524 matches
-
trecând pe lângă iazuri, pe lângă locul unde, vara, măgărușii așteptau răbdători copii pe care să-i ducă la plimbare, și apoi rătăcind după cum Îi purta voia, sau coada fluturând a câinelui, poate spre Spaniards Road, unde Du Maurier, conform unui ritual superstițios privat, trebuia să atingă cu bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament Hill, de unde priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
final și cu ea am ieșit din biserică, val-vârtej. A strigat după mine: „Nu-l pune la Încercare pe Domnul, Dumnezeul tău!“ Și recunosc că am avut clipe, În zilele care au urmat, când am simțit un fel de... teamă superstițioasă. Cum o să mă simt, mă Întrebam, dacă-mi pierd vederea și la celălalt ochi? După multă meditație, am ajuns la concluzia că nu ar fi putut fi decât un ghinion. Cauzele vederii mele slabe erau pur fizice și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe spate cu zelul unui flagelator medieval. Odată cu prima poștă a zilei, pe care Smith i-o aduse la micul dejun, Îi sosi o scrisoare de la Du Maurier, care Îi ura noroc la premieră: „Cred că actorii au o aversiune superstițioasă față de urările de succes În astfel de ocazii“, scria el, „dar sunt convins că interdicția nu se aplică și autorilor“. Avea plicuri de la numeroși alți prieteni și binevoitori: Gosse (care Îi confirma schimbarea planurilor pentru seara aceea), Elizabeth Robins, dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Aurelian! s-a auzit o voce de damă. Aurelian! a îngăimat cald și înlăcrimat o voce de damă. Nimeni nu îndrăznise să mi se adreseze cu numele acesta atât de stupid. M-am simțit răscolit, mi-am făcut o cruce, superstițioasă, mentală și, trântind receptorul, n-am mai lăsat-o să-mi zică Aurelian. A sunat din nou, de data aceasta folosind o pauză lungă ca să pricep cam ce mesaj important se găsise să-mi transmită ea. - Aurelian... să mă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bâlbâit. O coregrafie, fluturând din brațe, cam la aceleași pasaje. Atâta doar că, spre final, din mijlocul seninului pasaj destinat tradițional siderurgiei, Brav Conducătorul își zburli părul de pe spinare și sări direct la gâtul "celor ce continuau să încurajeze manifestările superstițioase, înapoiate, obscurantiste". Într-o clipă, se dezlănțui în cel mai plin de pucioasă și de trăsnete discurs pe care îl fulgerase vreodată împotriva religiei. Optsprezece activiști în etate se prăbușiră pe podeaua mochetată, ușor înclinată, a Sălii Palatului, prelingîndu-se fiecare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Virgil Jones în timp ce urcau. Mediul cuiva este cu mult mai epic decât persoana respectivă. Evenimentele pot fi epice. Oamenii sunt rareori așa. Motiv pentru care ei consideră că un astfel de mediu e înspăimântător. Ți-am spus odată că sunt superstițios pentru că acesta este un loc unde se poate întâmpla orice. Sunt sigur că acum înțelegi ce am vrut să spun. Dar uite un alt fel de a reacționa: dacă se poate întâmpla orice, să ne asigurăm al naibii de bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
omului ceea ce merită. Să ai la dispoziție o eternitate ca să studiezi ceea ce te interesează e un noroc și o binecuvântare. Să trăiești în mediul sigur al acestui oraș este ceva ce aș numi un miracol dacă aș fi un om superstițios. Aici oricine se poate dedica domeniului său de interes și plăcerilor sale, fără să dea nimic în schimb. Oricine are parte de casă, masă și companie. Având toate acestea și jocul etern al tezei și antitezei, omul trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în fața lui, te rog. Vultur-în-Zbor îl ascultă și imediat în ferestruici apărură niște lumini micuțe, formând un model complicat. — Modelul tău ionic, explică Grimus, este cel mai distrugător din câte mi-a fost dat să văd vreodată. Dac-aș fi superstițios, aș spune că aceasta este esența pe care doamna Cramm a citit-o în palma ta, esența care i-a făcut pe oamenii tăi să nu aibă încredere în tine, esența care stă la originea nenorocirilor tale de pe insula Kâf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urmăriți de încurcături și necazuri dacă Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și, alături de mâța Eleonor, îi părea un spirit al lanurilor, al „grădinii arabului“ și al întinsului cvartal de case. — Smintiți superstițioși! spunea Veterinara, priponindu-l sub nuc, tocmai ca nici cârnățarul, nici antreprenorul de morți să nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în orice
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
florile (adevărate!) pe care mulți dintre acești bărbați ce abhoră natura le poartă cu ostentativă distincție la butoniera redingotei sau de-a dreptul În mână: garoafa, crinul, trandafirul, camelia și orhideea. E de neuitat Latour-Mézeray, cu ale sale camelii purtate superstițios, ca porte-bonheur pe rever, schimbate zilnic, al căror cost s-a ridicat, timp de 20 de ani, Între 1830 și 1850, la nu mai puțin de 50.000 de franci. La fel de importante pentru Întreg spectacolul apariției În public a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de roluri, ai auzit ultima veste? Violeta 1 noastră, nici pe departe atât de fragilă pe cât se pare, a primit rolul Norei din Casa păpușilor. La teatrul Cross. În ciuda cadavrelor de la subsol. Nu cred că ar fi într-atât de superstițioasă încât să refuze rolul, ce zici? Și asta nu e tot - ia ghici cine o joacă pe Christina? — Hazel, zisei eu; punct ochit, punct lovit. Hugo păru dezamăgit. — Știai deja? Nu, dar l-am auzit pe Ben vorbind de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu acest domn Zoran? Ce ascunde În creierul lui tenebros și ce vrea cu adevărat? Nu Înțeleg... Vorba vine, Înțelegeam foarte bine; mai greu era să admit că ceea ce Înțelegeam putea fi posibil. Întârziam să spun ce gândesc, Îndepărtându-mă superstițios cu felurite divagații de ceea ce Eveline numise miezul fierbinte al problemei, ca și când nenumirea acelui lucru l-ar fi Împiedicat să existe. Sau de parcă, evitând ca eu să fiu cel care Îl numea, transferam asupra altora răspunderea pentru existența lui. Strategie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și în masonerie, exercitând o influență decisivă în Loja Montana, care le ușura comanda asupra întregului Mare Orient Lusitan. Vom reveni asupra organizației și forței masoneriei în Portugalia. Trebuie subliniat, însă de pe acum caracterul terorist al carbonarismului și stima aproape superstițioasă pe care o dobândise mai ales în mediile muncitorești și marinărești. Alta Venta avea spioni pretutindeni, în așa chip încît Regina Amelia nu îndrăznea să șoptească ceva important vreunui ministru decât în mijlocul salonului pentru că până și telefonistul făcea parte din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un avorton tot mai difuz și misterios, care părea să dispară zile Întregi, ca și cum ar fi abandonat insula, În căutarea marilor albatroși, pentru a se ivi din nou, dintr-odată, din pămînt, din iarbă verde. Knut, norvegianul, tont și profund superstițios ca un bun gabier ce se afla, părea să nutrească aproape absoluta convingere că Oberlus era jumătate om, jumătate demon, o ființă himerică Înzestrată cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită sau să se materializeze din nou În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așa mi se pare corect. Amândoi am pus la cale isprava, amândoi o să ne bucurăm de izbândă. În al doilea rând... Îi aruncă o privire furișă: în al doilea rând, nu văd de ce nu aș recunoaște-o, sânt și puțin superstițioasă. Rândul trecut, când ne-am despărțit, nu mi-a mers prea grozav... Își aranjă pălăria înghesuind sub calotă buclele rebele. ― Pot să-ți spun că nu vom lua mare lucru cu noi. Inventarie conținutul poșetei încruntînd puțin sprîncenele: Evident, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știu..." În ochii albaștri i se aprinse o văpaie. Gândul țâșni pe neașteptate de undeva din străfunduri. În fața ochilor îi juca fața inginerului: "Aș vrea să nu i se întîmple nimic băiatului acela". Își făcu treabă lângă bufet și atinse superstițioasă crucifixul. * " Ce se întîmplă cu Florence! Vreau să știu ce se în-tîm-plă cu Florence!" Melania Lupu o examina printre gene având aerul că-și consultă unghiile: Doar n-ai de gând să susții, draga mea, că s-a îndrăgostit de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sistemul de alarmă. Pipăi unul din lambriuri. Apăsă marginile și placa alunecă în jos ca un penar, descoperind instalația. " Orice s-ar spune, individa s-a documentat, nu glumă. Deocamdată, n-a zbîrcit-o o singură dată." Bătu cu buricul degetelor superstițios în lemn și apucă firele îmbrăcate în plastic roșu. Cârnul se aplecă peste balustradă. De sus, holul rotund, cu plăci luminoase de marmură roz, părea un bazin. Se distra grozav scuipând grupul statuar de lângă scară, un leu culcat la picioarele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru a nu atrage atenția. Dar ― cinci ― mai ales cinci, vor descoperi tunelul subteran. Nu vor avea decât s-o ia de-a bușilea pentru a ajunge de la muzeu aici. Închipuiește-ți surpriza domnului maior Cristescu!" Curmă brusc firul gândurilor atingând superstițioasă lemnul. Își țuguie buzele bosumflată. " De ce tocmai el, draga mea? De unde ideile astea? Nu-ți dai seama? Ar fi suficient să audă numele tău ca să-și imagineze cine știe ce bazaconie. Nu-ți îngădui sub nici o formă să cobești și află că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vadă ce se întîmplă. Aveți nevoie de martori? Căruntul râse amar. ― Pădurea-i plină de jivine... ― Fără chestii din astea! i-o tăie scurt Raul Ionescu. Nucu Scarlat abia se ținea pe picioare și inginerul își îndulci glasul: Am devenit superstițios... ― V-aș propune să ne grăbim. Dacă începe ploaia, nu mai putem decola. Șerbănică Miga se agăță de brațul profesorului. ― Unde crezi că ne duc? ― Nu-mi dau seama. Poate în Turcia, poate mai departe. ― Papa a fost pe vremuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
treaba, o întrebă, Fără prea multe probleme, și tu ce faci, Bine, doar puțin neliniștit, Nu te întreb de ce, cu situația asta, E ceva mai mult, un fel de freamăt interior, o umbră, ca o prevestire rea, Nu te știam superstițios, Întotdeauna vine ceasul fiecărui lucru, Aud zgomot de voci, unde ești, În restaurant, apoi mă duc acasă sau poate trec mai întâi pe acolo să te văd, faptul că sunt primar deschide multe uși, S-ar putea să fiu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Pe pădurar, om neînfricat, cu inima și nervii tari, nimeni nu l-a văzut plângând. De afară, se auzeau trosnetele de copaci rupți de vijelie, cu înfricoșare... Câteva pâlpâiri și lampa de cinci focuri, de pe măsuță, s-a stins încet, superstițios... „Doamni... sămn rău...! își zise în gând bătrâna și-și făcu semnul crucii de mai multe ori. - Nu mai ari gaz, mătușă Săftica... murmură pădurarul, și el înfricoșat în inima lui, călcând-o pe gând, văzându-i spaima din ochi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ori. - Nu mai ari gaz, mătușă Săftica... murmură pădurarul, și el înfricoșat în inima lui, călcând-o pe gând, văzându-i spaima din ochi. ...S-o gătit gazu‟, mătușî Săftica repetă el, încet, mai mult pentru sine, ascunzându-și gândul superstițios. Scăpară un chibrit și aprinse opaițul, cu seu de oaie, și odată odaia se umplu de o lumină gălbuie. Prin cele două ochiuri de geam, o lumină palidă, năvăli în întunericul de afară, semn că înăuntru mai era viață... Sărmana
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gâtul sur și lucios al lupoaicei,.. dar, izvorul lacrimilor secară amar, în ziua aceea lungă... nesfârșită. Gânduri încâlcite, zdruncinate în adânc, îi învălmășiră mintea și iar apăru privirea în ochiul de geam. „Poate, o fost un semn..!“, își zise el superstițios. Cerul se clătină... se clatinară și stelele; luna se clătină și ea... și pământul se clătină... În lăstăriș se lăsă o tăcere dureroasă, grea, ca de cimitir... o tăcere în care se auzeau lacrimile curgând... Pădurarul, vânătorul neînfricat plângea... Pentru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai exact, or fi vrut să-nsemne cuvintele acestea? Dacă cumva au un dublu înțeles? Sau poate că n-au nicio semnificație? Cine știe... Ei, ce ridicol, numai prostii îmi trec prin capul ăsta nerod! Doar eu nu eram deloc superstițios înainte! Șerban, prietene, revino ți în fire! Au fost numai niște vise prostești de noapte, nimic altceva, nimic interesant, nimic care să stârnească îngrijorarea. O să treacă totul de la sine, sigur așa se va întâmpla. Acum, ah, ce poftă nebună arde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
naționaliști hotărâți să doboare, la lumina focului, pe oricine ar fi comis imprudența de a se apropia. Așa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit și prăfuit, adăpost pentru șobolani și șopârle, pe care chiar și vagabonzii îl ocoleau superstițioși de când unul dintre ei murise, într-un mod foarte misterios, în noaptea când, din întâmplare, se împlineau zece ani de la distrugerea sa. Marea navă centrală nu mai avea acoperiș și vântul umed ce venea dinspre mare făcea ca locul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]