559 matches
-
De altminteri, ethosul suprarealiștilor și-a făcut simțită prezența și ca un exercițiu de disciplină, pe un fundal epocal de toleranță. Dezordinea dispusă a răspunde aparent în haos a fost confruntată cu un gest de ordine. Numeroasele excluderi din rîndul suprarealiștilor a celor ce ar fi încălcat "ortodoxia mișcării", credem că semnifică, mai mult decît "totalitarismul" vizat de Bernard-Henri Lévy, năzuința către o structură, către o consecvență firească. Năzuință vizibilă, între altele, și în cazul procesului (desigur simbolic și cîtuși de
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
Claudel i se reproșează, în virtutea asocierii criteriului poetic cu cel etic, faptul că un poet ce se respectă n-ar putea accepta situația de funcționar public, indiferent de rangul lui, fie și cel de ambasador. "Demolatori" în felul lor impenitent, suprarealiștii au fost acuzați de "violență", cu toate că aceasta e pur scriptică, fără constrîngeri civile, prin urmare o atitudine ce se cuvine înțeleasă nu doar prin trimitere la epoca lor, cu incontestabile aspecte de stagnare culturală ("atmosfera axfixiantă" ce-l exaspera pe
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
și a trage foloasele adiacente, au existat și în alte timpuri și locuri... Cu justețe, Simona Popescu îl apreciază pe Gellu Naum, încă în viață în momentul apariției volumului d-sale, drept ultimul exponent major al suprarealismului în poezie. Un suprarealist rău înțeles atît de activiștii culturali, cît și de unii (destui!) literați "care au îngropat deja suprarealismul în muzeul cultural al trecutului, fără să-l fi înțeles vreodată cu adevărat", izolat într-un răstimp de peste patru decenii într-un stat
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
transpunerii suprarealismului într-un "mod de viață", al "umanizării" sale specifice. Singurătatea și "inactualitatea" i-au favorizat adîncirea în sine, marginalizarea i-a îngăduit a-și cultiva propriul "centru" creator și spiritual. De altminteri, Gellu Naum a adresat grele imputări suprarealiștilor autohtoni tocmai pentru că ei n-au priceput nevoia de-a acorda acțiunii lor poetice o dimensiune transcendentă, care să acopere viața: "Pentru moderniștii din România, problema (suprarealismului) a rămas, evident, o problemă formală. Teoreticienii de la unu, 75 H. P. etc.
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
afectuoasă, dragă spiritului francez, se găsește (se găsea?) și aici. Alte și alte dovezi de iubire - cu spirit critic, de bună seamă - întregesc acest hexagon de hîrtie. Căruia România i-a trimis poeți - pe Voronca, despre care scrie Iluțiu Vincențiu, suprarealiștii, evocați de Ion Pop. Omagiind Franța, Secolul 21 n-o uită pe Irina Mavrodin, în anul unei aniversări rotunde. Scriu, despre profesoara de înțelegere franțuzească, pe mai multe căi decît numai catedra, Hubert Nyssen, scriitor provensal, Miron Kiropol, Livius Ciocârlie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
a stat sub o stea norocoasă. Nici pînă atunci, nici după aceea, nu l-am mai văzut pe Paul Goma atît de împăcat cu sine și cu lumea. Nu mi l-aș fi imaginat niciodată comunicînd atît de bine cu suprarealistul Gellu Naum. Și față de mine avea sentimente infinit mai bune decît înainte de 1989 , cînd ne certam la el acasă, unde, după ce mă primea ca pe un prieten, mă acuza fie pentru că aș fi publicabilă, fie pentru că nu am refuzat să
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
amiezii montparnassul e o imensă cabină telefonică în care toți snobii se calcă în picioare pe mâini pe sex pe cap și pe gură cum ar convorbi ei cu idealurile din ghidurile ilustrate. la café de flore unde era fieful suprarealiștilor turiștii își savurează băutura cu gust de ființă și neant. aici venea tzara și dadaiștii aici venea eliade după război să își cumpere țigări iar cioran l-ar fi întâlnit pe sartre fără să-i vorbească. în schimb i-a
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
le-a hărăzit istoria. Nu cumva am ripostat nu doar prin resemnare mioritică, retractilitate de complexați, boicot elegiac, ci și prin "vorba de duh", când - Breton dixit - "se ridică bariera râsului contra unui sentiment de oroare"?Să fi surprins subtilitatea suprarealistului un zaț negru al hiperrealismului indigen? - Sintagma bacoviană, la care faci aluzie, e "plină de humor": "Mai bine singuratic și uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor,/ Mai bine singuratic și uitat.// O, genii întristate
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Dar tot atît de bine, dacă e un joc lingvistic, se poate vorbi de poezie (exemplul lui Arghezi) sau de teatru (Ionesco), de calambur (Șerban Cioculescu sau Gr. C. Moisil) sau de figuri de construcție și de scriitura automată a suprarealiștilor. “Jocul nu se asociază facilului și neseriosului, ci creației și sensibilității.” (p. 20). Deși este performat în limite atent trasate, jocul se individualizează în cele din urmă în memoria noastră culturală. Totuși, libertatea despre care vorbește titlul cărții nu se
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
dusă la bun sfârșit, contrazicând încă o dată clișeul conform căruia cultura română este una a proiectelor neîncheiate și a precarității instrumentelor științifice. Faptul că Ion Vinea nu este, azi, cel mai popular scriitor interbelic (și nici măcar cel mai popular dintre suprarealiști), departe de a diminua meritele ediției, le subliniază. Căci, ajunsă la al nouălea volum, ediția critică ne obligă să renunțăm la imaginea unui Vinea boem, dezinteresat de opera sa și risipit în fragmentarism.
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
în imediata lui apropiere, scriitorul român devine pentru Odobescu un necunoscut. Al. I. Odobescu s-a sinucis în noiembrie 1895, la vîrsta de 61 de ani. Scriitorii români se sinucid foarte rar (la Dimitrie Anghel a fost un accident, iar suprarealiștii Ilarie Voronca și Voronca și Gherasim Luca trăiau de multă vreme în mediu intelectual francez). Explicațiile acestui gest, date de scriitor în cunoscuta sa scrisoare testamentară, conving doar pe naivi. în realitate, estetul n-a suportat ideea bătrîneții. Colecționar și
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
o zi./ Uscat e lemnul în care dorm./ Sevele pămîntului urcă fără să atingă/ Sufletul cărnii mele" (Sufletul cărnii mele). Lumile se despart aparent, înfiorate de o nostalgie în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune. Pe urmele romanticilor, suprarealiștii vorbeau despre "senzațiile elective", deosebite de cele ce vin din exterior, produse chiar de centrul ființei, un soi de senzații lăuntrice. Iată-le în caracterizarea (atît de suprarealistă, avant la lettre!) a lui Novalis: "Asta nu înseamnă nici a vedea
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
târziu, desenele au o prospețime și o viață interioară care par să se fi pierdut cu desăvârșire atunci când au fost „traduse” în picturile convenționale, academice, uscate ale florentinului. Faimos în timpul vieții, uitat timp de secole și redescoperit de Dali și suprarealiști care l-au considerat un precursor, Giuseppe Arcimboldo (1527-1593) este astăzi admirat pentru „inventarea” unui nou gen de portret în care chipuri credibile sunt alcătuite din zeci de componente - flori, fructe, păsări, cărți - redate cu minuțiozitate și acuratețe. Cu simbolismul
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
a stat sub o stea norocoasă. Nici până atunci, nici după aceea, nu l-am mai văzut pe Paul Goma atât de împăcat cu sine și cu lumea. Nu mi l-aș fi imaginat niciodată comunicând atât de bine cu suprarealistul Gellu Naum. Și față de mine avea sentimente infinit mai bune decât înainte de 1989, când ne certam la el acasă, unde, după ce mă primea ca pe un prieten, mă acuza fie pentru că aș fi publicabilă, fie pentru că nu am refuzat să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
banii cu un gest al mâinii. Dar nici măcar într-un film suprarealist latino-american, cu tatu care dansează tango, nu ar fi fost plauzibil. Vă costă 41 de lire și 50 de penny, dar rotunjim la 41 de lire. Suficient de suprarealist. Am coborât scările până la ușa apartamentului meu. Chiar când băgam cheia în broască, am auzit pe cineva înăuntru. O singură persoană mai avea cheia de la apartament. Mark era acasă. — Sunt doar eu, Jenny! Mă corectez: alte două persoane au cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ronaldo. (editorul e chiar foarte insistent) Să-l chem pe bunicu'... EDITORUL: Nu-l deranjați de la lucru. Ne simțim bine împreună, nu? Literatura e ca viața. E nevoie de... O simițire mai profundă. SONIA: Sigur, profundă, dar... EDITORUL: Vă plac suprarealiștii. SONIA: Nu, supra... nu. Eu sînt așa, mai realistă Apare Bunica cu o cafea pe o tavă, editorul sare la loc, Fiica ia o poziție decentă. BUNICA: Bună ziua. V-am adus o cafeluță. (cam ironică) Nu-i așa dulce ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
din cetate / 67 • Farmecul discret al poeziei / 73 • Poezia. O previziune / 74 • "Asta nu e poezie" / 78 • O artă fără public / 82 • Zece vederi cu Monrepos Castle / 86 • Mai e nevoie de biografii? / 95 • Fapte / 100 • "Acesta nu e un suprarealist" / 106 • Doinaș melancolicul / 110 • Ultimul mare modernist / 114 • La aniversară... / 120 • Marele Mircea / 125 • Doi dintre noi / 129 • Florin Iaru / 134 • "L-am cunoscut, Hora tio..." / 140 • Plictis și nostalgie / 145 • Romanian graffiti / 151 • Viața și opiniile lui Nea Gică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu te poți îndoi că lor li s-a întîmplat, în această viață de decepții, să rezolve problema filozofică a realității. De fapt, "realitatea" lor exclude de la festinul poetic mai toate facultățile minții umane. Alții, dimpotrivă, îi admiră doar pe suprarealiști. Unii vor dramă, suferință, agonie, moarte, ar vrea să scrie nu cu cerneală, ci cu cele mai pitorești lichide (și semilichide) din corpul omenesc martirizat. Și totuși, nici aceasta nu e poezie după părerea celor care au avut altă revelație
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
s-a alterat și "a trebuit să fie aruncat în lada cu rămășițe, frunze și ingrediente..."22 22 Dr. Ion Nica, 1972 (din a cărui carte, Eminescu, structura somato-psihică, am preluat o parte din date). 105 Acesta nu este un suprarealist" "Ceci n'est pas une pipe" Rene Magritte Sânt foarte departe de a-l înțelege pe Gellu Naum. Pentru mine, el este ca un artefact al unei civilizații atât de străine, încît nu știu nici măcar dacă obiectul pe care-l
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu ars magna sive combinatoria a manieriștilor, pe de alta cu onirismul romantic profund, s-a putut crede că el se integrează, cumva, cuminte și regulat, în dialectica școlilor și curentelor artistice ale civilizației europene moderne. îi vom găsi pe suprarealiști înghesuiți, de obicei, între dadaiști, futuriști, constructiviști și diverse alte feluri de moderniști. Dar toate aceste curente ne sânt familiare, ideologia lor e simplă, uneori caricatural de simplă. Putem înțelege mistica noului, a vitezei, a experimentului. A torsionării sintaxei, a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care le salutăm. Suprarealismul este însă o tehnologie străină. Este planeta Tlon despre care vorbea Borges, și care insinuează din când în când cîte-o busolă albastră, pulsîndă, în lumea noastră. Suprarealismul nu este oniric, ci, dimpotrivă, visul este, de fapt, suprarealist, ca umbra aruncată asupra vieții noastre psihice de marea planetă, ca o presimțire a vremii când totul va fi Tlon. Coincidențele semnificative, jocul cu hazardul, paranoia creatoare, dicteul automat, hipnoza și pasele mesme-rice, și până la urmă chiar și tragicul militantism
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cele mai frumoase poeme ale lui: "Aer cu diamante", "Duelul", "Titanic Vals". S-a remarcat imediat caracterul ludic și ironic al acestor poeme. Nu s-au observat însă alte lucruri mai clare și mai importante: Florin Iaru este totuși un suprarealist, chiar dacă unul evoluat. Este singurul din întreaga generație '80 ce are legături serioase cu Tonegaru, Gellu Naum, Virgil Teodorescu. Construcția poemelor sale e rareori altfel decât amorfă, sticloasă, compusă dintr-o aglutinare de imagini greu comprehensibile, în care obiectele, fără
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o senzație de lume învîrtejită, de mecanism absurd. Iaru se străduiește să producă efecte optice, acustice, sinestezice, cel puțin două-trei pe fiecare vers, sacrificând de multe ori însăși ideea poemului. Face acest lucru cu sânge rece, căci deși este un suprarealist în "substanță", el nu este și în metodă: dicteul său nu este liber, ci manierizat, cerebral. Iaru scrie exclusiv cu creierul, poezia sa este una "de cap". De aici și senzația de continuă persiflare. Aparentul patetism al rostirii, care se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sa kitsch) se revendică în aceeași măsură de la marea balbutie paraliterară a jocurilor copilăriei - numărătoare infantile, stâlciri școlărești ale poeziilor celebre, "oracole" stupide -, așa cum apare ea, de pildă, în "Antologia inocenței" a lui Iordan Chimet, de la "poemele" nebunilor descoperiți de suprarealiști, de la umorul negru al bancurilor sinistre, dar și dintr-o tradiție a intertextualității în poezia românească mai recentă, pe filieră optzecistă (Florin Iaru, Ion Stratan). Urmîndu-i pe aceștia din urmă și, prin ei, pe Brumaru, Dimov sau Foarță, tânărul poet
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fildeș. Romantismul german e profund, magia sa e lentă și învăluitoare, umbrele tot mai dense din jurul Enigmei dau adâncime existențială. Suprarealismul e un univers de semne, epidermic, unde puntea dintre semnificant și semnificat a ars asemenea coamei girafelor lui Dali. Suprarealistul autentic nu folosește, dintre cele trei creiere care sânt suprapuse sub țeasta noastră, decât pe primul, cel mai arhaic, care engramează reflexele, posturile și ritualurile 263 speciei. Eroul, în orice operă suprarealistă, este omul generic, jungian, nu individul freudian, ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]