3,826 matches
-
și niciodată nu se îndoise că felul ei de a fi este perfect normal. De ce făcea Renar asta? Cu ce îl supărase? Era de acord, de cele mai multe ori aveau păreri și dorințe diferite dar ăsta nu era un motiv de supărare, cu atât mai puțin s-o jignească așa de tare. Sătulă de împunsăturile băiatului, cum că fetele de la Timișoara nu vor face nicicând așa și pe dincolo, se ridică bățoasă de jos și aruncându-se în șa țintui bine bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sumbră îi strânse sufletul, sufocându-l. Dacă nu va fi lângă Luana la timp, se va întâmpla o nenorocire. Se afla la două sute de km de oraș și nimic nu-l putea ajuta să-și țină promisiunea. Luana, neagră de supărare în rochița de dantelă la fel de întunecată, privea dansul perechilor mișcându-și în ritmul muzicii picioarele pe sub masă. Sanda scuza, în fel și chip, absența lui Ștefan, accentuând indispoziția fiică-si. Renar o privea cu milă din umbra partenerei sale. Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o paria a societății. Femeile cu care-l văzuse erau superbe, titrate și-i cerea să-și uite gândul că o simplă dactilografă ar avea șansa să atragă atenția unui bărbat ca acesta. Fata se simți ofensată. Ca să-i alunge supărarea, Nuța îi propuse un alt pretendent. Pe colegul Marin Nanu. Domnișoara Leon o privi stupefiată. Dar domnul Nanu e însurat! E chiar foarte însurat, râse Nuța, încântată de "glumița" pe care o făcuse, dar nevasta lui e grasă și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cam ce efect putea avea asupra unui bărbat trupul gol, de zeiță, al Rebecăi. Adus, într-un moment oarecare, aproape de ea, Radu discută supărător de mult cu domnișoara Schtac. Luana simți că moare de gelozie. Întorși acasă, ea își dezlănțui supărarea. Aprecierile bărbatului la adresa calităților fizice ale domnișoarei o făcură să-și piardă mințile cu totul. Ridică mâna să-l lovească și Radu, amuzat de reacția ei, începu să râdă. Termină, Luana, ce-i cu tine? O femeie ca asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a Luanei. Femeia se retrase în bucătărie, cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele strânse sub piept, pregătită din vreme cu un botic nostim, ce voia să arate de departe o teribilă supărare, Luana, încadrată de buclele strălucitoare, îl ameți cu frumusețea chipului ei. Se rezemă de tocul ușii să-și tragă sufletul, să se dezmeticească și să nu-i cadă la picioare, făcând-o în acest fel să se îndrepte către el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de ciudă. Ochii mari, negri, vii și luminoși, așa cum alta nu-i avea, l-au primit în adâncul lor și el a tresărit cu o nespusă fericire. Nu vorbesc cu tine. Îi veni să râdă. Trăiseră împreună atâtea momente de supărare că unul, în plus, nu mai conta. Aștepta doar, cu toată ființa, cu toată viața, clipa unică și mistuitoare a împăcării. Ar fi vrut să-i mângâie părul, fața albă și dulce iar mai apoi, liber și nestăvilit, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna se păta spre supărarea mamei care trebuia să fiarbă lenjeria. Carmina nu-i spusese niciodată Elenei că tocmai pistruii ei roșiatici o făceau atât de simpatică și nevinovată. Nu i-a spus pentru că simțea un soi de mulțumire când o vedea supărată pe propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atunci. Intra în camera lui cu pomeții vineții de enervare: Tu-i irodialul ei de fată, zicea cu năduf. Asta-mi face pocinogul, ai să vezi. Mai taci, cobe, răspundea mama, certurile astea nu-s bune la nimic. Își menținea supărarea trei, patru zile, nu-și vorbeau nici la masă. Carmina rămânea să lucreze până târziu în noapte, uneori auzea scârțâitul egal al somierei, zgomotele mereu aceleași ale actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rușinos ca o fecioară. Venea săptămânal și răsfoia presa cu o punctualitate de robot. Deschidea ușa, făcea în fața Carminei rugămințile, o ploaie de cuvinte rostite în șoaptă, încărcate de expresiile, dacă vreți, dacă sunteți amabilă, dacă nu vă este cu supărare... Răsfoind după o vreme colecțiile, Carmina observă că Matei scria pe margini observații personale de genul: Oho, formidabil, asta e prea de tot, culmea ironiei, fantastic. Sau făcea sublinieri apăsate cu o linie sau două. Îi recunoscuse scrisul și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l ridici. Copilele te privesc cu tristețe și apoi fără nici o îndoială alergi la fereastră, privind afară, în noapte, crezând că în geam am bătut eu, cu rugămintea de ami deschide. Una din fete întrebă ce vezi, dar tu, cu supărarea ta îi spui că doar ți s-a părut, și apoi, mărturisești adevărul. Te gândești mereu că vei muri și că nu mă vei putea avea la căpătâiul tău, în ceasul morții. Acum, când afară este vânt și s-a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe care le fabrica cu ușurință și Încântare după o metodă deprinsă Încă din armată, provocau doamnei Moduna obișnuitul acces de tuse. Ca să se ferească de ea fără a părăsi bucătăria sau a deschide larg geamurile, cum avea obiceiul, spre supărarea domnului Moduna, Își ascunse nasul În gulerul paltonului pe care Flavius-Tiberius i-l puse În brațe după Împărțirea darurilor, gata să-l Îmbrace În orice clipă și să dispară din nou pentru o vreme, așa cum cândva făcea bărbatul ei urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
curiozitatea avidă sau blazarea mimată a turiștilor, nici graba celor Între două trenuri. Mă Înspăimântați, domnule profesor. Când ați avut timp să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul de ironie și reticență din glasul bătrânului Îl făcea pe Petru să regrete excesul de politețe, dar și să pândească, ori să provoace, de ce nu, șansa unui dialog oricât de firav. O revanșă, În cele din urmă, asupra acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am fost destul de explicită în privința naturii relației noastre, spuse doctorița Randle drept răspuns. Te afli aici conform termenilor stabiliți de tine, nu de mine. Eu fac doar ceea ce tu îmi permiți să fac. — Dar eram bolnav. Vreau să zic, fără supărare, de ce nu aveam un doctor adevărat? — Eu sunt un doctor adevărat, Eric. — Să fim serioși, am zis. Știi la ce mă refer. — Mă tem că nu înțeleg prea bine ce sugerezi. Ceea ce facem, tot ce se întâmplă aici, e ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
viitor îndepărtat imortalizat de turiștii cosmici pe stick-uri minuscule. Un troc din care brăileanul fanariot cu sânge de evreu, comportament de țigan, hapsân la bani ca un țăran, greu de cap ca un bulgar, îndărătnic precum un ungur, iute la supărare ca un tătar, bețiv ca un rus, leneș ca un turc, pervers ca un francez câștiga enorm, multiplicându-le și oferindu-le pe bani grei doritorilor. Spionii cosmici deveneau mai avizi de informații, dotând și pe preșcolari cu camere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce fornăia la 200 m la vale, un vârf de cuțit din ocrul soarelui la apus, sidef de cer, pe care Any îl așternea pe unghiile de la mâini, pe cele de la picioarele butucănoase preferând praf de stele, iar pe pleoape, supărarea cărămizie a Lunii folosită de Hugo de multe ori și pentru versurile lui Prunilă, ca să-i oțetească dulceața perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n are de ce să-ți fie frică, pe dinafară n-o să rămînă nimeni. Fă-te frate cu dracu’ pînă treci puntea, ce-o fi rău în asta? îmi vine să vă sparg capul la toți în secunda asta, îți înțelegem supărarea, dar crede-ne pe cuvînt c-o să-ți treacă mai repede decît îți închipui, mai bine ia de-aici o banderolă din asta și pune-ți-o la braț, i se recomandă de către un tip care mestecă gumă și scuipă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Gulie, e doar un fel de-a o spune. — Dacă vreți să ieșiți din schemă, e de-nțeles, nu e nici o problemă, spune Roja. Acum poate că o să vi se pară că a fost o luptă oarbă, nu e nici o supărare, adaugă. Prea le vedeți toate doar în alb și negru, spune Dendé. Și dacă tot ziceam că există un trădător printre noi, spune Roja, dîndu-și seama că e timpul să pună punct discuției, de ce n-aș fi chiar eu? N-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Îl obliga Ochenoaia mereu: Sărută-i mâna mătușei Aglaia, mătușei Aneta, babaii și lu’ moș Ion! Văzând că Mamaia nu insistă, observase și ea că nu se poate și apoi era copleșită de stolul de gânduri ce zburau prin pădurea supărărilor sale și ale celorlalți, copilul Își reluă, cu ambiții sporite, preocuparea ce-l pasiona de când sosise. Ochii săi urmăreau o cloșcă cu pui mărișori, de care se apropia tiptil, cu speranța că, doar-doar, va prinde un puișor cu creastă roșie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cel mai Îndrăgit instrument muzical din „bantă” sau „bandă” (așa cum spunea bunica Ileana ori de câte ori una din vestitele formații de fanfară din Valea Mare era „Împăcată” să cânte În sat) I-auzi, vine banta!). Și totuși, În zilele acele de mare supărare, Va observă lipsa unui personaj, des pomenit În casă și nu de bine, Niță! Din fraze scurte și dure, din care numele lipsea cu desăvârșire, copilul Înțelese câte ceva: Bine că s-o dus, neisprăvitul! Să se ducă unde-o dus
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pauză după munca grea a olăritului, bunicu’ Ghiorghi citea „jornalul” până adormea cu el pe piept, iar Va era supărat că lui nu-i dădea nici o foaie pentru a face „avionuri” ori pentru a o face bucăți din ce În ce mai mici, spre supărarea bunicii Ileana și a Anetei care trebuia să măture cu grijă. În acea iarnă Împlinise cinci ani, ningea așezat și atenția sa a fost atrasă de zgomotele de la ușa de afară, mai multe persoane Își scuturau hainele și Încălțările pline
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui Vasile Lica. Toți sunt bine și Mamaia va veni În curând să mi-aducă niște lucruri de-ale mele! Gata, nu mai plec! Stau cu tine să te cresc așa cum știu eu! Vorbele rostite cu severitate arătau surprinderea și supărarea unui tată care-și vede copilul dormind direct pe cuvertura cu culori imposibil de definit și acoperit cu oghialul nu tocmai curat și fără de cearceaf. Va era foarte surprins de faptul că nimeni nu-l Îmbrățișează și nu-l sărută
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu trei ani, spuse oarecum șugubăț dar și destul de serios: Văleu, ce mă fac că mă omoară femeiamea?! Ajuns la cinci-șase metri de Rozalița, intră În joc și prefăcându-se supărat, răcni: Ptrr, cai nebuni ce sunteți! Ruzânițe-i Îi trecu supărarea și zise: Apoi bine bărbate eu te-am trimis s-aduci lemne din șopron, tu unde-ai fost? În pădure, ca să fac treabă ca lumea! Fa soră, da tu-l crezi că n-o fost cu fata lu’ Bulincă din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu Pelinița?! Femeie ai căpiat! Am Încărcat căruța prea mult, caii au prins nălucă, s-o stricat o roată și mam luptat cu-n lup mai mare decât Negruț!, spuse Va, redând frânturile unei Întâmplări reale și Încercând să imite supărarea prefăcută a bunicului Ghiorghi’, atunci când a ieșit basma curată după o aventură avută cu mama Peliniței, cu Zavastița. Aprigă nevastă Ruzânița! Comandă scurt: Ne făceam că te duci după apă, du-te! Da să nu stai mult, auzi omule?! Va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
este foarte fericită, cu același comportament ca al unei femei mature pe care probabil o văzuse și dorea s-o copieze cât mai bine. După ce se făcu dimineață și se Îmbrăcară cu sumarele lor hăinuțe de vară, ochii nevestei văzu supărarea din ochii Mădăliței și porunci: Mădăliță, tu ești mama, Va esti tata, hai la treabă! Apoi toate s-au desfășurat ca „În ziua precedentă”! Iar, lemne, apă, masă, prostii și somn... Dar nimic nu a mai fost ca „prima oară
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spunea bunicu’ Ghiorghi atunci când „Îl năpădea foamia”. A mâncat două feliuțe de pâine cu parizer, s-a săturat și la un moment dat a surprins privirile sigure de izbândă și libidinoase ale oacheșului tovarăș de călătorie, a văzut fulgerele de supărare din ochii bunicii sale și, cuprins de neputința din Cociobana, și privindu-l furios pe celălalt ocupant al compartimentului trenului de noapte a strigat indignat: Ganu’! Ganu’ rău! Ganu’! Ganu’!, și tot așa fără să se mai oprească! Bucuroasă de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]