699 matches
-
ai terorii, fapt care ar fi fost, în sine, de ajuns pentru a-i asigura lui Cezar Petrescu un loc în galeria de vedete ale scriiturii terifiantului. În literatura română însă, destinul ei a fost retezat de enunțul de o suficiență exegetică manifestă al lui G. Călinescu, care opinează că "nuvela se curmă prin spaima inoportună a eroului vizitator, care află prea devreme un lucru pentru care se cerea o mare desfășurare epică". Am fi avut nevoie de intuiția unui Lovecraft
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pozitiv între 1945-1973 (anul intrării Angliei în CEE), cât SUA între 1900-1960, respectând statu-quo-ul. Creșterea economică a vest-europenilor s-a obținut aplicând câteva idei majore: una, publicată în Cartea albă (1944) a guvernului britanic prezidat de W. Churchill, stabilea asigurarea suficienței cererii globale diminuând pe toate căile șomajul; a doua idee se referea la cheltuieli continue de investiții; a treia, la evitarea crizei de lichidități. Accentuarea fenomenului inflaționist a fost atenuată cu ideea lui J. Schumpeter din 1939, conform căreia pe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
197. Majoritatea reclamelor McDonald's exploatează miturile descrise mai sus și promovează "visul american", în general descris ca o acumulare de factori cum ar fi: o familie (soț, soție, copii), o slujbă, o proprietate (casă, mașină), libertate, naturalețe, familiaritate și suficiență de sine198, mit exportat în lumea întreagă. Ceea ce atrage la McDonald's-ul din afara Americii ține tot de "visul american" și de percepția viabilității lui. McDonald's este frecventat în general nu atât pentru hamburgeri, cât pentru posibilitatea de a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
rezonanță pentru publicistica românească, publică sub titlul "Slujitorul credincios și înțelept", în Dilema Veche, un articol în care pornește de la discursul fondator al Sfintei Scripturi și ajunge la imaginea contemporană a unei Biserici triumfaliste, în care se cade adesea prin "suficiență, mândrie lumească și eficiență lucrativă"126. În două dintre Evanghelii (Matei și Luca) ni se oferă parabola slujitorului (robului) credincios și înțelept. E vorba despre un om care, urmând să plece pentru o perioadă de timp nedeterminată, îl pune pe
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
critic o Biserică românească a cărei imagine îl determină pe Andrei Pleșu să o asemene cu fostul PCR, opunându-i parabola din deschiderea articolului. Autorul citat scrie: "Parabola aceasta îmi vine în minte ori de câte ori slujitorii Bisericii mele alunecă spre triumfalism, suficiență, mândrie lumească și eficiență lucrativă. Când aud, de pildă, că un preot din Ardeal, lângă corpul neînsuflețit al unui enoriaș (întâmplător un mare poet), comunică apropiaților că defunctul e în urmă cu plata cotizației parohiale. Sau când văd, cum am
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
rezistențele sale autonome. Pe parcurs, Persida cunoaște dăruirea iubitoare, dăruirea de sine naturală ce devine o asumare dinamică și progresivă a celuilalt, o asumare personală reciprocă a naturii individuale a celuilalt, o acceptare a rezistențelor lui autonome și a consecințelor suficiențelor lui existențiale "sălbatice". Sunt, în fine, semnele atingerii iubirii autentice, mature: Persida se uita zâmbind senin la el. Ce-i păsa ei acum, dacă el se va îndrepta ori nu? Da, mai-nainte, când toată gândirea, toată simțirea, toată puterea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să nu procedeze la astfel. Cu mame ca acestea trebuie să ducem o muncă individuală, atrăgându-le atenția cum le imită copilul în toate, cum el vede și aude tot, și ar trebui să le exemplificăm câteva situații elocvente. Negativismul /suficiența /opacitatea mamei În decursul anului, am acordat multă atenție îndeplinirii unor sarcini în afara grădiniței, în familie, acasă. Din nefericire însă, nu toate mamele se asociază cu educatoarea în problemele educației copilului, adoptând puncte de vedere opuse și educatoarea în problemele
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
teritoriu este prevăzut cu semnul (+), înseamnă că este autosuficient posesorului său, care își regăsește aici forța și echilibrul. "Reprezentările celor două domenii (cel al vrăjitorului și cel al individului oarecare) sînt strict complementare: nu există lipsuri pentru unul, decît în privința suficienței celuilalt și invers." Ibid., p. 345 Vrăjitorii nu s-ar ataca "între ei" și "fac front comun". Singurul caz în care un vrăjitor "atacă un seamăn" este cel în care se împotrivește desfăcătorului de farmece care pune obstacole magiei sale
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
nu este identificat și nici o forță magică nu vine să se împotrivească, acțiunea sa tinde spre punctul maxim. În schema de mai jos, se poate observa faptul că acest tip de agresiune constă în cufundarea în pozitivitatea (sau fragilitatea sau suficiența) unui individ oarecare. Aviditatea sau gelozia fundamentală a vrăjitorului este esențială. Pe planul vizibilului și tipologicului, domeniul celui vrăjit este cel investit. La nivelul forțelor angajate (invizibile), cele ale vrăjitorului vin să invadeze teritoriul victimei și să "atragă" ceea ce are
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
gândurile și simțirile, ascuțindu-i-le ca niște brice gata să-i ciopârțească trupul și sufletul. Se uită spre fereastră și întîlni capul pretorului, mândru și încrezut, parcă el ar fi dezlegat de mult toate tainele lumii. Îl supără atâta suficiență și întoarse ochii în cealaltă parte, unde era Klapka, apărătorul, care, vrând să-l îmbărbăteze, îi făcu un semn atât de ciudat, că i se strâmbă fața, iar Apostol se cutremură și se simți îndată părăsit și singur ca într-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Isus însuși a venit pentru a-i „chema pe păcătoși la convertire” (Lc 5,32). Este vorba despre aspectele esențiale ale Evangheliei Împărăției. Pe de altă parte, în mod realist, Isus insistă mult pe faptul că mesajul convertirii demolează tocmai suficiența umană în toate formele sale, de la atașarea de bogății (Mc 10,21-25) până la siguranța orgolioasă a fariseilor (Lc 18,9), însușite emblematic și de Papa Francisc, ca referințe despre corupția politică, economică și eclezială. E clar că întoarcerea la paradigma
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ca "verdictele" date, oricât de dure în esență, să denote discernământ, cultură, cunoaștere (sau măcar dorință de cunoaștere) a lucrurilor despre care vorbești. M-au mirat și pe mine și m-au întristat, de-a lungul ultimelor luni, o anume suficiență, un anume schematism critic al acestor oameni, evidente chiar și când, în esență, au avut dreptate. Am surprins în discursul lor idei preluate din facultate chiar de la noi, de la Bogdan Lefter, de la Simona Popescu, de la Ioana Pîrvulescu, de la mine (căci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
va fi valabilă, oricât de nobilă și de omenească. Ai scris sau n-ai scris. Ai înșfăcat vremea ta sau ai lăsat-o să-ți curgă printre degete. De-a-ceea, într-un fel, n-ar trebui să ne supere excesele, aroganța, suficiența, agresivitatea tinerilor poeți. Sânt dârdorile artei, prin care am trecut cu toții. Grav este să rămâi așa până la capăt, crezând că-ți rămâi astfel fidel ție însuți, în realitate, fiecare vârstă are lumea ei, decența ei, poate chiar și arta ei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
formidabila putere de pătrundere a minții omenești! Bănuiesc că știi care-i unul din dușmanii cei mai mari ai evoluției cunoașterii, un dușman ca să zic așa intrinsec, pe lângă ceilalți mari dușmani care sunt războaiele, dogma, prostia. - Fără îndoială că știu: suficiența. - Atunci de ce mă contrazici? - Pentru că ești pripit. - Bine. N-ai decât să aștepți să ți se reveleze adevărurile singure. Sau îți închipui că Arhimede a aflat tot ce știa numai făcând baie? Trebuie să mai și cauți, dragul meu! - Și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
neorealismul are ca scop rezolvarea problemelor, principala sa sarcină fiind să se asigure că aranjamentele politice majore "funcționează mai lin" prin minimizarea potențialului pentru conflict și război. Bineînțeles, Cox nu subestimează importanța acestei strădanii, dar el pune sub semnul întrebării suficiența sa. Principala problemă, din punctul său de vedere, este că neorealismul presupune că lumea este înghețată în anumite cadre și este de neschimbat prin acțiune politică. Dar consecința luării "lumii așa cum o găsește ...ca un cadru de acțiune dat" este
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
purului" poezia pură, vizualitatea pură, arta pură nu i se potrivește deloc, trebuie să se amestece în ceva mai puternic decât el. André Gide își asuma un risc serios susținând că "opera de artă trebuie să-și găsească în sine suficiența, scopul și rațiunea perfectă" (supraviețuirea Jurnalului său, și nu a lui Corydon ar arăta mai degrabă contrariul în ceea ce privește propria-i posteritate). Vorbea de literatură, firește. Dar examinarea producțiilor plastice sugerează mai degrabă efectul invers. Ca și cum aspirația spre autosuficiență ar conduce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și plăcerea sau visul, după cum am văzut. Și e adevărat că unele contemplații ne catapultează, fie și pentru o clipă, în afara istoriei, care, așteptare sau nostalgie, este mereu negativitate. Ca un sifon care ar elimina neantul conștiințelor, aspirat de o suficiență pozitivă și încântată, plăcerea estetică unește trecutul și viitorul într-un prezent miraculos. Drumul spre interior" drag lui Novalis nu are date și, așa cum ideologia este lucrul prin care o societate sau un individ aparțin în mod obligatoriu timpului lor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe care o urmăm în analiza normativă a unui fenomen procesual precum globalizarea depinde de pre-comprehensiunea pe care o avem asupra conceptului ca atare. Relația dintre explicație și înțelegere este așa cum arăta von Wright întotdeauna biunivocă. În această interdependență conceptuală, suficiența atrage după sine necesitatea. Analiza procesului globalizării, de care societatea postmodernă la nivelurile sale general și individual pare a fi afectată în contemporaneitate permite o explicație adecvată atâta vreme cât deținem înțelegerea necesară. Dar, înțelegerea conceptuală a globalizării ca proces socio-istoric observabil
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
formularea principiilor așa-numite „superioare ale impunerii”, grupate În: principii de politică financiară, principii de economie publică, principii de echitate a impozitelor, principii de administrație fiscală. Conform concepției lui Wagner, principiile de politică financiară se fundamentează pe două noțiuni esențiale: suficiența și elasticitatea. Suficiența stipulează faptul că impozitul trebuie să acopere toate nevoile financiare ale statului, sub rezerva că, prin alte mijloace (finanțarea deficitului, de exemplu) nu este posibil acest lucru. La rândul său, ca premisă a asigurării elasticității impunerii, Wagner
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
numite „superioare ale impunerii”, grupate În: principii de politică financiară, principii de economie publică, principii de echitate a impozitelor, principii de administrație fiscală. Conform concepției lui Wagner, principiile de politică financiară se fundamentează pe două noțiuni esențiale: suficiența și elasticitatea. Suficiența stipulează faptul că impozitul trebuie să acopere toate nevoile financiare ale statului, sub rezerva că, prin alte mijloace (finanțarea deficitului, de exemplu) nu este posibil acest lucru. La rândul său, ca premisă a asigurării elasticității impunerii, Wagner avea să elaboreze
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
În palierul imediat următor sunt comentate procedeele de recreare a comicului în opera scriitorului. Caragiale explorează valențele tuturor modurilor operaționale, evidențiază situații comice, tipologii rizibile, stereotipii de limbaj, discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca "ilogic" și "irațional", comicul generează absurdul. Caragiale și Eugen Ionescu au explorat deopotrivă sugestiile comice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
implica rezerve în privința interpretării ca pledoarie pentru conservarea tradiției cu riscul disprețuirii progresului și ar deveni suspect de camuflare a unui substrat ironic, responsabil de o viziune complet diferită asupra acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare a unei suficiențe păguboase și retrograde. Paradoxal, însă, deși ironia este marca cea mai elocventă a caragialismului, există relativ puține reiterări în literatura postcaragialiană, cu excepția acelor cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cotidian apare drept o permanentă contrazicere a acestor visuri, spulberându-i implacabil și derizoriu iluzie după iluzie. Numeroase pasaje redau cu maximă obiectivitate, dar printr-o dispunere expresivă a secvențelor narative, atmosfera stilistică marcată de o foarte subtilă ironie la adresa suficienței acestui personaj: O fată care mă iubea pe mine, îmi spunea că-i place fruntea și buzele. Spunea că am o frunte de cugetător. Dar ție, ia spune-mi, ce-ți place?... Tot fruntea! făcu Arethia redevenind calină. Ar fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dar pe când vorbea astfel, îl vedea pe senatorul Marcus Vanicius, care avea planuri asemănătoare cu ale sale; acum era un aliat doritor să ajungă la putere, însă urma să devină un dușman aprig în momentul împărțirii ei. Vanicius interveni cu suficiență: — Vorbești despre cum vom face noi curat în casă, dar ai uitat să închizi ușile. Tovarășii săi râseră, și senatorul Asiaticus se gândi că fuseseră neprevăzători râzând astfel, pentru că se dăduseră de gol. Asemenea probleme aveau să se rezolve însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aș să fiu - nu-i deloc ușor să-mi dau votul de Încredere. Hebdomadarele eternilor juni ireverențioși, care pentru a-i face capul calendar lui Cutărică Îl pocnesc pe Oarecine și spun tot ce le vine la gură cu uimitoare suficiență, sfârșesc prin a plictisi. Mai mult resemnat decât altfel, am cântărit publicația și care nu mi-a fost reacția favorabilă, când am citit: Vremea zâmbetului tău trezește ornicele vremea zâmbetului tău accelerează ornicele ai lansat cântecul ce nu-ți poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]