1,146 matches
-
pusăsără lu Tibor jujeu, lua-i-ar dracu cu jujeu cu tot... Cum s-o muiat zăpada, s-o lipit pe jujeu și s-o făcut un bulgăre mare. Cum era coastă, i s-o tot învârtit până l-o sugrumat lanțu jujăului. Așe l-am găsât, mort, pe burtă, cu labele pe bulgăr.”
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
În cazul meu, a fost să fie Cuvântul, cel scris, fiindcă în mijlocul vocabulelor am libertatea de a fi în sfârșit eu însămi, atunci când simt existența ca pe un blestem tăios - care parcă te înșfacă în ghearele sale pentru a-ți sugruma viața definitiv - și nu ca pe o binecuvântare, pot plânge în hohote și mă pot bucura, deopotrivă, împreună cu Ceilalți, îmi pot exprima revolta în voie și îmi pot arăta sufletul în toată dimensiunea lui solară, caut a nu-mi mai
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Te-ai îmbolnăvit de stresul gurii mele despicate, în trei limbi de șarpe mate, Ce-ți vânează-n taină, mersul. Te-ai îmbolnăvit de sarea porilor transfrontieri, Ce-ți sugrumă-n fugă marea, Cu toți melcii lutieri. Te-ai îmbolnăvit la șapte de un opt, aproape zece. Care-ți respira a șarpe verde-n,ochiul tău cel rece. Te-ai îmbolnăvit de-aseară, de-un simptom fără simptoame. De-o
IPOHONDRIE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342742_a_344071]
-
02 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului William Ernest Henley (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Lumină-s în noaptea ce-mi da întuneric și iadul îl cheamă pe Terra mugind recunoștință am Celui puternic că sufletul meu e liber oricând Dincolo de locul sugrumat de lacrimi unde războaie țes umbre de-oroare și foc în anii ce trec cu sute de pătimi mă ridic fără teama, chiar de nu am noroc În orice mi-a dat întâmplarea să-ndur niciun scâncet și niciun țipat
DE NECUCERIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342809_a_344138]
-
rece, Pe speranțe, suveniruri, Pe gânduri și pe-alte zece. Când ceri drepturi sociale, Ei îți dau senini de știre: „N-avem bani pentru spitale, Dar vă facem cimitire!...” Au prădat țara, ca hunii, Cu un soi ciudat de ură, Sugrumând-o, ca nebunii, Fără rost, fără măsură. Noi strigam din partea asta: „ Nu mai furați, frățioare, Mai opriți-vă năpasta, Nu mai avem demâncare! ” Ei ne sfidau: „Dragii noștri, Nu mai mâncați, vă rugăm!(?!!) Dacă vă-mbuibați, ca proștii, Atunci noi
DE ADMINISTRATIO… SAU DIALOGUL SURZILOR de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342907_a_344236]
-
-n ele. Stai și-nlocuiești geamurile sparte punând zăbrele. În inima ta o ultimă barcă a-ndesat în ea gândurile-ți stranii și sufletu-ți trist ce-n zadar încearcă să-și zvânte anii. În criza de timp care te sugrumă încerci să oprești curgerea de clipe ce-ți picură-ncet o ciudată brumă peste arìpe. Anatol Covali Referință Bibliografică: Stări / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1756, Anul V, 22 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol
STĂRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342973_a_344302]
-
-ntreagă Liniștea va fi stăpână .’’ M-a cuprins deodată un sentiment pe care nu-l pot defini cu un singur cuvânt, un amalgam de sentimente, de fapt: dragoste nețărmurită, durere și neputință, compasiune pentru ,,Țara asta cea de-sine-stătătoare.’’ Cu vocea sugrumată de emoție am acompaniat-o pe Simona: ,, Spune cum că țara asta Cea de-sine-stătătoare N-a cerut niciunei armii Să o calce in picioare. Că neatărnarea țării E sfințită prin tratate Și că cei ce au pus pecetea Vodă Mircea
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
continuat: ‚,Tălmacește, dragomane, Rogu-te, înc-un cuvânt. Spune: că pământul ăsta Nu-i și nu va fi nicicum Al acelor care-l calcă În copite iar, acum. Cei ce tulburară țara Și o tulbură din veac Sunt boierii ce-o sugrumă, Nicidecum omul sărac. Nu-i tulburător poporul, Bun e, blând poporul meu. Dar că își iubește țara, Da. Și-o va iubi mereu ! ’’ Iar momente de tăcere. Oftat și tăcere. Prima care a rupt-o fost Simona. - Te gândești și
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
CLIPA Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Clipa În existența noastră, intervine clipa ... Clipa când lumina naște întuneric, Clipa blestemată care ne înșfacă În demonic zbor de gânduri. Lanțuri uriașe... sugrumă vraja existenței noastre, Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse, Presară nisipul toamnelor peste palmele noastre Ne umplu gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe noi, Pe privirile, pe oasele noastre. Gesturile fantomelor
CLIPA de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343351_a_344680]
-
al ierbii,... VII. CLIPA, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016. Clipa În existența noastră, intervine clipa ... Clipa când lumina naște întuneric, Clipa blestemată care ne înșfacă În demonic zbor de gânduri. Lanțuri uriașe... sugrumă vraja existenței noastre, Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse, Presară nisipul toamnelor peste palmele noastre Ne umplu gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe noi, Pe privirile, pe oasele noastre. Gesturile fantomelor
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
în otrava neantului. Iată clipa ce ne`nalță prăbușirea Înaintea prăbușirii înălțării noastre... sursa foto: internet ... Citește mai mult Clipaîn existența noastră, intervine clipa ... Clipa când lumina naște întuneric,Clipa blestemată care ne înșfacăîn demonic zbor de gânduri.Lanțuri uriașe... sugrumă vraja existenței noastre,Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse,Presară nisipul toamnelor peste palmele noastreNe umplu gurile cu pumni de cenușăși nu mai putem striga...Întunericul pune stăpânire pe noi,Pe privirile, pe oasele noastre.Gesturile fantomelor, imperceptibil ne
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
măsură. Și, pentru că viețile noastre Sunt atât de fragile, Fii prudent, Atent, Pios, Evlavios În folosirea Cuvântului Dăruit doar nouă De Creator! Renașterea: Mă rog Să mă nasc pe mine În mine însămi Și Să cresc Sfâșiind carnea Ce mă sugrumă. Nașterea Sinelui seamănă cu Nașterea Cuvântului Din Tăcerea divină Și a Luminii Din Marele Întuneric. Am cunoscut Durerea... Greaua Zămislire Din Nașterea de Sine Mi-a adus cunoașterea Și bucuria de a simți Viața. Căderi și Victorii Mi-au marcat
METAMORFOZĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343523_a_344852]
-
dar sentimentul care mustea în lăstarul verde al vieții se încăpățâna să mai absoarbe mireasma florii tinerești de cireș. Conștient de dublul sacrificiu, fără nici o împlinire, al său și al angelicei doctorițe, tânărul și frumosul ofițer, vânătorul de munte, argeșean, sugrumă sentimentul înainte de înmugurire, călcând apăsat peste ispită ca un prea încercat monah ascet: „ Ceata de doctori germani înconjura, deferent, ca într-un protocol, un chip tânăr de fată, pe care o aprobau șoptind, înclinându-se... Discreta politețe cu care frumoasa
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
la ea (că nu stăteam în aceeași casă) îmi spunea: "îți dau fătu meu"- și din cap zicea că nu. Poza Nr.1 de mai jos e bunica mea iar poza Nr.2 e fratele meu Nicolae pe care îl sugrumasem în leagăn. Fotografia postată de Ionel Cadar. Fotografia postată de Ionel Cadar. Fotografia postată de Ionel Cadar. Îmi placeVezi mai multe reacții ComenteazăDistribuie Referință Bibliografică: AMINTIRI DIN COPILĂRIE - Cap2 / Ionel Cadar : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul VII
CAP2 de IONEL CADAR în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343125_a_344454]
-
sfârșitul interpretărilor. Când ea urca pe scenă să cânte, cea mai emoționată era însă bunica Natalița, care o însoțea pretutindeni, Lili fiind mai tot timpul la serviciu. Din banca sălii de spectacol unde se afla, Natalița îngâna melodia cu vocea sugrumată de emoție, alături de nepoată, sesizând orice abatere de la linia melodică. Bătrâna, uneori privindu-și nepoata evoluând pe vreo scenă, își amintea cu nostalgie de acea zi de înaintea nașterii lui Lili, cum stătea cu mâna streașină la ochi în grădina
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
din județ, a oprit în stație și din el coboară țanțoși doi militari îmbrăcați în haine kakii și cu caschete de ofițeri pe cap. Văzându-i Maria o trage precipitată de mână pe Cici și-i zice cu un glas sugrumat de emoție: - Cici, Cici, uite visul! arătându-i cu degetul spre autobuz. - Ce vis fată? că doar nu băuși nimic, se miră verișoară-sa, nedumerită. - Băieții din vis, nu-i știi? - Nu! răspunse aceasta sec la fel de șocată de cele auzite
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
Cădem vrăjiți de ea, cea fermecată, Când prin păduri aleargă ca nebuna, Ne bucurăm de fericirea toată, Căci toamna se întoarce-ntotdeauna. PLÂNGE TOAMNA În foșnete de frunze-adoarme vântul, Se surpă curcubeul în culoare, Căldura se ascunde după soare, Tăcerile sugrumă iar cuvântul. Seninul, disperat, se-aruncă-n mare Și ploile îneacă tot pământul, Iubirile își domolesc avântul, În toamna care plânge și ne doare. Ea plânge că e singură prin timpuri, Noi plângem pentru noaptea ce se frânge, În orișicare dintre anotimpuri
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
mă! -O să vă taie rusu’în zeci de bucăți ! O să vă taie ! -Să nu ne faceți de rușine ! Armata noastră-i neînfrântă ! Picături de sudoare care cădeau de sub cască și curelușa ce mă strângea de gât, vroia să mă sugrume, să rămân acolo cu capul în țărână.. Viața mi se aduna în colbul armatei și ochii creșteau în secunde sau veacuri.. Apoi ca un vânt iute s-a auzit zvonul că plecăm.Plecăm să ne batem cu bolșevicu! Comandantul a
INGERI CAPTIVI P 1 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343648_a_344977]
-
nedorită, se va risipi și din nou mă voi însenina, ca-n dimineață aceea în care s-au despărțit apele de uscat și a răsărit soarele, iar noaptea au strălucit pe bolta, luna și stelele. Măcar atât. În rest, glas sugrumat până la amuțire. 18 aprilie 2012 CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: STĂRI DE SPIRIT. CEZARINĂ ADAMESCU - PASTILE PENTRU SINGURĂTATE / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 474, Anul ÎI, 18 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarină Adamescu : Toate Drepturile
PASTILE PENTRU SINGURĂTATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343697_a_345026]
-
adus în sufletul meu tot iadul. În acest timp Viorel încerca să o sărute, să o pipăie pe sâni, apoi cu mâna infiltrată sub fusta fetei, încerca să-i dea chiloții jos. - Ajutor, striga fata, dar parcă glasul îi era sugrumat de teamă. Lasă-mă, criminalule! Chiar în acel moment nu mai simțea nicio atracție față de el, ci doar repulsie și scârbă. Orice atingere nu făcea decât să o dezguste și mai tare. Se zbătea să scape din brațele sale, dar
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
țară unde nimeni nu știe a ține cârma Și zborul către viață e frânt din nepăsare, Bolnavi ne sunt păstorii, bolnavă e și turma, Ei sunt după putere, iar noi de resemnare. În goana după posturi plătite și călduțe Au sugrumat din fașă tot ce le-a stat în cale Și cocoțate-n funcții... sălbatice maimuțe, Se leapădă de vină și-nvățături morale. În locul unde îngeri cu lacrimi înghețate Pășesc spre veșnicie din lumea cea murdară, Spre ce ne îndreptăm? Întreb
UITAŢI ÎN ÎNTUNERIC de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377465_a_378794]
-
Între rânduri dex online-ite Ferestre de beznă rup energiile Când gurile dorm tolănite Doar buzele degetelor au suflet Țintind câte-o literă vie Te strig în cuvinte de scâncet Din inima c-o limbă rozie Desigur, ești surd la tăcere Sugrumi fiecare zvâcnire Iau tehnica drept mângâiere O noua tortură-n iubire Referință Bibliografică: O nouă tortură în iubire / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate
O NOUĂ TORTURĂ ÎN IUBIRE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377457_a_378786]
-
FĂRĂ UMBRĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Of, ce iarnă nemiloasă, Gerul taie-n două zarea, Nu aud, nu văd nimica, Doar îmi arde-n piept văpaia. Dinții lunii mă sugrumă Strâng din mine până-n carne, Ispitind, eu tac, mă tulbur Și pornesc pe-a sorții cale. Vreau să vin acum la tine Haide, stinge lampadarul; Să nu-mi afle cerul umbra Nici să-mi știe adevărul. Iernii îi voi strânge
LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377461_a_378790]
-
te cheamă pe tine, flăcăule? l-a întrebat când a ajuns la un pas de el și l-a privit zâmbindu-i provocator. Pe mine..., pe mine mă cheamă Gavrilă. Gavrilă a lu’ Breazu, a răspuns el rușinat, cu voce sugrumată de emoție și cu ochii pironiți pe sânii ce-și arătau pe jumătate farmecul și prospețimea prin decolteul bluzei largi. Atunci și-a adus aminte cine este femeia. O văzuse de câteva ori pe la câmp și știa, de la băieții mai
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
care nu mă lasă ca s-ajung acasă. Atârnând speranțe pline de înțeles și de iubire, Pier comorile din mine printre cuiburi de suspine, Plâng și nu mi-e bine, fiindcă nu ești lângă mine, Aprig dor de tine mă sugrumă-n noaptea lină Și sărut și lacrima din mine, când iubirea s-a pierdut. NU TE MAI GĂSEAM Nu te mai găseam mamă, prin casa pustie Iubirea ta aici, o regăsesc azi doar prin mine, Deși ai plecat ,ai plecat
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]