6,959 matches
-
și glaciala, așa cum era înainte de 1990, cu privirile întoarse exclusiv către memoria difuza și către arhiva sistematizata, el a ajuns astăzi un factor dinamic al vieții culturale românești, un laborator în care se realizează atît cercetarea docta cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secata, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, fosgăie viața de cenaclu
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
prezența celuilalt, el nu mai poate avea privilegiul de a ma capta în orizontul lui, de a ma reține, fermecat, lîngă el. Întreg românul lui Bruckner e construit din implicite jocuri verbale și paradoxuri logice, înserate într-o reflecție filozofica subtilă, discretă pînă la a fi insesizabila în desfășurarea tramei. Tradusă extrem de prost, cu multe, nesuferite calcuri franțuzești și cu o neglijență mutilatoare cîteodată, Hoții de frumusețe e o carte, pînă la un punct în de-acum clasicizata tradiție a multiplei
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
carte scrisă de Bruckner în colaborare cu Alain Finkielkraut, publicată în urmă cu cîțiva ani în românește, Noua dezordine amoroasă. Mai sus observăm că miza conceptuală a românului stă în jocuri de cuvinte și paradoxuri logice preluate într-un filozofie subtilă a identității și alterității. Care sînt aceste jocuri/paradoxuri? Însăși metaforă titlului, hoțul, ca paradigmă semantica a actului de îndrăgostire, atît de des asociat cu sintagme în care apare verbul "a fura", sau alte verbe ale violenței și ale privării
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
reverie care atenuează precizia datării, relativizează, în conștiința noastră, conceptul de verosimilitate și ne pregătește, astfel, pentru translație. Dacă l-ar fi cunoscut pe Eugen Uricaru, H.G.Wells și-ar fi dat seama că există o "mașină a timpului" mai subtilă decât aceea pe care a inventat-o pentru cunoscutul lui român științifico-fantastic. Scriitorul nu a abandonat complet tradiția, dar a personalizat puternic românul istoric, intelectualizând viziunea asupra trecutului. Într-o perioadă în care era la modă actualizarea forțată (sub forma
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
sau prin fondul artei lor, forme de civilizație și reflexe ale unor lumi care nu au legături nemijlocite cu spațiul pe care ei îl reprezintă acum. Cee ce ii mai unește de asemenea, de această data însă într-un mod subtil și fără nici o retorică ajutătoare, este interesul lor pentru o anumită arhaicitate a lumii pe care au luat-o în posesiune, pentru formele ei ceremoniale și aparent încremenite. De separat îi separă, evident, în primul rînd limbajul, tehnicile și materialele
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
În tot acest timp Ungaria, Polonia, Cehia își respectă semnătură, indiferent de înțelegerea pe care a fost pusă. Rezultatul? Ele sunt unde sunt. Noi? Am cheltuit o cantitate imensă de energie să ne justificam încălcarea regulii. Recurgem la argumente uneori subtile, de cele mai multe ori puerile, interpretăm, sucim lucrurile, si pe față și pe dos, pentru că ceva din noi pare să ne spună că nu e bine dar, dacă tot am făcut-o, aruncăm praf în ochii altora, doar, doar n-o să
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
personalitatea lui Brâncusi poate trece, în ochii celui neprevenit, ca o preocupare exclusivă a venerabilului istoric și critic de artă, faptele sînt mult mai complexe. Barbu Brezianu este deopotrivă exegetul lui Karl Storck și al lui Nicolae Tonitza, un degustător subtil al lui Anton Pann, traducător al Kalevalei și al unor mari nume ale liricii universale, prozator, scriitor de literatură pentru copii și un poet ușor de recunoscut prin epura lirica în care Ion Barbu, Dan Botta și murmurul incantatoriu al
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
fundamentalmente non-parodică (parodia presupune un anumit intimism, cred eu, o familiaritate care ia multe drept de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe implicit, comentează fără să precizeze, identificînd deci un Altul foarte apropiat, foarte asimilat Sinelui), oricît de infuzata, subtil și elegant, de umor și ironie. Folosesc deliberat și serios termeni precum Sine ori Alteritate, nu din vogă, pentru că vreau să propun cititorului să descopere în Românul Oxfordului nu o satiră a universității britanice (deși motive ar avea berechet), ci
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
linie oarecum rilkean-blagiană, linie părăsita de ruralii anilor ^60, care au tras cel mult unele motive blagiene într-un vacarm de surle și tobe, într-un joc de calusări cu miză ostentativ abisala. Și totuși e prezent aici și orgoliul subtil al contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
în Occident este produs istoric de decadenta - toleranță, fatalismul - e natural la noi și de aceea nouă ne revine să-l exprimăm. Nouă, prin el, pentru că s-a desprins. Pentru că a schimbat instrumentul: în locul unuia liric și dezmățat, unul precis, subtil și ironic. L-a pus să exprime fatalismul românesc. I-a dat ironiei un surîs interior. Nu știu dacă surîsul nu existase deja, la omul cu posmagii, la cel cu ăîmi plăcu cum merseă, la Toma Alimos, si, pînă la
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
de stat. Urmează o trezire la realitate, brutală, după ce Malaparte publică la Genova un pamflet avîndu-l ca protagonist pe însuși Mussolini, sub identitatea aluziva a personajului Don Cameleo - Cameleon, ceea ce atrage criticare aspră a autorului de către cel vizat de ironia subtilă. Drept compensație, dar mai ales pentru a i se închide gură, i se dăruiește scriitorului directoratul ziarului La Stampa (torino). De pomană. În 1931 se produce divorțul fatal: stabilindu-se la Paris, Malaparte își editează volumul intitulat Tehnică Loviturii de
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
motivul pentru care arhitectură, prin anumiți reprezentanți ai ei, a determinat direcții interesante de cercetare în postmodernism. Pentru o aducere a arhitecturii în peisajul contemporan de gîndire, chiar pentru un fel de popularizare a ei (dar una foarte sofisticată și subtilă totodată) pledează indirect Françoise Choay în Alegoria patrimoniului, o carte tradusă în limba română de un arhitect rafinat și erudit, Kazmer Kovacs, la editură Uniunii Arhitecților din România, Simetria. Este o carte strălucită, demnă de a fi citită de două
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
era capabilă, în esență, să le suporte. În cazul Călărașilor, acest arbitrariu agresiv se numește Combinatul siderurgic și el este un implant malign într-un peisaj natural și într-un organism economic care nu puteau să manifeste, chiar dacă în forme subtile, decît o răbdătoare, dar ireversibilă, reacție de respingere. Circa șase sute de hectare de pămînt arabil au fost scoase din circuitul agricol, compromise fizic și alterate chimic, într-una dintre cele mai fertile și mai viguroase zone agricole din România. Însă
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
Broadway. Cand o artistă de anvergură care a adus-o pe Kallen Esperian la "Met", la "Scală", la Operă din Viena, la Royal Opera House "Covent Garden" etc., etc..., înnobilează o muzică agreabila cu ceva sofisticare și o afectivitate mai subtilă, când o îmbracă în catifeaua somptuoasa a timbrului ei, rezultatul este considerabil. Cât despre originalitatea genului, aceasta este o altă discuție... (aproximare între "tipic" și "inedit"!). Dar selecțiunile din numărul final ne amintesc de "West Side Story" de Leonard Bernstein
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
culturii ("Sensul și tragedia culturii" și "Cultură feminină"). Sinceră să fiu, sînt o cititoare mai curînd sceptică atunci cînd mă aflu în fața unui volum atît de eteroclit, pentru că am prejudecată că o carte presupune construcție și coerentă tematica, oricît de subtile sau de non-conventionale acestea. După știința mea principalele lucrări ale lui Georg Simmel nu sînt încă traduse în limba română, și mă refer la studiile sale despre străin (Der Fremde), concept care a lansat un intreg mod de gîndire în
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
a eseurilor cuprinse în volum. Interesante nu sînt concluziile lui Simmel la diversele chestiuni pe care le analizează (unele amețitor de extinse că problematică, dacă ar fi să mă gîndesc numai la cele de filozofia religiei), ci raționamentul sau, articulațiile subtile ale unui demers pornit cu premisa incompletitudinii sale. O să preiau de altfel această premisa și eu, referindu-mă nu la toate eseurile din carte, ci doar la trei dintre ele, poate marginale în contextul mai larg al operei simmeliene, dar
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
teatrale prestigioase, întâi din România și apoi și din străinătate, să includă în repertoriul lor, la loc de cinste, titluri din creația lui Matei Visniec. Mai lipsea însă ceva. Textele autorului român aveau toate calitățile posibile, în afară de forță emoțională. Inteligente, subtile, scrise impecabil, ele rămâneau suspendate într-o atemporalitate care le împiedică să zguduie conștiințele contemporanilor. Ultimele două piese publicate în România - Teatru descompus și Femeia că un câmp de luptă - sunt rezultatul efortului (titanic) pe care l-a facut autorul
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
de la retorica, teatru, muzica, dans pînă la teologie și medicină. Gestul, ca fundament semiotic și cultural, este puntea dintre aceste domenii spirituale aparent atît de diferite între ele, iar cartea lui Schmitt, din acest punct de vedere, o istorie intelectuală subtilă, nuanțata și detaliată, fără a omite însă o panoramă generală a cunoașterii și resorturilor ei de mentalitate în perioada medievală. Un efort de rezumare a unui tablou atît de vast nu i-ar face dreptate autorului, așa că nu îmi voi
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
a "eroului" se cunoaște cu exactitate: 5 octombrie; anul este intenționat neprecizat: căci "eroul" e nemuritor, precum se știe; el dispare dincolo de linia orizontului într-un moment ce poate fi aproximat, dar nu specificat.) Acesta este, poate, unul din motivele subtilelor întretăieri de ficțiuni și de "fapte diverse" (din care se constituie fundalul narativ) pe care am încercat să le schițez mai sus. Diegeza e situată prea aproape în timp de actul de emisie-receptare, iar apariția românului în foileton nu face
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
în relație cu visul, repetînd de fapt, în aceeași tonalitate confesiv-literară, ceea ce au spus în cărțile lor (Simona Popescu și Mircea Cărtărescu, poeti-prozatori pentru care "scrisul că și visul" sînt la persoana întîi singular) și cei care tratează tema în subtile eseuri de interes mai... general (Ioana Pârvulescu, Alex Leo Șerban, Z. Ornea, Anca Manolescu). Rasism, grațieri și o premisă Plecat din PNL, Viorel Cataramă face declarații bizare în calitate de președinte interimar al partidului lui Virgil Măgureanu: Există o atitudine rasistă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
amintindu-mi că peste puțin voi fi un suflet fără trup/ tăceam amintindu-mi viața dinainte și după.// Latin, încercam să mă simt acasă printre greci,/ și totuși ăMartiniă cu gheață mă trădase ușor;/nu labil, vulnerabil cum șunt, la subtilele mișcări/ ale dublului astral, ale geamănului celest? (Elegie egeică). Nu mai puțin atractioasă decît cea italica, e priveliștea din Montmartre ("După Biserică Sfintei Inimi e o stradă spre Place du/ Tertre,/ în ce an citeam pe rupte ăAvoir et êtreă
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
rămâne în conștiințele noastre, zeci de ani, uneori fără să ne dăm seama că el este acolo. Doar ca-n vreme ce gazele chihlimbarului nu au nici o influență asupra acestuia, cele ce-au fost reverberează în noi, în forme extrem de subtile, nebănuite aș zice, când suntem mai siguri pe noi, cei prezenți, cei fără trecut. Dar într-o povestire de Ray Bradbury (cel cu Fahrenheit nu știu cât), o bătrână le arăta unor copii fotografiile ei de fetița și aceștia o conving că
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
joc, decretează doar realismul "normal". Din nefericire pentru dînsa și din fericire pentru mulți alții, "minunată artă a cuvîntului" nu curge pe un singur "făgaș". Lucrurile sînt ceva mai complicate. Iar vremea cînd "normele" literare erau stabilite de minți la fel de subtile, la fel de exersate în lectură și cu un vocabular la fel de bogat că al ziaristei - s-au dus de mult. * Tot ignoranța și impostura denotă și articolele traduse din publicații în limbi de circulație, fără nici o indicare a sursei, și uneori semnate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
ca să înțelegi suferință nostalgicului era neapărat nevoie să o asumi, si astfel preluînd-o îl ușurai pe bolnav de o parte a poverii lui. Însă singură dintre vindecări care îl putea readuce cu adevărat la normal pe nostalgic constă într-o subtilă substituție: în locul acelui spațiu devenit idilic și imaginar, se recomandă aflarea unuia real și prezent, care să i se poata părea la fel de preferabil că și obiectul fanteziilor sale îndurerate. Dar oare era această substituție posibilă? Mai curînd negativ ar fi
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
a nu coborî niciodată, e blazonul micului baron, care trece astfel prin toate ipostazele eroului de povestire pentru copii, de la micul rebel la Peter Pan și apoi la Robin Hood. De ce spun că la Italo Calvino convenția imaginarului e mai subtilă oarecum, în sensul de insesizabila, decît la mării autori consacrați gen Carol Lewis? Pentru că e cumva ancorată într-o realitate foarte simplă: cei mai mulți dintre noi, copii fiind, am trăit, fie și doar preț de mai multe sau mai putine ceasuri
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]