726 matches
-
o pune în pungă, se joacă cu butoanele de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și când el întinde mâna să o ia, nu se mai poate abține, izbucnește în hohote de plâns. Plânge și plânge cu sughițuri și suspine. Iulia și Alexandru au rămas înmărmuriți. Iulia îndrăznește: Ce s-a întâmplat? Femeia nu poate vorbi. Ridică doar din umeri și le face semn să plece, s-o lase. Chiar nu vă putem ajuta? întreabă și Alexandru. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar așa, în pielea goală, numai cu pălărioara în creștet. Telefonul zbârnâia insistent. Răspunse în cele din urmă. Rozalia, vara sa. Băuse iarăși. Îi tremura vocea. Abia deslușeai cuvintele printre sughițuri. - Vali, scapă-mă. Nu mai pot! Vrea de-adevăratele să mă omoare. Azi dimineață mă pornisem spre tine... Adică nu chiar spre tine, mergeam la biserică, la Sfântu Constantin și Elena, să dau acatistu’. P-ormă treceam și pe la Bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Și, odată reîntorși, se puneau pe depănat amintiri din expediția tocmai încheiată, insistând asupra momentelor penibile, inexplicabile și nespus de comice prin care trecuseră. Râdeau cu poftă - Samuel cu o voce groasă, iar Margareta amestecând sunetele delicate ale hohotelor cu sughițuri ce-i amplificau veselia și o făceau să scuture din cap și să-și lovească ușurel coapsa. Își aminteau împreună, se amuzau împreună și nici prin gând nu le trecea că ceea ce ei considerau a fi niște întâmplări haioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu plasă și frunze. Dacă Fitz nu le văzuse de la intrare, ceea ce era greu de crezut, acum nu le mai putea evita. Cu mâna înfiptă în umărul lui Sun, își rotea privirile prin curte în vreme ce pieptul îi era scuturat de sughițuri înăbușite. Frank îi descleștă degetele și îl împinse spre balustradă. - Sincer nu știu de ce ați venit aici. Ce credeați că veți găsi? Un oraș, ca atâtea altele. Nici măcar monumente n-are. - Vă rog, să fim serioși, nu v-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
încuiat. Ridică încet capacul, convins că s-ar putea aștepta ca vreo mănușă de box fixată pe un arc să îl lovească în plină figură. Banii erau așezați în teancuri legate cu hârtie albă și păreau foarte reali... Îl apucă sughițul. 4 Primul gând care îi trecu prin minte după ce reuși să scape de sughiț, cu ajutorul altor câteva guri de bere înghițite cu aviditate, fu ce-ar fi să număr banii ăștia picați din neant, măcar aș ști câți am inventat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
box fixată pe un arc să îl lovească în plină figură. Banii erau așezați în teancuri legate cu hârtie albă și păreau foarte reali... Îl apucă sughițul. 4 Primul gând care îi trecu prin minte după ce reuși să scape de sughiț, cu ajutorul altor câteva guri de bere înghițite cu aviditate, fu ce-ar fi să număr banii ăștia picați din neant, măcar aș ști câți am inventat?! Un gând năstrușnic, insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunt atât de lungi. De pildă, ele îți oferă minunatul prilej de a spune unui nenorocit de Magician: he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! Râse, dar râsul semănă mai mult cu un sughiț. Aproape că se înecă. Deschise ochii - abia acum realiză că îi ținuse închiși de când cădea - și văzu un cerc luminos care se apropia de el cu repeziciune. Acum voi fi făcut pilaf - apucă să murmure. Simți cum căderea este oprită
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul sufletului său chinuit de jale amară și pustie... După potopul acela năpraznic dar, care n-a ținut prea mult, soarele apărea și dispărea de parcă îi era teamă să se arate în toată puterea lui. Iorgu se uita pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
numai ea știa să le facă. Dar, acum... acum, masa era goală, nu mai era nimic pe ea... Și, casa era goală... doar pustiul și întristarea o umpleau. La gândul ăsta, izbucni într-un hohot de plâns, un plâns cu sughițuri... cu fața ascunsă în pumni. Candela de sub icoana Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie pe creștet. ”- Fata, unde ești... Fata mea!” strigă el printre hohote, răsunând casa a gol
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
strălucitoare urcase repede pe cer. Încă nu se așternuse zăpada groasă, și, deși era geroasă, era o noapte frumoasă de decembrie, senină cu razele lunii pline. În toată noaptea aceea, unică în felul ei, Iorgu a plâns... a plâns cu sughițuri după Fata lui. - Fata, Fata!... E tot ce mi-a dat viața mai bun!... murmură el printre lacrimi. Mi-e dor de tine, Fata... mi-e dor de tine, mi-e tare dor, ca de întâia mea iubire și cea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-ți amintești că te-am iubit și că te îmbrățișez cu ultima mea suflare... Fata. ” A citit-o și a recitit-o de mai multe ori, plângând, cutremurat în toată ființa lui. Iorgu, la marginea patului, plângea... Plângea cu sughițuri, pe aceea care i-a stat alături o viață. Curajoasa femeie, nu s-a temut niciodată pentru viața ei, i-a ocrotit-o pe a lui. Dragostea și puterea ei de dărurire a întrecut orice așteptări. Bătrânul Iorgu plângea... plângea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe angalok dacă rămâi un om obișnuit ! — DĂ-mi te rog drumul ! m-am tras Înapoi, Încercând să mă eliberez din strânsoare. — Trebuie să mă ajuți ! Eu sunt unica ta șansă ! strigă el, strângându-mă și mai tare, printre mici sughițuri. — Și ce trebuie să fac ? Cum aș putea să te ajut ? — Nu trebuie să faci nimic. Trebuie doar să-ți pese de mine. SĂ mă iubești ca pe un frate de-al tău aflat În suferință. — DĂ-mi drumul și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe angalok dacă rămâi un om obișnuit ! Dă-mi te rog drumul ! m-am tras înapoi, încercând să mă eliberez din strânsoare. — Trebuie să mă ajuți ! Eu sunt unica ta șansă ! strigă el, strângându-mă și mai tare, printre mici sughițuri. — Și ce trebuie să fac ? Cum aș putea să te ajut ? — Nu trebuie să faci nimic. Trebuie doar să-ți pese de mine. Să mă iubești ca pe un frate de-al tău aflat în suferință. — Dă-mi drumul și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un pungaș. Și căuta cu ochii ceva să arunce. Negăsind, luă ghergheful și, într-o clipă, îl făcu bucăți, sfâșiind cu înverșunare etamina. Apoi rămase așa tremurând din tot corpul. Toți tăcuseră și nu se mai auzea decât plânsul cu sughițuri al Olimpiei. După o pauză lungă, Aglae zise autoritară lui Simion: - Bea puțină apă! Aurica se ridicase și întindea un pahar de apă bătrânului, care-l luă docil și sorbi din el. - Iar voi, se îndreptă Aglae către cei doi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum am aflat-o de lacontabilul lui Pascalopol. Pascalopol se logodește cu Otilia. Se produse atunci o reacție neașteptată. Aurica se făcu galbenă, apoi începu să tremure din toți mușchii feței și, în sfârșit, izbucni într-un plâns ridicol, cu sughițuri ascuțite. Se aruncase pe canapea și, cu batista la ochi, scâncea, după aceea, comprimîndu-și fața, ieși ca o nebună din odaie și-și duse în camera ei, vecină, ecourile plânsului. - Dar ce s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de zgomot.Stănică repetă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ecourile plânsului. - Dar ce s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de zgomot.Stănică repetă știrea. - Proastă ești tu, Aurico, vorbi Aglae suspinătoarei prinușa deschisă, să-ți faci sânge rău pentru o dezmățată! G. Călinescu - N-am avut noroc, se căină Aurica printre sughițuri. - N-ai avut îndrăzneală, fiindcă te-am crescut bine. Darnici de una ca ea nu s-alege ceva. S-o găsi cineva să deschidă capul lui Pascalopol. - E de datoria unor oameni de onoare să informeze pePascalopol asupra consecințelor. Trebuie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casa lor. Tocmai când să îngrijesc și eu de bătrânețea mea, că nu mai sunt așa tânără cum am fost odată, îmi faci zile fripte? Mi-am mâncat tinerețea cu tine, ticălosule! Aglae începu deodată să plângă, din nervozitate, cu sughițuri ascuțite, ca și Aurica altă dată. Apoi își șterse brusc ochii și luă o mină și mai dușmănoasă ca înainte. Pe buzele lui Stănică flutură un zîmbet: " Mare cutră, soacră-mea asta! gândi el. Cum sare capra, sare și iada
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
țărani, încît mâncau pe o măsuță joasă, stând turcește în pat. Scarlat era un martir oficial al familiei. Când îi spuneai ceva care confirma această tragedie, clipea mărunt, striga "bun de tot" și te bătea ușor pe pântece, râzând cu sughițuri, cu un timbru de o nevinovăție înduioșătoare, care îmi răsună încă în urechi. Dacă aș avea o placă de fonograf cu "bun de tot" al lui Scarlat, ați pricepe ce fel de om era. Scarlat n-avea nici un mijloc de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-și uite sticlele, pe jumătate pline, pe tine?! - ...De abia după două zile - continuă cel cu șobolanul pe cap, folosindu-se, pentru a se apropia de noi, de fiecare crevasă, spintecătură sau teșitură din zid, își înghiți un mic sughiț de dezgust Gabi cel Norocos. S-a pornit să se scurgă înapoi, în cartier, toată crema cumetrilor... Care de pe unde se înțepeniseră. Prin itebeuri, troleibuze, cârciumioare... șanțuri, ateliere, pișoare, băcănii... beciuri de miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o duci la biserică, facem un fel de fîtanță, la nuntă îți număr ce ti se cuvine, prețul casei până la unul, o iei - și Dumnezeu să-ți ajute! Femeia dogarului deschisese, un geam, că se făcuse cald. Lina plângea cu sughițuri în odaia alăturată, auzindu-i cum se tocmesc. Lăcrima și mă-sa pe furiș, să n-o vadă meșterul. Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
obrazul. - Cum s-a tras tot sângele din el! șoptise bătrâna. Și-a înnodat șorțul, și-a îndreptat șalele și a strigat la Florica: - E țeapăn, ce mai stai?! Pune să fiarbă apa, trebuie să-l spălăm. Muierea plângea cu sughițuri, căinîndu-se: - Cui m-ai lăsat, Gogule? Cui m-ai lăsat? Bătrâna se supără: - Lasă boceala, că știu eu cui te-a lăsat! Vino-ncoace! I-a închis ochii. Pleoapele reci erau grele și aspre. Tot corpul i se răcise. Florica
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ioane, strig eu, ce ai? I-apuc mâna și mă uit fix în ocliii lui. - Nimic, zise el râzând, nimica!... ea moare. - Cine moare, pentru Dumnezeu? - Ea! zise el și, strîngîndu-mă la el, apăsîndu-mi capul de pieptul său, cu niște sughițuri disperate - vino, zise, vino cu mine... te rog! {EminescuOpVII 189} Mi-aruncai o haină mai caldă și ieșii cu el. Era ger. Pașii noștri trosneau pe zapada înghețată - și noi zburam alături pe stradele orașului: eu învelit și cu fața
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
călători e ca șl cum ai da piept cu vijelia vântului,e ca și cum ai simți cum ți se deschide mintea și devine mai ageră și mai conștientă. Namila uitase deja ce spusese, observația respectivă poate că îi scăpase în locul unui sughiț sau căscat, drept care continua să se îndoape cu lăcomie. Tommaso se opri oleacă să-și adune gândurile: Nu vreau să jignesc pe nimeni din cei de față, cu siguranță cineva are legături cu stăpânii noștri spanioli, însă condițiile ținuturilor la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi plac ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să se facă de râs. — Cum ? se minună Chisăliță. Tocmai pe limba ciorilor nu știe ? Păi, asta e la îndemâna oricui, pe limba ciorilor, la păsări e cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în apă a unui cui, medicament pe care Conțescu îl reclama cu insistență. Când Gonzalv văzu și această metamorfoză, avu aproape un șoc nervos. Nu putea, firește, să se scandalizeze față de Conțescu de însănătoșirea lui. Însă căpătase un fel de sughițuri în vorbire, pricinuite de încordarea interioară. . - Nu-i nimic, glumi Hagienuș către Gulimănescu; cu cîtvinul e mai vechi, cu atât e mai bun. . - E fenomenal, se mira Gulimănescu, nemaiauzit! Pneumonie, uremie, numai una din astea ar nimici pe oricare. . - Ți-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]