187,153 matches
-
sunt, în ultimă instanță, credința, tradiția și cultura noastră, daca nu acele neclintiri sufletești de care ne-am agățat disperați la vreme de furtună!? Ele sunt acele rosturi adânc izbăvitoare care ne-au refuzat virtutea de a rezista politic la suprafață, în văzul lumii, pentru a ne dărui vocația strămoșeasca de a dăinui că neam, pe dedesubt, în văzul lui Dumnezeu”. În ceea ce mă privește mărturisesc că personal nu l-am cunoscut pe Gabriel Artur Silvestri-Părintele meu spiritual în Taină vocației
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
nu schimbă faptul! V-a fost greu să înțelegeți că în lumea în care trăim noi, lucrurile se petrec chiar și mai repede decât în lumea voastră. Se petrec extrem de rapid, la fel de rapid că mișcarea degetelor pe tastaturile laptopurilor, pe suprafața lucioasa a screen-touch-urilor. Suntem mulți, mobili, pretutindeni. Fără structuri complicate, bugete și prime de crăciun! Fără departamente și direcții, moguli și șantaje. Dar nu și fără organizare! Primim și transmitem mesaje cu minimum de investiție. Filmăm, traducem, pozam, sharuim, comentam
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
apei, pentru muzeul armelor las la o parte din orice structură timpul devorator numai sistema subtilă a oaselor ridică o barieră în fața timpului; a ceea ce va fi în această fereastră veche pe a cărei întindere de gheață gravezi Alegoria, de suprafața ei timpul să se spargă în țăndări lasă-mă-ntinsă pe unul din țărmuri: apele spăla-vor schema ce articulează timpul apele spăla-vor, chiar cu substanța ta albă din laokung, singura armă expusă'n muzeul dintre cele două lumi
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
vis și ființa ta este întreagă în două lumi deodată ești ca un cuvînt care chiar în timp ce e scris își este erată Embrion Inimă, ia-ți femeia și pleacă, eu nu mai pot... dragostea bea din paharul disperării sînt o suprafață de ghiață pe care arde un foc cercurile albe ale apei și cercurile roșii ale focului stau unul în altul viața și dragostea și moartea stau în singura linie a cercului iubito, fără salvare sîntem: ca îngerii unul în fața celuilalt
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
care îți accentuai pînă la halucinație sprîncenele, folosind creioane lungi, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te grațios, scoțînd caraghioasă (mă pîndeai să observi dacă mă uit! reliefînd în aerul pofticios al încăperii fundul orgolios... suprafețe lucinde reflectînd la infinit, victorios, obsedant... ochii mari, verzi, rotitori, cu sclerele opace, albe, bombate... căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă...sau minuscul-deocheată... părăsită, abandonată curiozităților mele hapsîne de bărbat singur acum... Mereu mă temeam să nu pleci de
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
Episodul oratoriului din biserica Amzei aduce pentru prima oară în roman imaginea unei societăți bucureștene șlefuite nu prin "norma supraindividuală", altfel spus prin cultivarea aparențelor (cf. N. Manolescu), ci printr-o autentică zguduire produsă în adâncurile spiritului și adusă la suprafață de muzica lui Bach. Chiar dacă, odată ieșită din biserică, în farmecul luminos al zilei de aprilie, asistența se grăbește să-și scuture zgura mortuară cuibărită în inimi și să-și revină la gândurile de "dinainte", simțim că ceva irevocabil s-
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
viteza! Sînt mai rapide... Numai că tînjeam după un nou volum, scotoceam în grămada inepuizabilă, mai răsturnînd vreun raft capricios, dispus să-mi dărîme și nervii, să mă blocheze ore întregi în munca migăloasă a reașezării tomurilor... îl scoteam la suprafață... îl răsfoiam... cădeam pe loc în plictis... visam altul... Oboseam repede. Intram în deznădejdi de nesuportat. Îmi însemnam ceva, însăilam niște versuri zgubilitice, nu-mi plăceau... Iar lectură și iar puseu brusc, euforizat de cofeină, în lumina clipei prea strîmte
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
și interpreta, cu perspicacitate și răbdare, informațiile. Mircea A. Diaconu nu se grăbește indecent, ca alți cercetători din generația sa, nu caută interpretări neapărat spectaculoase. Dar tocmai de aceea studiile sale inspiră încredere și captivează, ca operațiile de aducere la suprafață din adâncul mării a unor nave scufundate de multă vreme. Indira Spătaru, Sălbaticul anotimp, prefață de Ioan Holban, Botoșani, Ed. Axa, 2004 (versuri). 70 pag. Poezie fantezistă, plină de giumbușlucuri și ghidușii. Autoarea (aflată la a cincea carte) se joacă
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
un impuls autodistructiv foarte activ și remușcări nestinse. Era un torturat, cu o inteligență uimitoare și un patetism refulat. Avea un farmec enorm, care se exercita și asupra bărbaților, și un surîs care-i transfigura fața, scoțîndu-i pe neașteptate la suprafață trăsăturile lui de om tînăr. Nu avea nici un talent financiar, și, dintr-o meserie care pe alții i-ar fi îmbogățit, el s-a ales cu o nimica toată. În ultimii ani, cînd boala îl imobilizase în apartamentul lui suprarealist
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
greu tribut îl dau însă fumătorii. Ei se îmbolnăvesc cel mai ușor de arterite: grad unu, grad doi, grad trei și, în sfârșit grad patru care-i și ultimul gradat din plutonul celor nenorociți... Inițial, boala asta pare cumva de "suprafață", superficială. Adică de nebăgat în seamă. Te dor picioarele. Și dacă te dor, ce? Rabzi și boala se agravează și mai mult. Mergi mai puțin și mergi mai încet. Nu-i dai importanță. Pâș, pâș, elefantul a îmbătrânit, s-a
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
Dimineață de septembrie Câte cântece triumfale de dragoste Și câte murmure de luptă poți îngâna într-o singură dimineață Când lumea se răstoarnă ca o ceașcă de cafea Cu viitorul prelins pe toartă Și soarele roșu îngheață cu arterele la suprafață, Într-un sâmbure scuipat pe o plajă albastră Suntem singuri și muți asemeni vaselor de lut Sub pământul nou Răvășit de cizmele cuceritorilor care trec prin imperii Fără să mai lase urme Suntem aproximația fricii și măsura erorilor Nu mai
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
între poem-proză-jurnal, cu ostentația lipsei de complexe și de complezențe, supărați pe lumea căreia vor să-i atragă cu orice preț atenția și recunoașterea ca artiști. Numai că scrisul tipărit e necruțător ca o oglindă măritoare, scoate ca uleiul la suprafață notele false, contrafacerile, stîngăciile. Ioana Bradea în schimb vădește o excepțională înzestrare de romancier, chiar dacă și la ea e vorba într-o anumită măsură de autoficțiune: are un auz perfect pentru limbajele străzii, capacitatea virtuoză de a crea personaje din
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
vorba într-o anumită măsură de autoficțiune: are un auz perfect pentru limbajele străzii, capacitatea virtuoză de a crea personaje din doar discursurile lor, un mare interes pentru adevărul de viață, exterior, paralel cu un cinema interior care scoate la suprafață răni necicatrizate, are originalitate stilistică și construcție epică pe contrapuncte și complementarități. Persoajele naratoare din Pulsul lui Pan și Băgău au multe în comun: și Vlada și Andreea sînt studente la Litere cu pulsiuni nevrotice și derive marginale, ambele sînt
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
în cantități prea mari. Recunoștea că "inovația" îi plăcuse: sticla lui Mr Muscle era mică, deci foarte comodă, iar el descoperise că îndoind cu apă lichidul verde, gros și vâscos al detergentului, obținea o pulverizare cu mult mai fină, pe suprafețe mari, o pulverizare perfectă. Se ironiza singur pentru această "găselniță", glumea vorbind cu soția sa despre "brevetarea" ei, dar în sinea lui era mândru de aceste mărunte îmbunătățiri ale unor treburi banale dar, vai!, necesare. Soția lui considera însă că
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau marea cu sarea, nici lacul cu caimacul, nu... ci izvorul rotund,neclintit,cu prundul răspîndit lin, artistic, cu niscaiva nuferi orbitori plutindu-i pe suprafața netedă, lucioasă...Slujbaș conștiincios, scrib vrednic, încovoiat veșnic peste registrele largi, cu mii de rubrici orizontale, verticale, ba și de-a curmezișul filei largi, spre zăpăcire și umilință adîncă, lucram nepotolit de nimic, robotem epuizat, scăldat în sudori fierbinți - valuri
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
Versuri (1970), Detectivul Arthur (1970), Julien Ospitalierul (1974), Cântece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul îndrăgostit (1989), Ruina unui samovar (1983) sau Dintr-o scorbură de morcov (1998) ne pun în fața unui bon viveur care degustă cu voluptate arome, suprafețe, moliciuni și se extaziază în fața formelor, culorilor și reliefului unor obiecte ori făpturi umile, de o anvergură cu totul redusă. Atitudinea fundamentală a eului liric este aceea de empatie, de identificare cu lumea, într-un elan perceptiv care caută să
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
mare măsură armonios articulată. Pe drept cuvânt s-a scris despre poezia lui Emil Brumaru că se încadrează în tipologia liricii intimiste, a universului mărunt, a spațiului interior, cu certe inflexiuni ale sensibilității rococo și cu o apetență deosebită pentru suprafețele lucrurilor. Vizualitatea este calitatea preponderentă a poetului, facultatea sa dominantă, felul său de a-și anexa realul, cu multiplele sale înfățișări și metamorfoze. Pe de altă parte, poemele lui Emil Brumaru nu sunt altceva, la o analiză mai atentă, decât
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
E, în aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă inaugurată de o memorie lirică ce caută să restaureze timpul paradisiac al copilăriei. Elementele gastronomice, obiectele, suprafețele și liniile sunt parcă erotizate; un flux insinuant de voluptate plutește printre obiecte, conferindu-le acestora palori gingașe, trăsături candide, dar și o beatitudine somnolentă: "Ienibahar, piper prăjit pe plită,/ Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
te tragi din maimuță e chiar frumos și mărinimos pentru umanitate să crezi că beșica pătrată ce ești este o picătură de lut în care a suflat grav și mofluz dumnezeu scurt pe doi ochiul viril nu vede putreziciunea la suprafață ci foarte profund în adîncimea ultimă scurt pe doi butoiul cu vin întîi se bea pe nerăsuflate apoi se umple cu dinamită și poezie după care iarăși se bea tot pe de-a-ntregul tot pe nerăsuflate scurt pe doi sămînța
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
bronz al purității neliniștite imflamate pînă-n străfunduri scurt pe doi submarinul celebru nautilus va pleca numai cu mine și cu iubita mea în marea epocala senzaționala călătorie numai cu mine și cu poemul meu cel nevăzut de broaștele orăcăitoare de la suprafața lacului obscur numit țară literară fără verticalitate și fară coloana presupus vertebrală așezată nemijlocit la vedere scurt pe doi arde în aceleași secunde și cîteodată periculoasa și soioasa mare neagră și superalbastra și veșnic strălucitoarea mediterana arde și caiafa și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
însumi curios cum m-aș comporta dacă ar trebui să mă confrunt, în realitate, cu astfel de situații. Și nu știu de ce acum, la vârsta aceasta, adică ajuns la adânci bătrâneți, atât de adânci încât nu mai pot ieși la suprafață, am impresia că însuși destinul nu a făcut altceva decât să-mi testeze rezistența în situații dramatice, de multe ori tragice, ca "materie primă" pentru un roman pe care îl va scrie el cândva... Curios destin însă, acesta, care uită
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
relațiile dintre evenimentele istorice articulează clase paradigmatice, serii flexionare alcătuind tot atâtea microsisteme pe un areal temporal dat (un mileniu, o jumătate de mileniu, un mileniu și jumătate etc.), aceasta nu înseamnă că am definit Istoria, ci doar am delimitat suprafața ei. În adâncime se află structurile autentice. Acestea, în cazul Istoriei, se numesc: instituții politice, organisme sociale, structuri economice, ideologii (politice, culturale, religioase), mecanisme ale spiritualității, utilaj mental. Ceea ce oferă Eugen Cizek, scriind istoria Romei ca un exercițiu de percepție
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
cu var în gît echinoxul va hurducăi cărările ce duc spre casă eu însumi voi rîde mărunt ca fotografia sfîșiată de-un psihopat somnambulul născut din oboseala noastră va rămîne undeva departe vocea lui va luneca pe mare ca pe suprafața unui imens bloc de piatră și-n zare insula rodos care ne-a adăpostit trupurile dezorientate străduțele pe care ne-a plăcut să tăcem la nesfîrșit adunînd sîngele din copilărie pînă azi fernando pessoa și cu mine o persoană absolut
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
nedisimulat (mai limpede, poate și mai sfidător, în manuscris decât în varianta pentru tipar a poeziei reper Optsprezece ani) : „Feriți, că mă azvârl în viață, printre boieri și golani, / Să-i storc de sub coajă mireasma amară...“ Din adâncimi, urcă la suprafață îndrăzneli echivalente cu descoperirea identității, energii eliberatoare: „Dac-ai știi, astăzi nici de gușa bătrânilor/ nu mai mi-e frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap,/ redingotă și ochi răsuciți...“. Procesul normal de maturizare aduce
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
strînsoarea fularului. în urma sa, ca în basmele vechi sau reclamele moderne, vîrtejul de zăpadă se retrage și intră în sacul azvîrlit în șanț. Vis ce r(e)al apare în ocean sînt insule pe pămînt sînt lacuri adevărul iese la suprafață mereu un lac secat o insulă de gheață sînt evenimente pentru care soarele roșește de două ori în aceeași zi “e prea puțin, să-i desfacem contractul” astfel i-am auzit șoptind într-o dimineață o dimineață din acelea în
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]