât de ingenios ai face
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Coomaraswamy și să primesc budismul cu mintea și inima unui creștin"). După un model recunoscut în titlu (sutra este un tratat indian ori culegere conținând proză aforistică, reguli de ritual, de morală, de filosofie sau referitoare la viața zilnică), cartea sublimează o întreagă filosofie asupra existenței ca pe-trecere inițiatică, accentuând necesitatea asumării unui cod atitudinal în care să primeze smerenia și asceza. Proiectate astfel, Sutrele muțeniei formează o carte a ființei în căutarea Ființei: "!pudoarea nărilor,/ pudoarea mâinilor,/ parfumul Domnului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o finalitate bine camuflată într-o retorică elegantă, adesea plurietajată: echivalența dintre poezie și ritualul sacrificial. Lăsându-se în voia torturii creației (undeva apare imaginea unei autoflagelări, un volum întreg se numește chiar Ascunsa rană ș.a.), poetul poate să își sublimeze fericirea secretă a dicțiunii de sorginte sacră în rugăciune: "Doamne, abandonează-mă-n cuvânt" (Starea vremii). O altfel de rugăciune este, în sine, lirica erotică a lui Nicolae Turtureanu. O mărturisesc, în poemele de dragoste incluse în Punctul de sprijin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recanatezului în care accentuează importantă termenului izolat; afirmă aici că cea mai profundă poveste a unui suflet este cea a cuvântului leopardian, care ne ofera măsură originalității sale în comparație cu gândirea și poezia secolului al XVIII-lea. Cuvântul leopardian, adaugă Floră, sublimează fiecare experiență și (...) transfigurează în mit orice realitate cotidiană.68 Dintre noile orientări ale criticii, cea care a apărut în cadrul ermetismului a avut un răsunet remarcabil, prin evidență coerentă programatica și grație numărului mare de adeziuni. Ermeticii au transformat poezia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și evanescenta. În această categorie se încadrează contextele în care apare alături de adierea ușoară a vântului sau atunci când este atins de un suflu metamorfic, precum în versurile: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB). Autorul sublimează materialitatea prin eliminarea greutății obiectului (a referentului) care își pierde propriul contur și se contopește cu fundalul, devenind o umbră ușoară, evanescenta. Aură nedefinita, vaporasă și ambigua conferă astfel vorbelor calitatea de vag pentru a folosi un termen leopardian și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
face afaceri transatlantice dubioase și intră în familia unui politician neo-conservator, cu înclinații sioniste, pe care îl admiră. După plecarea copiilor, soții Berglund ajung la derută. Ceea ce crea impresia familiei perfecte își dezvăluie, treptat, "vinile tragice" ocultate ani la rînd, sublimate în surîsul perfid al fericirii absolute. Patty se consumă în frustrări existențiale majore (relația austeră cu proprii părinți, oprirea abruptă a carierei sale sportive și, deasupra tuturor, dragostea reprimată brutal, încă din tinerețe, pentru Richard Katz, bunul prieten al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
deja interna ționale: Amsterdam/Amsterdam (1998, distins cu Booker Prize), Atonement/Ispășire (2001, nominalizat la același Booker Prize), Saturday/Sîmbătă (2005, James Tait Black Memorial Prize) -, ar avea surpriza unei descoperiri para doxale. Un autor cu o viață de telenovelă "sublimează" foarte puțin (aproape deloc!) în operă din propriul tumult existențial. Proza lui McEwan abundă în analiză (intros pecție, investigație psihologică, excurs meditativ etc.), lăsînd "acțiunea" (căutată de cititorul consumerismului actual!) pe planul secund. Faptul nu se încadrează, repet, în așteptările
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
într-un interval de criză intimă reia, pe de o parte, tema liantului cultural între lumi, iar, pe de alta, schițează liniile de esență ale unui timp sacru pentru Pamuk. Nostalgia textului trece dincolo de regretul strict personal, devenind un suspin sublimat după Turcia Mare, după Marele Imperiu, a cărui cenușă mocnește încă stins în semnele paginii de carte. Bibliografie Orhan Pamuk Istanbul: amintirile și orașul. Tradu cere din limba turcă și note de Luminița Munteanu. "Seria de autor Orhan Pamuk", Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]