921 matches
-
probațiune, cât și înainte de executarea unei sentințe capitale pentru a-l determina pe condamnat să-și denunțe complicii. Ne putem face o idee despre cruzimea pedepselor aplicate până la jumătatea secolului al XVIII-lea, citind paginile în care Michel Foucault descrie supliciile la care erau supuși condamnații 70. În decursul câtorva zeci de ani dispare spectacolul punitiv, iar pedepsirea încetează să mai fie teatrală. Orice element de spectacol pe care îl mai cuprinde pedepsirea dobândește conotații negative, iar pedeapsa părăsește domeniul percepției
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
era în ceppi - din actul ÎI, scena 1 263 Rezumat : Azucena îi povestește lui Manrico toate secvențele care au avut loc în timpul execuției mamei sale. Ea îi relatează cum mama ei, aflată pe moarte, a mai reușit să ceară că supliciul să-i fie răzbunat. În încercarea de a se răzbuna Azucena a răpit pe fiul bătrânului Conte de Luna cu intenția de a-l aruncă pe rugul mamei sale. În nebunia ei, Azucena și-a aruncat propriul ei fiu în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă, în fond, o intensificare a omenescului. Înseamnă viață... și, deplasînd accentele în celălalt registru, poate să însemne o eliberare de supliciul normelor impuse și de alte asfixiante constrîngeri. Numai că, în anormalitatea ai cărei captivi sînt El și Ea, libertatea e dramatic îngrădită și expansiunea sufletească însăși e tratată de orwelliana, tentaculara instanță care controlează totul ca o infracțiune. Oricînd poate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
coord.), Magic, Witchcraft and Curing, The National History Press, New York Păun, Radu, 2007, „Scenă și simbol: reprezentații ale puterii În Vechiul Regim românesc”, În Constanța Vintilă-Ghițulescu, Maria Pakucs Willcocks (coord.), Spectacolul public Între tradiție și modernitate: Sărbători, ceremonialuri, pelerinaje și suplicii, Institutul Cultural Român, București Pavelescu, Gheorghe, 1942, „Pasărea-suflet”, În Anuarul Arhivei de Folclor, nr. 6 Pavelescu, Gheorghe, 1944, Mana În folclorul românesc, Sibiu Pavelescu, Gheorghe, 1998, Magia la români, Minerva, București Pearson, Joanne; Roberts, Richard; Samuel, Geoffrey (coord.), 1998, Nature
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Age, University of Philadelphia Press, Philadelphia Willcocks, Maria Pakucs, 2007, „Sărbătoare În oraș: festivaluri și ceremonialuri publice În Sibiul veacului al XVI-lea”, În Constanța Vintilă-Ghițulescu, Maria Pakucs Willcocks, (coord.), Spectacolul public Între tradiție și modernitate: Sărbători, ceremonialuri, pelerinaje și suplicii, Institutul Cultural Român, București Willis, Roy, 1996, „Magic”, În Alan Barnard, Jonathan Spencer (coord.), Encyclopedia of Social and Cultural Anthropology, Routledge, Londra Winkelman, Michael, 1990, „Shamans and Other ‘Magico-Religious’ Healers: A Cross-Cultural Study of their Origins, Nature and Social Transformations
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ca poet, a debutat în 1991, în volumul colectiv Pauză de respirație, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu și Marius Oprea. Notație a cotidianului contondent, cinic tulburat în funcțiile sociale, lirism virulent al individului noninseriabil, care nu se poate „angrena” fără supliciul agresării sale exterioare, poeziile lui D. poartă amprenta sensibilității ultragiate a nouăzecismului, a cărei notă comună este perceperea realului ca un spectacol dezarticulat și coroziv. Față de ludicul optzeciștilor, care îmbiba terapeutic versificația, nouăzecismul are o gesticulație mai în nota expresionismului
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
Teoria limbajului poetic în știința filologică rusă și sovietică, introd. edit., Iași, 1983. Traduceri: Agnia, fiica focului. Proză scurtă sovietică, Iași, 1982 (în colaborare cu Adriana Nicoară); E. Zameatin, Insularii, Biciul lui Dumnezeu; M. Aldanov, Astrologul; Vladimir Nabokov, Invitație la supliciu, Iași, 1993; Zamfir Bălan, Serghei Feodosiev, Panait Istrati - omul care nu aderă la nimic; Documente din Rusia Sovietică, Brăila, 1996 (în colaborare cu Carmen Țurcan); M. Agheev, Romanul cocainei, Iași, 1997; M. Aldanov, Cheia, Brăila, 1998; Cântec despre oastea lui
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
Penelopa - într-o situație de specială infidelitate. În acorduri grotești e orchestrată o ceartă „homerică” în Olimp, tărâm unde Icar se preumblă împreună cu Leonardo da Vinci, iar Venus pare desprinsă dintr-un tablou al lui Velázquez. În Infern își îndură supliciul grupul lui Laocoon, apoi Sisif și Prometeu, dar și Sofocle, Shakespeare, Voltaire, Goethe, Edison. Fie și prin acest soi de intertextualism, piesei La Rhapsodie des dieux nu i se poate nega tenta de modernitate. O textură dramatică „prezintă” și scrierea
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
cumcă glorie și cădere, Noroc și fericire, tot ce mișcă Un suflet omenesc, mai nu-i ating, Încât ei cat- al inimei [lor] tremur, În ceva ce pe alt om l-ar ucide, Unu-n cruzime, altu-n abnegare Unu-n supliciu, altul în despreț Și totu-i treaz și îndrăzneț și liber. Într-asta îi găsesc că sânt ca zeii: Ei nu știu ce-i mânia, ei nu știu Ce-i bucuria pe acest pământ Ce pe-alții îi turneaz' - abia îi mișcă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
MIRA 7. Zgomot. Intră oștire cu Ștefan, răpesc pe Arbore și Mira - tremolo - vine Maio rănit, cu pachetul hârtiilor Direptății {EminescuOpVIII 190} TABLOU MAIO, PETRU ACT. IV 1. ARBORE (singur) 2. ARBORE, MAIO 3. ARBORE, MIRA 4. PRECEDINȚII, ȘTEFAN, LUME (supliciul) 5. ȘTEFAN, MIRA ACT. V 1. MAIO, PETRU (se ascunde în tron) 2. Cortegiu. Cununie. Vuiet afară Lumea iese. Mira-n rugăciune. 3. MIRA, PETRU 4. MIRA, ȘTEFAN (moare) 5. MIRA (singură) 6. MIRA, MAIO 7. MIRA (singură puțin) 8
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îl pot face oamenii de știință este să ducă știința lor cu câțiva ani înaintea vremii lor (Caietul C, p. 123, scris aproximativ în iunie 1838, în Barrett et al., 1987, p. 276). Cu puțin timp înainte, el a constatat supliciul gândirii lente: Multiplicarea acestor metode modeste, păstrând în minte străduința de a produce [în perioade de timp îndelungate] rezultate importante este cel mai chinuitor și mai laborios efort al minții (Caietul C, p. 123, scris aproximativ în mai 1838, în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Amaury din Bène, un sătuc de lângă Chartres unde a văzut lumina zilei. Și, în acest secol al XIII-lea, impregnat de cucernicie catolică, el trage niște concluzii extraordinare din ipotezele scotiste. în ochii săi, creștinii au suferit realmente odată cu Hristos supliciul Crucii. Astfel încât prezența lor alături de cel care se prezintă ca mielul lui Dumnezeu, țapul ispășitor sacrificat pentru a șterge păcatele lumii, i-a transfigurat în Perfecți incapabili să mai păcătuiască de-atunci încoace. Ei fiind răscumpărați o dată pentru totdeauna, nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cuvântul după discipolul Grădinii și apără o poziție creștină care seamănă leit cu cea a filosofului roman... Lorenzo Valla persistă într-un creștinism epicurian și - după părerea mea - Despre plăcere îi dă prima formulare din istoria filosofiei în 1431. Anul supliciului Ioanei d’Arc la Rouen... Lorenzo Valla scrie acest dialog la vârsta de douăzeci și șase de ani. în anul următor, el îi schimbă titlul cu Despre adevăratul și despre falsul bine, probabil pentru că lumea nu înțelesese creștinismul său epicurian
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
într-o vreme când războaiele religioase pustiesc Franța vreme de treizeci și cinci de ani, când masacrul de Sfântul Bartolomeu a făcut trei mii de victime într-o singură noapte, când excomunicările hotărâte de Biserică se succed și odată cu ele, torturile și supliciile? Așadar, cum să gândești și să practici cu moderație în acest climat? Tocmai: dacă acest catolicism nu este moderat, asta înseamnă că el contribuie la escaladarea violenței atât de o parte cât și de cealaltă. Pe plafonul „librăriei”, un singur
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conturate, pentru care Începutul este determinat de mulți factori. Americanizarea Îi remodelează, dar zestrea cu care a venit fiecare nu poate fi abandonată și nici nu ar fi În folosul cuiva. Explicînd acest metamorfism, care rămîne În ultimă instanță un supliciu individual, un specialist al istoriei românilor americani concluziona că, la fel ca alte grupuri etnice, „conștient sau inconștient, ei au transplantat și adaptat la realitatea noii lor țări modelul existențial pe care Îl cunoșteau și pe care au voit dinadins
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aveau drept scop producerea cărții. Cel mai vechi text (păstrat) scris aici este o relatare (de factură hagiografică) despre martiriul Sfântului Sava, un capadocian ajuns să predice între goții aflați în zona de azi a Buzăului, personaj care va suporta supliciile poruncite pe la anul 372 de regele Athanaric și va sfârși înecat în râul Buzău. I s-a zis Sfântul Sava Gotul, și povestirea faptelor sale, intitulată Scrisoarea bisericii din Goția către biserica din Capadocia (conservată în două manuscrise grecești de
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
unde predomină balada. Versiunile extrabalcanice cunosc o dezvoltare epică restrânsă, rezumându-se de obicei la prezentarea superstiției, și sunt axate pe ideea sacrificiului minim: erau sortiți să asigure trăinicia zidurilor fie copii, fie oameni în vârstă care consimțeau să suporte supliciul. La popoarele sud-est europene aproape întotdeauna este jertfită soția meșterului. Actul capătă înțelesul simbolic al jerfei în slujba creației și afectează în chip direct destinul creatorului. Ideea sacrificiului maxim, abia schițată în variantele sârbești și bulgărești, capătă contur definitiv în
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
se agresează reciproc, cu intensități și frecvențe diferite, unii cu totul circumstanțial - o palmă, după care regretă și își cer iertare în genunchi -, alții cu sadism, și repetat. În societățile tradiționale, de dragul copiilor și de gura lumii, multe femei rabdă supliciile la care sunt supuse „până nu mai pot suporta” și abia văzându-se în această situație și spunându-li-se și din exterior că le este amenințată viața, iar copiii vor suferi mai mult, decid să se despartă. Certurile soldate
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
însă cu necesitate în divorț, dar a trăi în triunghiul dragostei nu este deloc ușor, mai cu seamă pentru cel cuprins de sentimentul geloziei, acompaniat dedeprecierea stimei de sine, depresie, rușine, umilință. Cu precădere în sistemele tradițional-autoritare, femeile suportau acest supliciu datorită dependenței lor economice, constrângerilor religioase și altor factori ce obstrucționau despărțirea. În societățile pluralist-democratice de astăzi, situația s-a schimbat radical, dar există diferențe de gen în conținutul geloziei: bărbații sunt mai sensibili la implicarea soției într-o relație
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
feminină fantasmagorică a unei aventuri amoroase cu aspecte patologice. Puterea miraculoasă a medicului, prin care Ana Stavri spera să își recapete darul pierdut de a scrie, explică fascinația, nu și nedomolita, bolnăvicioasa atracție sexuală. Dezamăgitoare literar e semnificația limitată a supliciilor sufletești ale Anei, cu efecte fiziologice dezastruoase, dar ducând la o succesiune banală de certuri și împăcări, separări „definitive” și recuperări disperate. Inundat de eseism, Drum de foc dezvăluie experiența conjugală a Anei Stavri cu alt soț, Filip Nazarie, anterioară
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Mărțișor? Ceva ce-n iarnă v-a lipsit mai tare: S-aveți vigoarea pomilor în floare Și-un zvâc primăvăratic... la umor! *** Unui holtei dedat la “crudități” Cruditățile-s deliciul, Dacă știi să ții măsura. De n-o ții, suporți supliciul: O să-ți... strepezească gura. *** Fesul si căciula De mulți nu se prinde hula: “Interesul poartă fesul”. Altii-s celorlalți reversul: “Își fură singuri căciula”. *** Unuia care-și afișează erudiția A citit mii de volume ; Cică toate, câte-n lume - Nu
CATRENE EPIGRAMISTICE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381310_a_382639]
-
de un rege cu nume apocaliptic, rex Apollion (v. 811; cf. Apoc. 9,11). Acesta cucerește Roma cum multa milia gentis, luând prizonieri senatorii, dar tratând „ca frați” (ut fratres gaudio pleni) pe creștini. Astfel, vechii persecutori își primesc răsplata. Supliciul lor durează cinci luni (cf. Apoc. 9,10). După cinci luni, o nouă lovitură de teatru: un alt „Cyrus” se ivește pe neașteptate, qui terreat hostes et liberet inde senatum (v. 824). Acest împărat se întoarce pe pământ din „iad
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îndeplinite. La fel, prezența unei văduve în vis semnifică o neîntârziată „căsătorie”501. Un imaginar stimulat de călătoriile descendente Am zăbovit, în două din mai vechile mele cărți 502, asupra „lumii de dincolo”, cu precădere asupra Iadului, loc certificat al supliciilor și al acelei „geografii subpământene”, parte a acelei „geografii legendare, eschatologice și infernale” (de care vorbește Gilbert Durand în Structurile antropologice ale imaginarului), țintă obsesivă a intențiilor de cunoaștere ale oamenilor Veacului de Mijloc, căci - observa B. P. Hașdeu - niciodată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Însă a reuși. Există o Întreagă mitologie a chinului, pe care psihanaliza Încearcă să o interpreteze prin semnificația sa simbolică. Deși pare absurd, sensurile simbolice ale chinului sunt extrem de nuanțate și ele se Înscriu În ontologia umanului. Chinul este un supliciu ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care mă regăsesc, cu care mă identific și În care, În mod paradoxal, Încetez de a mai fi singur. A trăi Într-o lume ostilă, contrarie idealurilor și aspirațiilor tale, este o existență pe care o resimți ca pe un supliciu sau, În cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]