715 matches
-
Constantin Negoiță, Dumitru Stamu și Dumitru Străchinaru. Mihai Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era Dumitru Ibănescu, fost sucevean, dar venit cu mult înaintea acestora. Lotul sucevenilor ar fi ajuns la Târgșor prin iunie 1950, cântând 'Bandera Rosa' și 'Imnul RPR'. Dintre ei, Ion Stoian, Iosif Cobzaru, Liviu Murgulescu, Mircea Doroftei, Romeo Iosipescu, Dumitru Sumănaru, Valentin Lungeanu, Oancea și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era Dumitru Ibănescu, fost sucevean, dar venit cu mult înaintea acestora. Lotul sucevenilor ar fi ajuns la Târgșor prin iunie 1950, cântând 'Bandera Rosa' și 'Imnul RPR'. Dintre ei, Ion Stoian, Iosif Cobzaru, Liviu Murgulescu, Mircea Doroftei, Romeo Iosipescu, Dumitru Sumănaru, Valentin Lungeanu, Oancea și alții au dat informații despre atitudinea celorlalți, centralizate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
celorlalți, centralizate de Burada, iar la un moment dat a intervenit schimbarea, fiind adus un nou director, locotenentul-major Negulescu, un sublocotenent Iordache și alți gardieni, care totuși nu au încurajat 'reeducarea', deși au înăsprit condițiile în penitenciar. Deși data sosirii sucevenilor la Târgșor este, probabil, greșită, întrucât există mai multe mențiuni conform cărora ei se aflau în închisoare încă din vara lui 1949, în rest, această mărturie le întregește pe celelalte. Cât despre rolul lui Burada, el pare să fie cureaua
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui 1949 a fost ținut de elevi, care l-au colindat până și pe directorul închisorii fără să pățească nimic, lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciarului În jurul datei de 1 mai 1950, Stoian și ceilalți suceveni au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul și voioșia cu care plecaseră, ceea ce sugera că ei se așteptau la o eliberare. După acest episod și-au intensificat încercările, dar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu aveau pedeapsa expirată au fost duși la Gherla. La Târgșor au rămas doar 29 de elevi, care au mai fost ținuți la penitenciarul Ploiești și eliberați în două tranșe: pe 12 februarie, respectiv la sfârșitul lui martie 1951. Acțiunea sucevenilor a fost cu totul diferită față de ceea ce urma să se întâmple la Pitești, din mai multe motive. În primul rând, la momentul plecării lor din Suceava, metodele folosite pentru convingerea deținuților de a renunța la vechile crezuri politice erau complet
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acțiune în forță și secretă. Nu în ultimul rând, administrația închisorii nu fusese schimbată și simpatiza prea puțin cu noua putere. Chiar dacă, probabil presați de Securitate, au fost obligați în unele momente să fie mai duri ori să sprijine inițiativele sucevenilor, a fost vorba doar de gesturi conjuncturale și sporadice. 3. Pitești Pregătirea terenului: mutări, convorbiri secrete, primele încercări Deținuții politici au fost repartizați în penitenciare în funcție de categoria socială din care făceau parte, iar studenții au fost trimiși în închisoarea din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
seama că aceștia sunt adepții 'reeducării' din Suceava și se arătau ferm antilegionari. Pătrășcanu l-a sfătuit să nu mai meargă pe la ei, dar Soroiu s-a încăpățânat și, în perioada următoare, a avut mai multe discuții în contradictoriu cu sucevenii. Eugen Țurcanu era hotărât să colaboreze cu administrația penitenciarului, astfel că a căutat să discute cu directorul închisorii, Alexandru Dumitrescu, încă din primele zile. El cerea zilnic să fie scos la raportul directorului, însă 1. Închisoarea din Pitești era împărțită
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
libertate totală pentru el și acoliții săi, ci pentru a afla cine sunt liderii deținuților din penitenciar și a obține informații despre aceștia. Se pregătea astfel identificarea și izolarea vârfurilor studenților. Soroiu le-a transmis colegilor săi de celulă că sucevenii erau deciși să înceapă o activitate de 'reeducare' și doreau să îi consulte în privința modalității în care să o realizeze. În acest sens, Gebac urma să vină în camera 1-corecție ca să le citească o scrisoare din partea lui Țurcanu. Grupul lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
furtunii. La sfârșitul lui septembrie 1949, izolarea a fost dizolvată prin sosirea unui alt lot mare de la Suceava, din care Țurcanu i-a ales ca informatori pe Constantin Sofronie, Frederic Cordun și Maximilian Sobolevschi. Prin luna octombrie, o parte dintre suceveni au cerut administrației începerea acțiunii lor la Pitești. Tot în această perioadă, inspectorul Nemeș a stat de vorbă cu unele vârfuri, pentru a le verifica atitudinea, și s-a interesat de acțiunile lui Bogdanovici de la Suceava, demonstrând că era la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a condamnat crimele antilegionare și acțiunile lui Carol al II-lea, Țurcanu l-a acuzat de ipocrizie, afirmând că din cauza lui stau în închisoare; astfel, s-a năpustit asupra lui, l-a lovit cu o gamelă în cap, iar ceilalți suceveni l-au bătut până la leșin. Cei din grupul lui Pătrășcanu au reacționat declanșând o bătaie generală, astfel încât Țurcanu a chemat gardienii în ajutor. Probabil că mișcarea aceasta avea și rolul de a demonstra opozanților că administrația le sprijină inițiativa și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Paul Dumitrescu), atitudinea lui Țurcanu, pasiv până la discursul lui Pătrășcanu, pe care l-a atacat cu prima ocazie, precum și bătaia generală, care a avut rolul de a-i anihila pe cei care nu erau de acord cu 'reeducarea' propusă de suceveni. Cum a fost posibil ca simpli deținuți politici să înceapă o încăierare generală, iar administrația să intervină doar în sensul maltratării unei părți? Apare evident faptul că ea era implicată în această acțiune, iar Țurcanu avea să declare în anchetă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acesta de oportunism, opinie susținută și de Vasile Pușcașu, Gheorghe Roșca și Virgil Bordeianu. În prima zi de Crăciun a început o bătaie generală, prima dată fiind torturați cei din tabăra împotriva 'reeducării', urmați de Bogdanovici, zdrobit în bătăi de suceveni, spre uluirea sa. Apar și de data aceasta mențiuni cu privire la implicarea gardienilor din închisoare în ostilități, dar victimele agresiunii-cu excepția lui Bogdanovici-nu se cunosc. Alexandru Popa povestește chiar discursul directorului Dumitrescu din 25 decembrie 1949: Ați fost induși în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost instruit de Țurcanu. Acesta tocmai fusese la raport la administrație și l-a prevenit, în jurul datei de 21 decembrie 1949, că va fi trimis la camera 4-spital împreună cu Pătrășcanu, Andronache, Burculeț și Coriolan Gherman, unde va întâlni alți suceveni, dintre care el trebuia să aibă grijă de Bogdanovici. Țurcanu a adăugat că va veni și el în cameră peste două zile și va urma o bătaie generală. Pe 24 decembrie 1949, Țurcanu a sosit în cameră și le-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bătăii a fost înfruntarea dintre Țurcanu și Angelescu, ultimul fiind revoltat de faptul că un coleg deținut își permite să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și Ion Soare au încercat să îi sară în ajutor, au intervenit ceilalți suceveni, scenele ce au urmat fiind de o duritate extremă. În afară de bătăile la tălpi, la fese ori pe spate (agresorii erau dotați cu bâte), victimele au fost așezate, după torturare, în stive, unele peste altele, după care au fost iarăși supuse
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
comitetul' agresorilor făceau parte Țurcanu, Roșca, Pușcașu, Popa, Mărtinuș, Constantin Bogos, Pătrășcanu, Gherman, Emil Constantinescu și Străchinaru, iar pe 19 ianuarie 1950 a fost răspândit în închisoare al doilea lot din camera 4-spital, în frunte cu Livinschi, Badale și alți suceveni, pentru a continua acțiunea. În camera 4-spital au fost reținuți Ion Popescu, Nicolae Călinescu, Iosif V. Iosif, Constantin Păvăloaie și aduse loturi noi pentru a fi torturate, dintre victime fiind menționate Mihai Jianu, Cornel Popovici și Ion Gheorghiu. Pentru a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a studia cât de cât pe Marx, pe Engels, pe Lenin. Ceea ce tu, Eugene, la Suceava, nici n-ai vrut să auzi!, moment în care Țurcanu a început să îl calce în picioare. Ulterior, a fost bătut și de ceilalți suceveni agresori, care s-au oprit doar cât să le permită lui Holdevici și Zaharia să-l reanimeze. Țurcanu l-a întrebat ciocănindu-l batjocoritor în cap: ' Vrei să mori, Șura? N-avea grijă, că n-ai să scapi. Ai vrea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a fost bătut, Țurcanu și-a dat seama că Istrate nu spusese tot și a promis că se va răzbuna. Nu se știe însă ce s-a întâmplat cu el după acest moment, informațiile fiind foarte puține. Totuși, asemenea celorlalți suceveni 'tovarăși de drum' (Gebac, Onișor și Negură), se pare că a fost folosit doar în această primă acțiune, beneficiind de un soi de clemență din partea lui Țurcanu, nefiind foarte implicat în momentele care au urmat. Nicolae Itul Născut la 10
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ei. Virgil Maxim i s-a împotrivit și lui Dumitru Ibănescu, atunci când acesta a încercat să lovească un deținut, profitând de autoritatea pe care i-o conferea vârsta, fapt pentru care avea să plătească mai târziu. Odată cu intensificarea acțiunii elevilor suceveni, Maxim a fost luat la ochi din cauza atitudinii sale potrivnice și a fost izolat într-o cameră în toamna lui 1949, iar în martie 1950 a fost transferat disciplinar la Jilava, împreună cu alți 25 de elevi. După mai bine de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de Cruce Neamț și a fost arestat pe 15 mai 1948, fiind condamnat la 15 ani de închisoare în urma procesului din februarie 1949. A fost trimis pentru executarea pedepsei la Târgșor și afirmă că, dintre cei circa o sută de suceveni sosiți în vara lui 1949, unii își reveniseră și i-au avertizat pe ceilalți elevi să se ferească de Stoian și Cobzaru. De la Târgșor a fost mutat la Gherla, unde a făcut cunoștință cu acțiunea violentă, prima dată fiind iscodit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pornirea acțiunii. Prin martie 1949, directorul Dumitrescu i-a întrebat dacă vor cărți de literatură marxistă și le-a adus câteva volume, probabil într-o încercare de a vedea care era atitudinea celor din cameră față de 'reeducare'. Imediat după sosirea sucevenilor, în aprilie 1949, contactele dintre aceștia și camera lui Pătrășcanu s-au stabilit prin Gheorghe Soroiu, care mergea zilnic la cei cinci moldoveni. După o săptămână, Soroiu i-a spus lui Pătrășcanu că aceștia sunt dintre cei care au făcut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la cei cinci moldoveni. După o săptămână, Soroiu i-a spus lui Pătrășcanu că aceștia sunt dintre cei care au făcut 'reeducare' la Suceava și se arată ferm antilegionari: Pătrășcanu l-a sfătuit pe Soroiu să nu mai meargă pe la suceveni, dar Soroiu nu l-a ascultat și a avut numeroase discuții în contradictoriu cu ei. Aflând de la Soroiu că Țurcanu era înscris la comuniști și pretinde că a fost arestat din greșeală, motiv pentru care voia să iasă la administrație
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1949 s-a dus în celula moldovenilor și a vorbit cu Onișor și Gebac, observând că acesta din urmă nu prea vorbește când este întrebat de Bogdanovici. Pe la începutul lui iunie 1949, Soroiu le-a transmis colegilor de la 1-corecție că sucevenii sunt deciși să facă 'reeducare' și că vor să discute cu ei modalitatea. De asemenea, le-a spus că a doua zi Gebac va veni și va citi o scrisoare din partea lui Țurcanu. Sfătuindu-se cu ceilalți, Pătrășcanu a hotărât
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Gebac a sesizat stratagema a doua zi, iar grupul lui Țurcanu s-a supărat, astfel că Pătrășcanu l-a sfătuit încă o dată pe Soroiu să nu mai meargă pe la ei. La scurtă vreme după refuzul tacit al scrisorii trimise de suceveni, Țurcanu a dat o notă informativă direcțiunii despre 'activitatea legionară' din camera 1-corecție, în urma căreia membrii camerei au fost anchetați și apoi izolați. Luna iulie și-a petrecut-o în izolare la camera 6, iar în august 1949 a stat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era închis și Aristotel Popescu. În perioada aprilie-mai 1949, Țurcanu, Gebac, Onișor, Negură și Istrate, închiși la camera 11, le-au pus problema 'reeducării' la scurtă vreme după sosirea lor în penitenciar. Popescu spune că Pătrășcanu s-a dus la suceveni și au discutat despre acțiunea lui Bogdanovici, după care le-ar fi spus colegilor de cameră (Gheorghe Soroiu, Ion Ghițulescu, Tiberiu Beșchea, Valeriu Popa, Aurel Tacu) să evite contactele cu aceștia. După conflictul provocat de refuzul celor din camera sa
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
2 decembrie 1949 a fost mutat la camera 1-corecție împreună cu Sobolevschi, 'Cori' Gherman, Pătrășcanu, Tacu, Blaga, Soroiu, Ghițulescu, Paul Dumitrescu, Beșchea, Murărescu, Vasile Ionescu și alții. A fost torturat începând cu seara lui 6 decembrie de către Țurcanu, Gebac și alți suceveni, iar mai târziu obligat să treacă de partea agresorilor, îndeosebi la Gherla, unde a ajuns în iunie 1950. Numit de Popa 'Țanu' șef al camerei 103, a fost obligat să dea informații despre ceilalți deținuți direct ofițerului politic, prin aprilie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]