KorAP: Find »[drukola/base=surâde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...169 >

4,202 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

bărbatului. Anume ? întreabă Pavel nedumerit. Credeam că ți-a spus colegul... Ce ? Întreabă-l. Și hotărîți mai repede că ar putea veni plugurile și am să plec. Pavel se uită spre ea mirat, fără să o înțeleagă ce vrea. A, surîde, luminîndu-se dacă vrei s-o dai în judecată pe Sultana că te-a bătut, nu văd ce cîștigi. Nici măcar martori n-ai. Întreabă-ți colegul. Și amintește-i că nu se glumește cu alde astea. L-oi întreba zice Pavel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
necunoașterii, măcar sumară, a Limbii latine. Cum vor înțelege tinerii de peste douăzeci-treizeci de ani marile opere literare neștiind măcar ce-i aia o Evanghelie?, cum la fel de bine nu poți pricepe întreaga cultură greacă fără să ai noțiuni despre zei. Căci, surîde femeia, întinerind parcă într-o clipă -, fie vorba între noi, cine mai crede cu adevărat în Dumnezeu?; mă refer la tineretul de-acum... Religia mai face încă ravagii în lume, doamnă începe să se înfurie profesorul, atitudinea lui atrăgînd atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tineretul de-acum... Religia mai face încă ravagii în lume, doamnă începe să se înfurie profesorul, atitudinea lui atrăgînd atenția lui Lazăr. Și tuberculoza a făcut ravagii, atît timp cît se umbla cu bolmoaje, pînă ce, studiindu-se, cunoscîndu-se microbul... surîde Lazăr, apropiindu-se de scaunul liber. Permiteți? o întreabă pe bătrînă. Vă rog! face bătrîna un gest delicat. Dacă mai ai ceva de spus, întoarce profesorul privirea spre Lazăr, vorbindu-i calm, dar hotărît avem timp s-o facem și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o ședință? Profesorul se întoarce mai bine spre Lazăr și-l privește cu luare-aminte: Nu înțeleg de ce-mi spui toate astea? Oare?! se miră Lazăr, ridicîndu-se de pe scaun. Vă mulțumesc pentru îngăduință, doamnă înclină el privirea spre femeie. Oricum, surîde profesorului stînd aici și crăpînd încet, vom avea timp să medităm la cele trecute, chiar și la nevoia de mit în anumite perioade ale vieții, la fel cum, în această sală, mulți dintre noi simt nevoia să retrăiască momentele mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ieșită de după paravanele cu lozinci, încearcă un surîs: Și apoi, eram prea tînăr ca s-o fac... Ce mănăstire m-ar fi primit? Pe dumneata?! Dumneata n-aveai de ce, chiar singur ai spus mai înainte că erai prea mic pentru... surîde femeia, apoi se întoarce la visarea ei, continuînd să-și scalde amintirile în viscolul de afară. Și din surîsul femeii, înflorit înăuntrul fortăreței, construită cu cinci foi de viță, în care s-a retras, amintirea lui naște surîsul fetei, cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca pe rug și mi-i teamă că ți-aș putea vărsa cafeaua pe genunchi. Mihai rămîne cu privirea ridicată spre ea, calm, așteptînd parcă un răspuns la întrebarea de ce-i ironică. Fata se așază pe celălalt scaun, continuă să surîdă, întinde apoi palma stîngă și-i cuprinde strîns degetele mîinii drepte, șoptindu-i: Nu mă privi așa; n-am altă ieșire. Credeam că n-ai să mai vii. De ce-aș fi făcut-o? Poate pentru... pentru că stau la gazdă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un aer firesc vorbelor sale. Ieri spune încet fata ai invocat motivul unor sticle de vodcă. Mîine ce vrei să mai cumperi? Mihai soarbe jumătate din ceașca de cafea, rămîne mult cu fața în aburii ce se mai ridică încă, surîde unui gînd, soarbe iarăși pînă ajunge cu buzele la zaț și așază ceașca pe farfurioară: Mîine nu mai cumpăr nimic, Cristina. Fata se uită la el cu un sentiment ciudat de durere. Îți las de azi spune Mihai scoțînd portmoneul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
insinuant, te rog! Fata trîntește telefonul și-și mai face de lucru pe acolo, să se liniștească. Îmi pare rău! spune Mihai ridicîndu-se. Poftim?! tresare Cristina. Ți s-a făcut observație din cauza prezenței mele. A, nu... Ba da; se observă surîde Mihai, luîndu-i mîna într-a sa. Uite, îți mai tremură încă mîna. Ridică încet mîna fetei și o sărută, apoi, după ce o lasă în jos, atinge cu vîrful degetelor obrazul ei, plimbîndu-și arătătorul pe sub buclele de lîngă ureche. Ești sigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Îmi dai vodca reținută? schimbă el tonul. Cristina scoate de sub un raft o cutie de carton sigilată, căreia vrea să-i deschidă capacul. Le iau pe toate douăsprezece spune Mihai, luînd sub braț cutia. Ce faci cu atîta vodcă? Petrecere surîde Mihai, pornind către ieșire, dar cînd ajunge lîngă masă, se oprește, lasă cutia și se întoarce spre fată. Aș vrea să mai insist, dar mi-e teamă că, tu avînd o... o legătură serioasă, aș putea să te jignesc, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
portmoneu trei sute de lei. Ne pare rău că... strînge din umeri Cristina, însoțindu-l spre masa de ambalaj că din cauza vremii nu v-am trimis cutia acasă, conform bunelor uzanțe ale magazinului. Mihai se uită iarăși lung în ochii fetei, surîzînd, îmbătat, de plăcerea cu care Cristina, deși chinuită, răscolită în întregime, știe să răspundă tot printr-o privire clară, deschisă. Păcat că mîine nu mai am ce cumpăra! spune Mihai încet, cu drag, înclinîndu-și privirea în semn de rămas bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mult decît costisitoare; toate astea ascunzînd un ce plin de neliniște. Indiferent de intenția cu care ați venit, înclină Mihai privirea pentru o clipă eu vreau să fiu o bună gazdă. Numai că eu, acum, ca și în alte dați, surîde incisiv femeia regret că nu am deprinderea de a-l plesni pe cel din fața mea, peste ochi, cu dosul palmei. Sub ce acuzație? Obrăznicie! Nu zău?! se trezește Mihai că exclamă, prins în iureșul dialogului, dar pînă-și dă seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să miște încet, într-o parte și-n alta, fotoliul. Mihai toarnă din nou vodcă în pahare. Un nes? întreabă spre Maria. Am și cafea, dar cu năut. Nes încuvințează Maria -, dar numai dacă-l faci cum trebuie. Să încerc surîde Mihai, știind că va putea obține o spumă groasă, pufoasă, pe placul femeii. Absorbită de jocul cu fotoliul și de plăcerea țigării, Maria îl lasă pe Mihai să-și vadă de cafea. Cînd simte mîna lui atingîndu-i umărul, întoarce puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine, atunci, prima oară, la teatru, cînd Negrea mi-a spus că ești mama fetei de alături... Da, confirmă femeia -, ce s-a întîmplat atunci? Mihai repetă gestul cu paharul: În cinstea ta, cea mai frumoasă"!, precum zice Minulescu... Hm! surîde Maria cu gîndul departe. În cinstea ta, / Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, / Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, / În pat ți-am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt în covorul din perete "ramuri verzi de lămîiță"... Deci nu mă așteptai surîde, întorcîndu-se la realitate -, dar, venită totuși aici, spune pe un ton grav te asigur că nu vom începe o slujbă pe care s-o sfîrșim în zori, deși asta ți-i obsesia. Ochii ei, amețiți deja de băutură, rămași însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și pe a doua oferindu-i-o lui Mihai, care arată spre țigara de pe marginea scrumierei, întreagă dar stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dumneavoastră? Nu la mine, la noi. Mihai se ridică de pe marginea patului, ia sticla și toarnă puțin în pahare. Bea, apoi așteaptă cu paharul lîngă buze pînă face și Maria același lucru. Și dacă nu mai vin la voi, deși, surîde el, jucîndu-se cu paharul obsedat cum sînt, aș dori totuși să vin la dumneavoastră?... Hm! pufnește Maria într-un surîs scurt, sorbind vodca pînă la fundul paharului n-am să pot niciodată să înțeleg cum de mai ești teafăr acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puțină vodcă. Zău, Maria! Doina e o copilă; frumoasă, dar copilă... Ce copilă! rîde Maria, cu privirea în pahar. La anii ei, altele..., ți-o spun eu, care văd atîtea la spital. Noroc! spune și soarbe din vodcă. De fapt, surîde ea, ridicînd privirea spre Mihai orbit de obsesia ta pentru mine, sînt sigură că nici n-ai remarcat-o pe Doina în totalitate... Nu mi-am făcut niciodată probleme în privința asta. Zău?! tresare Mihai; "ce fel de mamă ești?!" se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se potrivește cel mai bine. Cum adică? E greu să-ți explic. Poate că așa se obișnuiește în unele familii, mai ales în acelea în care copii sînt crescuți de doici, să nu existe sentimente... Sincer să fiu... Te rog! surîde Mihai, luînd paharul, să schimbe vorba. Nu, nu mai beau. Te ascult. Niciodată, dacă e să fiu sincer, n-am văzut între tine și Doina vreun gest intim, vreo privire...; n-am văzut acea flacără ce le leagă pe mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea stă stingheră, se simte stingheră, ca un pui de cuc în cuib străin. Maria frînge brusc țigara, lăsînd-o să cadă lîngă scrumieră: Ți s-a părut! Doina este o fire foarte puțin comunicativă, de-aceea. Îți tremură mîinile, Maria surîde Mihai. Privirea Mariei, puțin speriată, se ridică brusc: Ce vrei să spui!? Ți-e ciudă că ți-am descoperit incapacitatea de a-ți iubi profund, matern, propria-ți fiică. Și măcar dacă nu ți-ar semăna... Zici că n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ți-ar semăna... Zici că n-am observat-o? Te înșeli, Maria! Doina e o copie a ta, dar o copie crudă. E o Maria tînără se ambalează Mihai -, la care se adaugă temperamentul Sătenilor. Deci asta era, numai atît... surîde Maria fericită, absentă la vorbele lui Mihai, turnîndu-și singură un deget de vodcă. Vrei? întinde puțin sticla. "Ce naiba-i cu ea? aruncă Mihai o privire bănuitoare femeii. Dacă n-a venit să-mi ceară s-o las în pace pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o privire bănuitoare femeii. Dacă n-a venit să-mi ceară s-o las în pace pe Doina, ce vrea??" Te-am întrebat dacă vrei vodcă? arată Maria cu privirea spre sticla din mîna sa. Poftim?! A, da, mulțumesc! Mărturisesc surîde Mihai, ducînd paharul la gură că nu am băut niciodată din mîna ta... Bine-ai venit! Pentru ce-a venit aici?" se întreabă iarăși Mihai, sorbind vodca, aruncînd, ca din întîmplare, privirea spre Maria: o vede stînd liniștită în fotoliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dezarmat; am fost scos din luptă. Conjunctură nefastă strînge din umeri profesorul. Trist, dar adevărat; cum, la fel de adevărat că studenții cu revendicări, de-atunci, din '68, sînt azi funcționari cuminți, cu mînecuțe, iaurt, griji cotidiene... Vorbim de dragul vorbei, dom' profesor surîde Lazăr. La București, atunci, niște studenți au umblat cu colindul pe la cămine iar în celelalte centre au început să se ia măsuri, să se facă dosar din orice fleac. Doi-trei din ăia, cu colindul, au fost dați afară din facultate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cinci pentru că a fost măgar și m-a lăsat cu tine. Rămîn însă la primele cinci. Ești nebună dacă-ți închipui...!... O nimica toată pentru niște chelneri la drumul mare..., pe o șosea internațională. Măi fată, am impresia... Lasă impresia surîde Letiția. Consultați-vă nevestele, ca să fiți siguri. Martori am arată ea spre cei din jur -, care au sesizat lipsa mea ast' noapte, iar analizele vor spune al căruia dintre voi doi este. Și-acum, lasă-mă în pace, că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gîndește Lazăr. Te pomenești că nu-ți plac fetele în blugi, că, dacă-mi amintesc bine, erai tare galant cu studentele." În fustă arată Lazăr în urma fetei, mai mult pentru a-l iscodi pe profesor cred că-i fermecătoare. Păcat! surîde el. Eu îs însurat, mîine-poimîine, copil... Băiat!, c-o mănînc pe nevastă-mea rîde el. Am și pus ochii pe niște mașini teleghidate; mai trebuie să pun mîna și pe bani... Frumoasă! arată spre fată, care se așază lîngă copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în creștet: Vreau ca mîine seară să fii superbă, să întreci orice bogăție cu care s-ar prezenta cineva, să fii bijuteria și podoaba mea, ca-n istoria cu mama Gracchilor, pe care ne-o spunea bunica ta la ore surîde Săteanu, sărutînd-o din nou în creștet. E-he, bunica ta !... murmură el cu plăcere. Uite, se înviorează cred că azi se termină de desfundat șoselele și mîine dimineață trimit o mașină la Iași s-o aducă și pe bunica. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]