715 matches
-
citim versul: „Cu mintea-mi cea hrăpită semeț mă-nțraripam”?! De citit Îl putem citi În litera alegoriei, dar ceva rămîne neexplicat, o temă nouă, scăpată de rația poetului, se substituie temelor repetate, alegorizate În poem. Este tema zborului și, În subtext, este tema hrăpirii, aceea care definește impetuozitatea, caracterul violent al demersului liric. Mai este o referință În acest lung vis moralizator care merită a fi citită și prin ceea ce poate ascunde: În cîntul (să-i spunem astfel) al XVI-lea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
categorii morale și sociale. Figurile spiritului, strategia lui pot fi În continuare urmărite, Însă cu puține rezultate care să intereseze, cu adevărat, acel mod specific de apropiere a universului dinafară, propriu oricărui poet. SÎnt texte cu multe aluzii, dar fără subtexte. Puține nuanțe scapă rațiunii ordonatoare. Poemul trăiește la suprafața lui, mesajul este manifest, figura unui discurs se constituie de obicei dintr-o juxtapunere de judecăți morale (simple sau dezvoltate): „să stăpînim durerea care pe om supune”, „Eu nu Îți cer
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
olfactive... nu trec nici aici de o anumită limită de abstracțiune și stereotipie, rareori o pulsație, o nuanță, o repetiție indică un atașament involuntar pentru o categorie de lucruri. Trebuie o mare perseverență și inventivitate critică pentru a descoperi un subtext (un inconștient productiv) Într-un text ordonat și lustruit de un talent care se exprimă ușor, prea ușor. Mai inventivă, cu o mai mare mișcare, În orice caz, este retorica În poemele epice. Dumbrava roșie este un model. Regăsim, aici
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În narațiune cu sau fără voia prozatorului. Faptul este evident În narațiunile scrise după 1945. Dar chiar și scrierile anterioare sunt pline de „semne”, chiar și acolo există, cum spunea Eugen Simion, un text (o istorie de suprafață) și un subtext În care trebuie să pătrunzi pentru a putea descoperi Întreaga semnificație a romanului” (/46). Există, totuși, o deosebire importantă Între cele două tipuri de narațiune: una (cea existențialistă) duce spre o metafizică ascunsă, nedeslușit legată de noțiunea de destin, cealaltă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
vedere, s-ar zice că transcrie literalmente o ,,poveste’’ spusă la gura sobei, ilustrând credința naiv-idealizantă a omului simplu, în ideea de mai bine dobândit pe calea intervenției unor forțe sacre, a supranaturalului. Nu este greu să observăm că, în subtext, duhul sacralității naive este subminat prin imperceptibila intruziune a ironiei descalificante. Procedeul utilizat apare mai accentuat la următoarea întâlnire a Maicii Preciste (și acum, ,,tot așa de blândă și de tristă ca și odinioară, tot așa de tânără și de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
răspund ,,comenzilor’’ ce li se adresează, săvârșind minune după minune. Subintitulată și ,,basm oriental’’, opera Lungul nasului valorifică resursele magiei populare într un context narativ la fel de caracteristic tocmai prin autenticitatea lui realist nuvelistică. Doar că aproape imperceptibila disimulare moralistă a subtextului din Poveste face acum loc unei perspective comice de un grotesc deschis. Cunoscuta practică vrăjitorească a transformării prin blestem a ființei umane întrun anumit animal constituie elementul de subminare a planului ,,nuvelistic’’ de către fantastic. De data aceasta, dorința tânărului împărat
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
după fată, dar ,,a apucat să cotească la dreapta pe după morile bisericii și prispa conacului nu se mai poate vedea’’. Din această povestire lipsește desfășurarea simultană de notații pitorești și de implicații enigmatice, lipsește contrastul dintre desenul fin trasat și subtext, față de cel din povestirea anterioară. Văzut în sine ca simplă formulă epică, modul de rezolvare a temei în La conac, se apropie de acela identificat în Kir Ianulea. Portretul celui aflat în ipostaza de purtător al duhului diavolesc pare, literalmente
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o asemenea ocazie. Propoziția neașteptată suna cam așa: Și și-a mai pus și poza în ziar, să nu cumva să-i uite posteritatea mutra!" Cititorul de astăzi trebuie să știe că în acele vremuri povestea cu poza avea un subtext. Exista o educație comunistă a privirii și retina omului de pe stradă se obișnuise să vadă două tipuri de figuri umane: cele ale conducătorilor comuniști (singurele care puteau evada din paginile ziarelor sau din manuale pentru a fi expuse în public
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ea la iveală un dezechilibru între poziția politicianului bărbat, reprezentant al Opoziției și foarte critic la adresa colegei sale „de la Putere”, și cea a politicianului femeie, despre care tocmai am aflat că provine din rândul câștigătoarelor concursurilor de Miss (cu tot subtextul presupus de aceasta). Este vorba de aceeași opoziție de mai sus dintre bărbații care fac ă în acest caz ă politică și femeile care sunt ă în cazul de față ă frumoase. De altfel, la finalul emisiunii, stereotipul este accentuat
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
intimității. „Jurnalul numai pentru mine” al lui Tolstoi e un exemplu aproape tautologic al unei serii comportamentale mult mai ample. Diversele titulaturi care, prin exhibare excesivă mai degrabă escamotează cuvântul intim, punându-l Între niște paranteze pline de sensuri și subtexte, vorbesc, la modul psihanalitic, despre raporturile inconștiente ale scriitorului cu textul său și, mai ales, cu acea componentă indefinibilă numită confesiune. Jurnalul unui cobai al lui Miron Radu Paraschivescu 18 sau Jurnal În căutarea lui Dumnezeu al lui Arșavir Acterian
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aici, și anume parodia în roman), doar anumite părți sau capitole. Romanele (nu numai cele) parodice latine au, în prezent, un aspect lacunar. Așa se și face că presupozițiile hermeneutice valorizează, de obicei, contextul istoric inevitabil "provocând" opera, dar și subtextul semantic, implicațiile, trimiterile "deghizate" sau excesele fățișe când usturător satirice, când îmbibate de servilism pe care autori de talia unui Petronius le-au gândit la adresa regimurilor politice în care au trăit. Lipsește necesara apropiere a parodiei de obiectul parodiat, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că asemenea romane au fost scrise înainte de jumătatea secolului I e.n. de când sunt datate primele romane grecești"171. Oricum, anumite elemente precum numărul mari de aventuri prin care trec protagoniștii, invocarea soartei (tyhe) și chiar călătoriile pe mare, trădând, în subtext, trimiterea la peripețiile lui Ulise, "relevă filiația existentă între Satyricon și precedentele sale helenice"172. Subiectele predilecte ale romanului grec, posibile ținte ale parodiei, sunt pe larg prezentate de Bahtin în studiul "Formele timpului și ale cronotopului. Romanul grec"173
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
formală. Facețiile sunt rezultatul unor întruniri "vesele, dar și veninoase", desfășurate la Vatican, într-o mică încăpere numită il Buggiale sive mendaciorum officina (adică minciuneriul)209. Scurtele și amuzantele istorii de tot felul, dar mai ales cele licențioase, au în subtext o intenție moralizatoare, dar vor să și să amuze. Faceția a cincisprezecea ca ordine în culegera originală parodiază ideea de ierarhizare în cuplul de personaje, cu rădăcini în vasalitatea după care se ghida societatea Evului Mediu, ale cărei ocurențe pot
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romancierul francez construiește un personaj radical diferit: o dată ce și-a conștientizat condiția solitară de naufragiat, Robinson, departe de a se simți mișcat de vreo nevoie de a munci, cade pradă unei letargii care-l apropie de experimentarea ritmurilor elementare (în subtext ne este, nu o dată, sugerată nebunia personajului). Tot "lenevirea" insulară îl distanțează de necesitatea iluministă de a civiliza locurile pe care le descoperă. Primele luni petrecute pe insulă ni-l înfățișează lipsit de orice inițiativă, vegetând în apropierea oceanului pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Philadelphia, 2001, pp. 171-182. Iordache, Emil, "Mai mult decât literatură", în Convorbiri literare, nr. 7, iulie 1997, p. 18. Kern, Gary, "Solzhenitsyn's Portrait of Stalin", în Slavic Review, vol. 33, nr. 1 (martie 1974), pp. 1-22. Kobets, Svitlana, "The Subtext of Christian Asceticism in Aleksandr Solzhenitsyn's "One Day in the Life of Ivan Denisovich"", în Harold Bloom (ed.), Aleksandr Solzhenitsyn. Modern Critical Views, Chelsea House, Philadelphia, 2001, pp. 189-204. Koehler, Ludmila, "Alexander Solzhenitsyn and Russian Literay Tradition", în Russian
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pp. 256-257. 347 A. Soljenițîn, Pavilionul canceroșilor, ed. cit., p. 76. 348 Ibidem, p. 494. 349 Ibidem, p. 568. 350 Idem, O zi din viața lui Ivan Denisovici, ed. cit., p. 132. 351 Ibidem, p. 137. 352 Svitlana Kobets, "The Subtext of Christian Asceticism in Aleksandr Solzhenitsyn's "One Day in the Life of Ivan Denisovich"", in Harold Bloom (ed.), Aleksandr Solzhenitsyn. Modern Critical Views, Chelsea House, Philadelphia, 2001, p. 190. 353 A. Soljenițîn, Arhipelagul GULAG, vol. II, ed. cit., p.
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
alteori potențialitățile grafice din romanul lui Mallock, Marie-Laure Ryan demonstrează că Tom Phillips înțelege opera: „ca pe o literalizare a ideii deconstrucționiste, că limbajul sau textul literar nu controlează niciodată sensul pentru că fiecare formă expresivă și fiecare text ascund un subtext care subminează ceea ce încearcă să spună”. Prin pictura care: <footnote id="147"> „acoperă romanul victorian” în A Humument, contururile cartografice: . Pe măsură ce lectorul studiază harta, cuvintele apar ca un text narativ de sine stătător iar textul de odinioară, adică vechiul roman
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
pictura care: <footnote id="147"> „acoperă romanul victorian” în A Humument, contururile cartografice: . Pe măsură ce lectorul studiază harta, cuvintele apar ca un text narativ de sine stătător iar textul de odinioară, adică vechiul roman victorian, se retrage în fundal și devine subtext Între cartografie și narațiune În Narrative Cartography:Toward a Visual Narratology Marie-Laure Ryan își propune să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru limbajul verbal și să evite prejudecățile despre narațiunile înțelese ca artefacte exclusiv verbale, despre naratologie ca
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
alteori potențialitățile grafice din romanul lui Mallock, Marie-Laure Ryan demonstrează că Tom Phillips înțelege opera: „ca pe o literalizare a ideii deconstrucționiste, că limbajul sau textul literar nu controlează niciodată sensul pentru că fiecare formă expresivă și fiecare text ascund un subtext care subminează ceea ce încearcă să spună”. Prin pictura care: <footnote id="147"> „acoperă romanul victorian” în A Humument, contururile cartografice: . Pe măsură ce lectorul studiază harta, cuvintele apar ca un text narativ de sine stătător iar textul de odinioară, adică vechiul roman
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
pictura care: <footnote id="147"> „acoperă romanul victorian” în A Humument, contururile cartografice: . Pe măsură ce lectorul studiază harta, cuvintele apar ca un text narativ de sine stătător iar textul de odinioară, adică vechiul roman victorian, se retrage în fundal și devine subtext Între cartografie și narațiune În Narrative Cartography:Toward a Visual Narratology Marie-Laure Ryan își propune să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru limbajul verbal și să evite prejudecățile despre narațiunile înțelese ca artefacte exclusiv verbale, despre naratologie ca
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
alteori potențialitățile grafice din romanul lui Mallock, Marie-Laure Ryan demonstrează că Tom Phillips înțelege opera: „ca pe o literalizare a ideii deconstrucționiste, că limbajul sau textul literar nu controlează niciodată sensul pentru că fiecare formă expresivă și fiecare text ascund un subtext care subminează ceea ce încearcă să spună”. Prin pictura care: <footnote id="147"> „acoperă romanul victorian” în A Humument, contururile cartografice: . Pe măsură ce lectorul studiază harta, cuvintele apar ca un text narativ de sine stătător iar textul de odinioară, adică vechiul roman
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
pictura care: <footnote id="147"> „acoperă romanul victorian” în A Humument, contururile cartografice: . Pe măsură ce lectorul studiază harta, cuvintele apar ca un text narativ de sine stătător iar textul de odinioară, adică vechiul roman victorian, se retrage în fundal și devine subtext Între cartografie și narațiune În Narrative Cartography:Toward a Visual Narratology Marie-Laure Ryan își propune să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru limbajul verbal și să evite prejudecățile despre narațiunile înțelese ca artefacte exclusiv verbale, despre naratologie ca
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
cheamă cititorul la ea să i descifreze cuvintele, eu o văd drept o trib ună de la care vorbesc marii înțelepți, făuritori de aforisme, către mulțime. O dedublare, profesor, elevi, scormonitori în vorbe pentru a le înțelege ori a le amplifica subtextele. Iar goana aceasta a confruntărilor îl fac pe cititor să-și găsească propriile aforisme, dându-le noi înțelesuri, pentru că, se știe, în anumite condiții și suferința poate fi privită ca un moto r al vieții. Deci, o descifrare ex-catedra. Profesorul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sobrietății" manifestată "și în direcția pateticului, tragismului și confesiunii sentimentale, dar și în cea a condimentelor de limbaj caricatural, grotesc sau sarcastic"65. În plus, Lovinescu însuși a încurajat în repetate rânduri, după cum am văzut, procedeul confruntării textului literar cu subtextul său biografic. Nu mă voi angaja, acum, într-o interpretare de acest gen. Voi reveni cu detalii în capitolul consacrat ciclului eminescian. Urmărind, ca de obicei, geneza formei romanești, am cules din "agende" doar următoarele însemnări de oarecare interes pentru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
anumită răceală între cler și intelectuali. Pe de altă parte, eu am convingerea, și am mai spus lucrul ăsta, că o foarte bună secțiune, poate chiar cea mai mare parte a literaturii române din secolele XIX și XX are în subtextul ei, dacă examinezi atent, anumite arhetipuri și paradigme religioase. Dar ele trebuie căutate răbdător, trebuie să sapi în adânc, pentru că sunt îngropate sub diferite alte straturi. Exemplul cel mai improbabil dintre toate este Caragiale. Către sfârșitul vieții, către 1906, cred
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]