1,558 matches
-
că stătea la coadă, n-a izbutit să se Încruste În vehicul, și ne-a rămas, cum s-ar zice, „cale liberă“ să ne Întoarcem, fără atâta sânge rău, la Tolosa. Îți exagerez, Nelly, care mergeam ca-n omnibuz și sudam chiar ca sardelile, că dacă tu arunci o privire, aia dă Doamne din Berazategui Îți e mică. Și ce mai povestioare dă interes comun a ieșitără! Nu-ți zic niente dă Înmiresmata care a cântat În șoaptă tanoul Potasman, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doua cu parbrizul, claxonul și radiatorul gata sparte, fără sondă Lambda, antenă care nu se ridica, baterie uzată, bujii arse, motor care se oprea cu precizie În intersecții, vopseaua cojită-n nenumărate locuri, o jantă crăpată, de aluminiu, nu se sudează decît cu argon și ține puțin, motoraș electric fără viață pentru geamuri laterale, casetofon intermitent, pneuri uzate, alarmă care deschidea automat toate portierele după două minute, un adevărat chilipir, așadar cum, În ce mă privește, grație unei atenții extrem de Încordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
SÎnt atît de veseli. De Îndatoritori. Motivată de recunoștință, Mariana s-a ras În cap. Copilul se ascunde, e o adevărată aventură să-l găsești, Îl căutăm cu toții, mi-am cumpărat un fluier. Robinetul ruginit pentru apă caldă a fost sudat, a venit rîndul oglinzii. Am dat-o jos cu mare grijă și s-a spart În drum spre hol. Pe urmă faianța. Cică nu era pusă bine. Au scos-o ei și au pus-o din nou, că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se producă: un coridor al arestului de la Omucideri. Trei cămăruțe cu oglinzi bidirecționale, conectate prin difuzoare. Dacă acționai niște comutatoare, o parte din suspecți puteau auzi cum erau dați În gît de tovarășii lor. Camerele: doi metri pe doi, mese sudate de podea, scaune fixate În bolțuri. La numerele 1, 2 și 3: Sugar Ray Coates, Leroy Fontaine, și Tyrone Jones. Pe pereții exteriori erau afișate cazierele lor. Ed memoră date, locuri, asociați cunoscuți. Trase adînc aer În piept, ca să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cum c-am tras cu pușca În oraș. Ceva În genul ăsta... Ce zice Tyrone de fază? — Ray, Tyrone a zis o grămadă de lucruri, dar hai să revenim la oile noastre. Unde erai noaptea trecută, la ora 3? Coates sudă două țigări. — În cotețul meu. Dormeam. — Erai drogat? Că Tyrone și Leroy sigur erau, pentru că erau duși rău cînd v-au arestat polițiștii ăia. Halal complici! Tyrone te face poponar, după care el și Leroy soilesc și te lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Se ridică În picioare. GÎndește-te la mine diseară la ora zece! Îi făcu lui Duncan cu ochiul lui căprui de țigan, apoi o luă grăbit Înainte, clătinîndu-se puțin, ca o bătrînă solidă, pentru că piciorul stîng Îi era mai scurt și sudat la genunchi. Fetele și femeile mai În vârstă o luară și ele repede din loc. Își luau la revedere cînd treceau pe lîngă el: — Mulțam’, Duncan! Pe curînd, iubire! Pe luni, Duncan! Duncan doar dădea din cap. Nu suporta atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
devine prevalentă și devine normă, model căruia i se conformează toate celelalte gînduri și toate modalitățile de lucru care pot să primească acea formă și cele care nu pot, i se subordonează și se grupează în jurul său de parcă ar fi sudate de partea conducătoare. În vremurile dintîi ale Bisericii, marea idee care înflorea în toate sufletele creștinilor era aceea a unității; și, de aceea strălucea și domnia, și unitatea întru Cristos, prin toate gîndurile și cuvintele credincioșilor, ale Clerului, în toate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sunt aproape nule. Dar să se termine odată!" Cling! Nimeni nu mișcă, parcă incapabili să creadă ceea ce petrece sub ochii lor. Liniștea încordată trezește până și pe cei adormiți la mese, care aruncă priviri tulburi-dezorientate în jur. Cu pistolul încă sudat la tâmplă, Marius se adresează calm celuilalt: Vrei să mai trag odată? Zgomotul percutorului ce lovește capsa de aprindere a cartușului din cuibul tamburului se aude precum o lovitură de tun în liniștea totală, ca din interiorul unui templu. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el a Pomeraniei Suedeze. În cazul în care ar fi făcut-o, totuși, măsura nu trebuia interpretată de Napoleon că dorința acestuia de a spori teritoriile Regatului sau, ci doar ca o măsură de reprimare a vexațiunilor comise de regele sudez la adresa comerțului exercitat în zona de supușii prusieni 340. Așadar, cercurile conducătoare prusiene evitau, prin toate mijloacele de care dispuneau, să se acrediteze ideea unui schimb teritorial, în afară celui care ar fi adus Hanovra în granițele Prusiei, dar pe seama
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
egala pe cele mari. E chiar teoria ta, cu violența polemică și antagonică. Pune-o în practică! Îndreapt-o întîi împotriva condițiilor care te împiedică să scrii. Uită-te la sudorul acela, exclamai eu arătîndu-i un sudor pe lângă care tocmai treceam, sudează o linie de tramvai. Dar cu ce? Cu o flacără! Dar e o flacără albastră, care topește fierul. Una obișnuită nu arde decât lemnul și paiele. Astfel se transformă și flacăra talentului, din galbenă cum e de la natură, în flacără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
drepte, iar configurația locurilor corespunde. Se desfășurară. Lămpile luminau mese și dulapuri răsturnate, scaune rupte și materialul chirurgical împrăștiat. Podeaua era acoperită cu mici instrumente medicale, ca niște confetii de oțel. Și aici, mese și mobile fuseseră îngrămădite, înșurubate și sudate de cealaltă parte a baricadei, care o vreme izolase această parte a construcției de restul coloniei. Pereții erau mânjiți de dârele negre lăsate de flăcări și impactul vibratoarelor și de acid. Deși era lipsită de lumină, această aripă a coloniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mână de ajutor și urniră panoul greu de oțel, închizându-l, apoi scoase aparatul de sudură portabil și-l aprinse. Țâșni o flacără albăstruie. Învârti robinetul de pe mânerul aparatului pentru a regla jetul de acetilenă. ― Ferește, bătrâne, să nu-ți sudez piciorul de cizmă. Hudson se dădu înapoi ca să observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite. Atinse nevros comenzile microfonului. ― Aici Hudson. Hicks îi răspunse numaidecât. ― Unde sunteți? Noi ne ocupăm de conducta cea mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fapt de mai mare importanță, distilatoarele de apă erau încă utilizabile. Circuitul de distribuire funcționa datorită presiunii atmosferice, electricitatea nu era deci necesară pentru a trage apa din robinete. Nu riscau așadar să moară de foame sau de sete. După ce sudă două treimi din placă, Hicks puse jos aparatul de sudură și scoase dintr-un buzunar al centurii o mică brățară. Apăsă comutatorul miniatural prins în metal și se aprinse o diodă minusculă. Îi întinse lui Ripley obiectul. ― Ce-i asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
veselie contrafăcută. Special pentru ei. Ripley nu avea nici un motiv să se simtă emoționată. Era doar o ființă sintetică, o mașină. Ea se întoarse când Vasquez acoperi deschizătura cu o placă de metal pe care se apucă numaidecât s-o sudeze. Bishop nu avea dreptul să greșească. Dacă nu reușea, nu mai trebuia să-și facă probleme cu respingerea creaturilor. Focul de artificii care se amplifica înlăuntrul stației de epurare îi va termina pe toți. Culcat pe spate, Bishop privea lucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
repede dacă voia să ajungă la timp. Roboții-santinelă, de gardă la intrarea în centrul de exploatare, deschiseră focul și răsună prin coridoare zăngănit de arme. Ripley își luă aruncătorul de flăcări și merse la consola ordinatorului central. Vasquez termină de sudat placa izolând pasajul pe care plecase Bishop, lăsă aparatul de sudură și își urmă colega. Hicks studia consola tactică, fascinat de imaginile transmise de camerele armelor automate. Nu-și ridică privirea decât să le facă semn celor două femei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
regulat semnale, un sunet care creștea mereu. ― Mișcări! (Privi în jur și nu văzu decât siluetele colegilor lui.) Nu e nici o eroare, adăugă luând aparatul pentru a baleia încăperea. Indică un număr mare de prezențe la vreo douăzeci de metri. ― Sudați ușa, îi murmură Ripley lui Vasquez. ― Păi atunci, cum mai ieșim? ― Facem ca Bishop. Sau poate că vreți să forțați ieșirea? ― Șaptesprezece metri, murmură Hudson. Vasquez își luă aparatul de sudură și porni spre ușă. Hicks intră în posesia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aprindem. O clipă mai târziu, din gura armei ieși șuierând o flăcăruie albastră, ca o brichetă uriașă. Cea a lui Ripley aruncă o limbă de foc luminoasă în clipa în care răsuci robinetul încastrat în mâner. În jurul lui Vasquez care suda ușa de sol, tavan și de pereți se revărsa o ploaie de scântei. Detectorul lui Hudson se ambalase, dar nu atât cât inima lui Ripley. ― Au învățat lecția, făcu ea, simțind nevoia de a rupe tăcerea. O fi instinct, inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se învârtea deja. Paralizat de frică, Burke se retrase, împleticindu-se. Ușa se deschise. Cei care se găseau în prima sală nu auziră șuieratul caracteristic al unui spin năprasnic. Grenadele lui Vasquez degajaseră coridorul destulă vreme pentru ca Hicks să poată suda ușa, dar nu dispuneau decât de un răgaz de câteva minute. Această acalmie era mai curând simbolică. Caporalul își ridică arma, gata de a întâmpina asaltul final. Ușa se bombă în centru, izbită de ceva din culoar. La un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spre un mare grilaj încastrat în podea. De acolo se auzi: ― Ripley? ― Noi suntem, Newt. ― Aici, sunt aici jos! Femeia îngenunche, strânse degetele pe bara centrală și trase. Nu se clinti nimic. După o examinare rapidă constată că grila era sudată la sol. Scrutând tenebrele, izbuti să distingă fața mânjită de lacrimi a fetiței care întindea mâinile spre ea. Degețelele ei se strecurară printre bare și femeia o mângâie împăciuitor. ― Dă-te jos, draga mea. Vom tăia grilajul ăsta și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi produs mai multe ravagii. Exploziile de pe ecran și din mintea mea făceau probabil ceva zgomot. Uneori, Maria se trezea și ieșea din dormitor, în capoțelul ei simpatic, de mătase bleu; mă găsea anchilozat, cu nasul în monitor și degetele sudate de tastatură. Venea pe-ascuns, în vârful picioarelor, gata să-l surprindă pe infractor și, fără vreun motiv anume, îi sărea în brațe. Se prefăcea apoi că-i nervoasă, că tocmai am sculat-o din somn (ochii ei mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corozivă a zilelor; rozetele se mișcau în continuare, tabla nu ruginea, pozele aveau aceeași culoare alb-negru. Viața se dilata, însă Paul rămânea intact, călătorind împreună cu apartamentul fosilizat în colțul din dreapta al etajului șapte. Părinții călătoreau și ei, seară de seară, sudați în fotolii în fața televizorului „Temp“. Îi vedeam bine, de departe, printre rânduri. Cunoșteam pe de rost microclimatul ăsta de cartier, cu uși întredeschise și vecini amabili, ca-n Pajura. Uneori, blocuri întregi erau calamitate. Pe-aceeași scară stăteau atârnați Brebeleac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lipit nasul de geam: vreo cinci sau șase marinari stăteau la un rom. Îi recunoșteai imediat, după cicatrici și tricourile alea cu dungi, ca la pușcărie: le purtau și vara, și iarna, și probabil și noaptea în pat. Pielea se sudase pe ele, ca o hartă vie pusă la uscat. Îți trebuia timp și răbdare s-o citești; noi n-aveam nici una, nici alta. Până la urmă, ne-am întors la hotel cu troleibuzul 41. Șoferul asculta manele, un obicei național al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am reușit să-i conving că, în realitate, Camil Petrescu era o femeie care scria sub pseudonim. Sacoșa avea o formă trapezoidală. Era din piele vișinie, scumpă, capitonată, cum vezi doar în vitrinele hotelurilor. Se închidea cu două clape aurii, sudate de-o margine metalică de-aceeași culoare. Genul de chestie solidă și încăpătoare, pe care ți-o imaginai ticsită cu bancnote sau bijuterii. Lipsea doar lanțul, ca-n filme, prins cu cătușe de mâna voiajorului. Tânărul Lupu s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici o carte. Mă prăbușeam în fața televizorului și butonam canalele cu nemiluita, oricând prindeam un minut liber: la ora 9, la 10.45, la 12, la 14 (știrile), la 17, 19 (iar știrile), 20, 21, 22 până la 24. Fundul mi se sudase de perne. Corpul zăcea inert, ochii atârnau, retina se lipise de ecran. Camera arăta ca o capsulă, ca un borcan închis, imens. Dacă pompai formol în loc de aer, puteai să-ți închipui că ai aterizat la Antipa. Brațul părea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
invidiat, iar chiriașul Costea m-ar fi omorât, dacă ne-am fi întâlnit. De fapt, doar distanța care separă amintirea de întâmplări și intențiile de rezultat mă pot face să vorbesc, teleportat în vremurile de-atunci, la persoana întâi: crescusem sudat de părinți și bunici, lipit ca o bucată vie de carne de viața lor, de mișcarea lor prin casă, de fiecare gest sau cuvânt. Eu nu existam (nici măcar nu foloseam cuvântul ăsta), autonomia mea era cel mult un embrion cuibărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]