4,043 matches
-
se pricep să speculeze sordi-durile. În realitate, în spatele exclamațiilor compătimitoare ("Vai săracul, era un om bun!") și a întrebărilor de complezență ("Și s-a chinuit tare?"), se ascunde o nesățioasă curiozitate: o dorință irepresibilă de a te hrăni cu informații sumbre. De aceea, puține fenomene iscă o preocupare mai avidă ca cea privitoare la circumstanțele morții cuiva. Felul în care un om moare exercită o fascinație irezistibilă, iar de adevărul acesta îți dai seama surprinzînd atenția cu care contemporanii urmăresc decesul
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
sufletului viziunea nemăsuratelor câmpii de după viață: Oare nu tot astfel vei privi traversându-le monotonele câmpii ale cerului? Scris prin iulie-octombrie 1960, poemul "sfărâmat" din care am salvat trei poezii (pentru mine) definitorii, se încheie, în versiunea inițială, cu un sumbru imn de slavă comunismului, riscând să pulverizeze și sintagma titlu la care țin atât, Desprinderea de țărm:"Ritm înfrățit de inimi comuniste / Vestește azi în lume că racheta / S-a ridicat cu oameni către stele / Și s-a-mplinit Desprinderea de țărm
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
lipite pe fiecare cutie și alte fotografii uriașe iluminate de lămpi negre înșirate pe pereți) imaginea unor momente disparate, inventarul unor obsesii intime și amintiri personale, scurta biografie a "omului fără calități", uneori adevărate sarcofagii în care răsună parcă liturghiile sumbre ale muzicii lui Mahler. Proza lui Bernard Henri Levy se îngemănează cu exponatele lui Boltanski în aceeași meditație de esență metafizică asupra destinului uman supus tuturor vicisitudinilor istoriei, asupra timpului care nu se mai întoarce, asupra vieții și a morții
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
imaginar ce evocă o lume pasionată de artă. Mezzosoprana are rol de narator ce prezintă atmosfera de la curte, citind versurile poeților, atât pe cele vesele care redau „frumoasa lună mai” când se cânta și se dansa, dar și pe cele sumbre, „vocea gândului”, ultima rugăciune a Principelui. Vocea are încredințată o partitură cantabilă, încărcată de lirism, o linie melodică bine conturată, ce trădează cunoașterea posibilităților vocale și expresive ale mezzosopranei. Opera conține pasaje de recitative alternate cu vocalize elegante, exprimând o
Medit?nd la Curtea Principelui... by Lumini?a CIOBANU () [Corola-journal/Journalistic/83239_a_84564]
-
privind cartea tradițională sunt mai degrabă optimiste. Nici televiziunea, nici industria de spectacole, nici presa cotidiană nu sunt în măsură să transmită mesajele ce pot fi comunicate prin intermediul cărții. Răspunsul categoric al lui Andrei Zanca este acela că, în pofida profețiilor sumbre, cartea are încă un viitor. Inclusiv cea de poezie. Totul este ca dialogul cu publicul să fie purtat de autor cu onestitate absolută. Cititorii cărții Lumea un limbaj al invizibilului nu trebuie, cu nici un chip, să rateze textul O întâlnire
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
fostului său coleg de la Radio, Florin Constantin Pavlovici, în care identifică, pe bună dreptate, un "memorialist de mare talent", "un scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, mai ales în privința stilului, a talentului descriptiv și de portretist". Și "totul pe fondul sumbru al lagărelor prin care a trecut". Printre "aparițiile neașteptate", Liviu Grăsoiu înscrie și opere sau autori stimabili, ca Ovidiu Drimba, cunoscut om de cultură universalist și comentator al lui Blaga, ca prozatoarea Maria-Luiza Cristescu, lăsând o veritabilă "mărturie testamentară" în
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
părea definitiv stabilizat ca direcție s-a disipat mai mult sau mai puțin tragic, aerul comun și tehnicile consensuale și-au slăbit legăturile moleculare, mizele și cerințele prozei s-au schimbat, din cândva explozivul textualism a rămas numai o amintire sumbră. A-l proclama, pe Răzvan Petrescu, cel mai bun autor de proză scurtă de la noi n-ar fi, ca atare, deplasat. Dar nici n-ar fi, vorbă veche, în chestie... Cred eu, Foxtrot XX merită citită așa cum se prezintă. Fără
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
mării, ale unei povești de iubire și ale unei alte neputințe:gelozia. Nekrosius schimbă aici și tonul, și registrul, și cromatica. Locul negrului predominant este luat de nisipiuri, de tot felul de nuanțe de alb. Ludicul înlocuiește, într-un fel sumbrul, alimentînd, pervers, tensiunea și tragicul. Nu am văzut asta pînă acum în nici o montare cu "Othello". Desdemona își duce, și ea, la vedere, de la început, crucea. Plutind aproape, inocentă, senină, pură, ea apare cu "destinul" în spinare, cu o ușa
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
l-am și cunoscut la Limoges, invitat de Silviu Purcărete, pe atunci directorul teatrului de acolo și al școlii de actorie, coordonată împreună cu Paul Chiribuță. Lucra Pescărușul. Cu două trupe deodată, una de francezi, cealaltă de italieni. Înalt, mătăhălos, aparent sumbru, Nekrosius urca de multe ori pe scenă și le șoptea actorilor ceva. În limba lui. Fără translator. Cobora și urmau momente fantastice, de transă, de înțelegere profundă, nu doar actoricească a sensului cerut de regizor. Nekrosius sau poveștile lui despre
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
viață a ei, recuperînd casă amintirilor, orfelinatul unde revine alături de un soț și de Simon (Roger Princep), tot un orfelin pe care l-a adoptat și care este infectat cu HIV. Melancolia pe care casă și ambientul de o frumusețe sumbră filtrată prin porozitatea și impresia de fotografie veche a cadrelor sepia se amplifică prin această stare de fapt: copilăria lui Simon nu are șansa de a continua, ea va rămîne pentru totdeauna suspendată. Moartea prematură este cea care face legătura
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
călugăresc". Gazetarul Noica de la Buna Vestire și de la Radio era aservit unei asemenea stări de spirit întrucît nu gîndea ideologic, ci trăia ideologic, își ideologiza viața. Îl va fi atras și aspectul inițiatic-ritualic al manifestărilor cămășilor verzi, trăsătura lor de sumbru cavalerism, cu tentă medievală, ce dorea a respecta un "cod al onoarei" pe care-l semnala și Alexandru Paleologu (nicadorii și decemvirii s-au predat benevol au-torităților, după execuțiile comise, ceea ce, să recunoaștem, nu e un gest de toate zilele
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
scrie se configurează o atitudine de împotrivire fermă față de orice atentat la demnitatea umană, ca și față de iluziile - pacifismul, toleranța etc. - pe care și le cultivă milioane de oameni pentru a nu trece la acțiune. Nicolae Balotă nu este nici sumbru și vindicativ, nici senin și indiferent. În sufletul său sunt furtuni de lumină. Spectacolul cu un singur interpret În 1994 a apărut un volum mai puțin obișnuit, greu de clasificat, care (poate tocmai de aceea) nu a fost suficient comentat
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
distincția nu e funcțională și, pe deasupra, suferă de un patetism al unui patriotism abstract, în care e destul de complicat și destul de riscant să crezi. După 1989, Norman Manea s-a mai întors o dată acasă, în 1997, dar impresiile au fost sumbre. Regăsirea patriei nu a avut nimic sentimental sau idilic, nici măcar ceva cât de cât pozitiv. România postdecembristă era grevată de păcate ideologice și morale de care părea că nu e capabilă să scape vreodată. Între aceste păcate, antisemitismul rezidual avea
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
evocă instantanee aburite, în regimul unei disperări vătuite de trecerea timpului, dar care nu a putut totuși cicatriza definitiv o rană, o traumă profundă, nevindecabilă. Prozatorul promovează ca instanță (etică și sentimentală, în egală măsură, de o poeticitate aspră și sumbră) percepția unui copil chinuit de lipsuri, brutalizat de conflicte care îl depășesc, forțat de împrejurări să se maturizeze. Persecuția, privațiunile, amenințările vagi sau precise, bolile alcătuiesc atmosfera deportării. Ele capătă o precizie halucinantă de la un episod la altul, de la o
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
cadavre și de ruine ghicite. Uneori cred că mă iubești cu o deznădejde dezolată și violentă, fiindcă, atunci când mă îmbrățișezi, simți cadavrul ce voi fi cândva, ori vom fi amândoi." Pictor de război este capodopera lui Arturo Pérez-Reverte: un roman sumbru despre iubire și moarte, despre infernul lăuntric și bolgiile din jur, despre forța răului căreia arta îi slujește uneori de mijlocitor, despre ororile cărora nimeni și nimic nu le pune capăt, despre om ca ființă înzestrată cu inteligență pe măsura
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
baronul și paznicul lui de vânătoare vor alege împreună un alt cal, un șarg lat în spate. Ajung și în luna septembrie, iar fericirea, pe care nimic nu vine să o susțină, începe să se risipească, se manifestă iar dispoziția sumbră, toanele. Le simte Grégoire, pe pielea lui: șargul nu e niciodată gata la vreme, nu e niciodată destul de curat, grajdul miroase prea tare a pișat, cine m-o fi pricopsit cu un asemenea grăjdar? Grégoire nu se plânge, n-are
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
adică cei dispuși să facă jocul puterii, fie la dreapta, fie la stânga, nu i-a scăpat aproape niciuna din trăsăturile specifice ale comunismului sovietic, de exemplu, nomenclatura, de regăsit și la noi până azi. Autorul Registrului ideilor gingașe reține fizionomiile sumbre ale unor inși împovărați mai mult de gențile doldora de hârtii decât de idei benefice pentru popor, grăbiți, încuiați, incapabili să privească drept în față pe omul de rând, preocupați parcă numai de gândul de a nu se abate cumva
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
Malița (Ceaușescu, critic literar). Panica și alarmele zgomotoase în numele unei destul de abstracte responsabilități civice le las - spre delectare - politologilor de meserie. Ceea ce trebuie să rețină literatura, fiindcă ține de domeniul ei de cuprindere, e natura profundă a falsului comunist. Atmosfera sumbră, prostul gust generalizat, rezistența tacită, supapele improvizate, destinele scoase de pe traiectorie sunt - să fim sinceri - clișee de reprezentare colectivă a acelor ani. Inoperante, astăzi, și tot mai greu de palpat. Dar cum le putem depăși? O variantă convingătoare oferă, prin
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
din marile parcuri din centrul orașului. Nu-i cunosc exact vechimea, dar hărțile arată că el există acolo de când lumea. La o extremitate a lui se află Catedrala ortodoxă, la cealaltă, canalul Bega. În ciuda acestor vecinătăți întremătoare, parcul are ceva sumbru. În mintea mea, dar și în a multor bănățeni, e cunoscut drept "Parcul ciorilor". Într-adevăr, imediat ce pătrunzi în el, ești invadat de zgomotul inconfundabil, neliniștitor, al zecilor de mii de păsări negre, croncănitoare. Nu mă pricep deloc la zoologie
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
Socialismul reprezintă o religie ai cărei apostoli sînt la fel de intoleranți ca și strămoșii lor. Doctrinele, limbajul, credințele, metodele de propagare sînt aproape identice"i. Aceste fraze reluau, de fapt, îngrijorări exprimate de autor încă din 1895, în Psihologia mulțimilor. Același sumbru pronostic - și tot în 1921 - îl făcea și Sigmund Freud: Cînd o altă formațiune de masă ia locul formațiunii religioase, cum se pare că izbutește acum formațiunea socialistă, se va produce aceeași intoleranță față de cei din afara mișcării ca și în
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
iii. Analizînd fenomenul Revoluției franceze, Edgar Quinet apropiase, deja, proiectul de regenerare revoluționară de formele de teroare întemeietoare cu caracter religios. Istoricul văzuse în Moise - cel ce și-a călăuzit poporul prin deșert vreme de patruzeci de ani, sub cerul sumbru al Dumnezeului răzbunării - "modelul mitic al rupturii ce trebuie să preceadă orice regenerare și reașezare"iv. Mîntuirea colectivă prin revoluție nu se poate împlini decît prin generalizarea violenței, prin masacru purificator. Degeaba rostea Robespierre, în 1791, la Constituantă, într-un
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Sorin Lavric Cine a spus că poezia a murit și că românul suferă de o sfîrșeala rău prevestitoare? Dacă e să judecăm lucrurile după numărul de colocvii internaționale organizate sub auspiciile literaturii, perspectiva nu e deloc sumbră. Dimpotrivă. E îndeajuns să privim la festivalul "Zile și nopți de literatură", desfășurat la Neptun și Mangalia între 6 și 11 iunie: cea de-a șaptea ediție a adunat scriitori din 25 de țări și a numărat cinci zile de
Festivalul internațional "Zile și nopți de literatură" ediția a VII-a Cu Orhan Pamuk la Neptun by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8392_a_9717]
-
-Maria SZABO Marius GHERMAN Muzica ușoară românească nu moare, așa cum “nu mor caii când vor câinii”! Și nici nu se predă, deși după ce și “Cerbul de aur”, și Mamaia au sucombat, datorită unui management dezastruos, i se întrevedea un viitor sumbru, spre bucuria acelora care, la radio, în presă sau pe micul ecran nu contenesc a vorbi despre “dinozauri”, “muzică prăfuită”, “artiști depășiți”, intoxicându-ne cu toți afonii și toate siliconatele, sub gene- ricul de ... “vedete”. Din fericire, oameni pasionați și
Un triumf by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/84014_a_85339]
-
chiar de cel care a înființat-o în 1959, Sir Neville Marriner, a propus un inspirat concert Mendelssohn, alcătuit din cele mai cunoscute lucrări ale compozitorului. Noaptea, fiind vorba iarăși despre ciclul concertelor midnight , a început cu cele 4 acorduri sumbre ale Uverturii Ruy Blas , intonate cu mult dramatism de către excelentul compartiment al suflătorilor, urmate de intervențiile metalice ale coardelor, într-un consens timbral, care, deja a declanșat imaginația celor care cunosc mai puțin textul lui Victor Hugo. Chiar dacă producția mendelssohn-iană
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
seamă de adecvare a muzicii la sensurile tragediei, la trăirile fundamentale. Pentru a se apropia cât mai mult de esența lor, Verdi era dispus să cuteze cele mai radicale modificări ale convențiilor genului, suprimând elementele exterioare în favoarea unui limbaj muzical sumbru, tensionat, care să se contopească cu tragedia. De aici va porni întreaga reînnoire a esteticii sale și ca urmare și a operei romantice italiene. Interpreților săi principali, Verdi le atribuie roluri de mare intensitate dramatică și copleșitoare dificultate. Centrul de
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]