3,156 matches
-
de șase pence... Poate că schilodul ăla nu venise cu nici un gînd rău, iar gustul suspect al ceaiului a fost doar o părere... Ba, mai degrabă, poate că lucrurile s-au petrecut cu totul altfel decît mi le-am imaginat. Suflul unei bombe poate avea efecte ciudate, și n-ar fi exclus să-mi fi zdruncinat creierul, copleșit și-așa de gînduri negre...“ Ca pentru a scăpa de vreun pisălog care s-ar fi ținut după el explicîndu-i lucruri ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prosopului și le prinse la subsuori. Înfundă căștile walkmanului adânc în urechi, își puse ochelarii de soare, deschise cartea la pagina 231 și continuă să citească. Valul se sparse la treizeci și șase de centimetri de picioarele lui Aurel. Forța, suflul spargerii îl ridică pe acesta în aer, la fix un metru și șapte centimetri deasupra solului. Puhoiul de apă de sub Aurel îl ridică, cu tot cu prosop, din ce în ce mai sus și din ce în ce mai sus și mai sus, împingându-l totodată înspre faleza din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Te rog să părăsești acest sacru lăcaș. Și scrie-ți testamentul. Roagă-te la Dumnezeu, sau la Satana, sau la ce vrei tu. Unicul Adevăr și Eterna Cunoaștere se apropie de tine, deschide ochii și ciulește urechile și vei auzi suflul morții... - Hopa, hopa, ușurel, nene. Dacă e să o luăm cu de-astea, ascultă la mine: tu ai auzit de Baronu’? - De cine? - De Baronu’. - Nu. Am deschis o fereastră prin fața căreia tocmai trecea un copil. - Puștiule, tu știi cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de alergat în lung și în lat pe deal, printre paltini și sălcii, cum fac mulți studenți și chiar mulți colegi. Ne încrucișăm pe cărările foșnind de frunze și uneori ne salutăm: „Hi!“, alteori nu, căci trebuie să ne economisim suflul. Alt avantaj al alergatului față de alte sporturi: fiecare e singur și nu trebuie să dea socoteală altora. Întreaga colină e locuită și, alergând, trec pe lângă case de lemn cu două etaje, cu grădină, diferite și totuși la fel; din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mișcările de alergare, o întreb: — Stubbs e aici? Clifford clipește: — Marjorie? De două zile n-am văzut-o... De ce? Am plecat alergând. Ies din campus. O iau pe Grosvenor Avenue, apoi pe Cedar Street, Maple Road. Sunt complet lipsit de suflu, alerg numai pentru că nu simt pământul sub picioare, nici plămânii în piept. Uite Hillside Drive. 11, 15, 27, 51; slavă Domnului că numărarea merge repede, sărind atâtea numere. Uite numărul 115. Ușa e deschisă, urc scara, intru într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a camerei. Cam așa e toată casa: pereți goi într-o parte, supraîncărcați în alta, de parcă ai dori să concentrezi semnele într-un fel de scriere deasă, înconjurată de un gol unde să-ți găsești odihna și să-ți regăsești suflul. Nici dispunerea mobilei și a bibelourilor nu e niciodată simetrică. Ordinea pe care tu cauți s-o obții (spațiul de care dispui e restrâns, dar se observă o anume intenție în exploatarea lui, pentru a-l face să pară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Vocea tatălui meu devenea tot mai slabă și toropită, iar fața lui tot mai vineție: — Trebuie să-ți dezvălui un secret pe care l-am păstrat atâția ani... E o poveste lungă... Tatăl meu își irosea în acele cuvinte ultimul suflu al agoniei sale, iar eu, cunoscându-i tendința spre divagare, spre întreruperea oricărei discuții cu digresiuni, paranteze și reveniri, mă temeam că nu avea să ajungă niciodată să-mi comunice esențialul. — Repede, tată, spune-mi numele persoanei pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
neîntrerupt al Spiritului cu sine însuși. Simt că acest dialog se înfăptuiește prin privirea mea, care scrutează paginile interzise. Și Poliția e spirit, și Statul pe care-l slujesc, și Cenzura, ca și textele asupra cărora se exercită autoritatea noastră. Suflul Spiritului nu are nevoie de un public larg pentru a se manifesta, prosperă în umbră, în relația obscură perpetuată între secretul conspiratorilor și secretul Poliției. Pentru a-l face să existe, e suficientă lectura mea dezinteresată, dar atentă la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sută cincizeci de kilometri mai aproape de destin. Ellis scrie: Nașterea ta e o greșeală pe care vei încerca toată viața s-o îndrepți. Geamul electric al Lincoln Town Car-ului zumzăie, coborând un centimetru, și Ellis aruncă ilustrata afară în suflul lui A-5. Eu scriu: Toată viața încerci să devii Dumnezeu și apoi mori. Ellis scrie: Când nu-ți mărturisești problemele, urăști să asculți problemele altora. Eu scriu: Dumnezeu nu face decât să ne privească și să ne omoare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o contopi, s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că‑n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămâne, așadar, nădejdea, că v‑aș mai putea atinge, că v‑aș mai putea simți, că m‑aș putea contopi cu dumneata, că ne‑am putea Îngemăna, atunci când nu vom mai fi În măsura În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
imaginat niciodată: două vele spaniole albe, puternice și flexibile se întinseră de la un capăt la altul al ambarcațiunii, din vârful catargelor până la extremitatea balansierelor, formând două triunghiuri uriașe care acopereau puntea în așa fel încât prindeau și cel mai mic suflu al brizei care le-ar fi venit dinspre pupă. —Toți la pupă! ordona din nou Miti Matái. Se supuseră imediat și de îndată provele gemene se ridicară aproape un metru deasupra apei, astfel că acum chilele în formă de „V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dimpotrivă, s-a distrat împreună cu animalele alea. Totuși, continuă să fie regina, bombăni acru Roonuí-Roonuí. Și ce-o să se-ntâmple când o să apuce frâiele puterii? Noaptea și întunericul cel mai adânc se vor abate asupra insulei Bora Bora că un suflu de moarte. De moarte, de groază și de rușine. Ce-o să zică pe viitor, Oamenii-Memorie despre această incarnare a râului, care, în plus, poartă în pântece un copil zămislit cu un alt monstru, si care va deveni, la rândul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și fete strigau în cor: Sărutați-vă! Atunci când fata alunecă în genunchi, Rosti îi zâmbi, din suflet și din viață, îi prinse obrajii în palme și-i atinse buzele abia înmugurite cu buzele lui calde, dulci și cuminți. Atinși de suflul primului fior, cei doi și-au căutat compania întreaga zi. Din păcate, nici unul nu s-a priceput să găsească drumul spre o apropiere adevărată. Privirile lungi, lăsate suspendate în aer, atingerile pur întâmplătoare ale mâinilor, discuțiile simple și sporadice, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se umplu de emoție și închise ochii fericită. Își dori, pe neașteptate, cu o forță nebună, să treacă dincolo. Împinse zidul cu toată puterea iar în clipa următoare, ca o flacără stârnită din nimic, inima îi zvâcni, cuprinsă de un suflu pustiitor, când vocea îi spuse: " Hello! Is there anybody in there? Just knock if you hear me. Is there anyone at home? Come on now, I hear you're feeling down. I can ease your pain And get you on
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fac asta. Când cineva ciocăni în ușă, Liga uită să răspundă. Nuța Cordel intră fără să aștepte încuviințarea directorului și își aruncă surâsul strâmb înăuntru. Permiteți? Daniel Liga oftă și lăsă privirea în jos. Luana simți că o învăluie un suflu de gheață. Domnule director, mi-am văzut subalterna urcând la dumneavoastră și m-am gândit, acum când mai are doar două zile până să se prezinte la serviciu, că e momentul cel mai potrivit să punem lucrurile la punct. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre mare, pășea peste bolovani și se apropia cât mai mult de mal, până când clipocitul valurilor acoperea și cele mai slabe acorduri care Însoțeau eroinele muribunde ale lui Karl. Câteva bărci pluteau pe marea albastră cu pânzele tremurând molatic În suflul brizei, În vreme ce pescarii aruncau năvoadele, apoi le trăgeau cu prada lor sărăcăcioasă, ceva scrumbii, bonite ori hamsii. El rămânea să-i privească până ce i se limpezea capul și i se potolea furia. — Ce-i cu tine? De ce ești așa de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
palmei, de parcă alunga ceva supărător. Când a Întins mâna și a atins-o pe a ei, era udă și ușor lipicioasă. El con tinua să-și simtă capul greu. Îi simțea mirosul respirației, o aromă dulce-acrișoară, Îi auzea respirația, un suflu la fiecare cinci tic-tacuri ale pendulei. Ea a ridicat o mână și și-a dat peste cap părul care-i căzuse pe frunte. — Tu ai o mulțime de vise, așa-i? l-a Întrebat ea. Sau poate n-a fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
intră în ogradă, traversează curtea și se opresc la iesle, caută cu botul acolo, știind că vor găsi brațul de iarbă. Acum, de câte ori se gândea la perioada aceea, se năștea imediat, prin asociație, imaginea unui tunel străbătut în viteză, cu suflul drămuit, o noapte îngrozitor de adâncă, de blândă, de împăcată cu sine pe care vrei s-o traversezi și orbecăi până ți se termină încrederea și speranța și devii agitat, te zbați, deschizi uși după uși și dincolo de ușă, o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Firește, nu se întâmpla nimic deosebit în afara faptului că își pierduse curajul. Intervențiile ei în conversație nu se mai făceau fără poticneli de limbaj sau fără micșorarea tonalității până la dispariția subită a vocii, ca, după ce respira odată, să-și regăsească suflul. Dar până să-și revină, ceilalți din jur îi luau cuvântul, ideea i se frângea și suferea la gândul că oamenii nu sesizaseră importanța spuselor ei. Noile cunoștințe acumulate masiv din lecturi, în loc să se ordoneze, rămâneau în dispersie, refuzau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din ultima vreme, argumenta înfocată fără să-și poată ascunde unda triumfătoare din voce. Profesorul o asculta impasibil, cu un zâmbet binevoitor, împietrit pe chip. Soția lui, cu pleoapele plecate, descifra un labirint dintr-un almanah. Carmina nu-și pierdu suflul, nici vocea, de data asta, nici nu se poticni în cuvinte. Vezi tu, îi spuse la urmă Alexe, după ce Carmina tăcu, autorul tău are, fără îndoială, merite dar are și tot atâtea păcate. Nu-i adevărat, contrazise ea pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea și el acum un om oarecare, vulnerabil, în voia valurilor. Cine ar fi fost Alexe fără plicurile lui albastre? se întrebă Carmina. Un cârtitor de duzină, un înrăit sadea, un suflu distrugător și veninos care trece vijelios și nu lasă în jur cadavre, ci doar nesiguranță și silă. Puterea lui stătea în plicurile albastre. Carmina se gândi să plece, simțea din nou că i se șubrezește încrederea... se temea de stările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu ghips și ciment, fantastice, adevărate opere de artă, pe care le făcea pe pereți zugravul. Alexe o aproba în tăcere, el își cam epuizase numărul, o lăsa pe ea să întrețină atmosfera la tensiunea dorită, ea avea mai mult suflu, practic era inepuizabilă. Praful din cameră era înecăcios, fumul la fel. Nina se învârtea pe lângă meșter cu genele albite de var turuind fără încetare era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
face acolo, deasupra plitei călduțe. Ea pur și simplu întinerea, nu se mai văieta de picioare, nu le mai arăta nodurile reumatice, dintre coaste, de la subraț, nu mai ruga pe nimeni s-o maseze, poate chiar dispăruseră, dizolvate de acel suflu nou ce-i iriga sângele. Tatăl, departe de a se împăca cu situația se chircea în sine, se strângea ca ariciul, nu mai discuta cu vecinii pe stradă, nici cu colegii de birou, trecea ca o nălucă peste tot, afișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un aer fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi, mai plin de acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aripă de pui adusă de acasă, mestecase în grabă, înfometată la culme, cu ochii la spatele masiv al lui Ovidiu. Nu, ea nu mai voia să mai trăiască astfel de scene, nu mai avea anii cei tineri, nu mai avea suflu, se sufoca dacă mai continua să se târască așa, împreună cu Ovidiu, din hop în hop. La început crezuse că va fi anevoios până îl va vedea admis la facultate, dar apoi avea să se convingă de contrariul: greul abia începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]