738 matches
-
folosit ca să mă cac pe nasul lui și să-l bag În pizda mă-sii. La un semn al lui Fumero, neamțul mi-a injectat nu știu ce În coapsă și a așteptat cîteva minute. Apoi, În timp ce Fumero fuma și mă observa surîzător, a Început să mă prăjească În mod conștiincios cu lampa de sudură. Ai văzut și dumneata urmele... Am Încuviințat. Fermín vorbea pe un ton senin, fără emoție. — Urmele astea sînt cel mai puțin importante. Cele mai rele rămîn Înăuntru. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o cărticică legată În piele. Un liturghier. Liturghierul pe care Fermín Îl avea În mînă ultima oară cînd Îl văzusem. Don Federico, Împingîndu-mă Îndărăt În stradă, Îmi pecetlui buzele cu o Încuviințare gravă. Odată ajunși pe trotuar, Își redobîndi Înfățișarea surîzătoare și ridică glasul. — Și adu-ți aminte să nu forțezi butonul cînd Îl Întorci, că iarăși o să sară, ne-am Înțeles? — Nici o grijă, don Federico, vă mulțumesc. M-am Îndepărtat cu un nod În stomac, care se stîngea cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
greu de suportat. A ieșit deci la lumină (vorba vine, pentru că era Încă noapte și nimeni nu aprinsese În casă vreo lampă), dar n-a mai reușit, ca de atâtea ori până atunci, să curme plânsul prin simpla lui apariție surâzătoare. Cele care plângeau erau, Într-adevăr, mai multe femei ale casei și de prin vecini (poate Între ele era și fetița, sora, verișoara, vecina sau ce era) și cu toatele stăteau În Întuneric pe prispă. Era clar că nu-l plângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preaj mă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecă torilor, timbrul sprințar-elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să facem o compunere cu subiectul "Primăvara". Iarna era pe sfârșite și primăvara începuse să înflorească timid prin margini de pădure și prin curțile oamenilor. Soarelui îi ardea de glumă cu copiii și, cu toate că-i pișca uneori, își arăta dinții surâzător, dovadă că totul e numai o joacă! N-aveam poftă să-mi văd de lecții, cum n-aș fi avut chef să-mi toarne cineva o găleată cu apă rece în cap. Am lăsat compunerea cu "primăvara", ca de obicei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cariera lui dăscălească! Mi se părea ceva cu totul nemaipomenit, dar așa era! Ora a continuat în mod obișnuit. Nea Tomiță ne-a cetit mai departe nu mai știu ce fabulă de Grigore Alexandrescu și tot timpul m-a privit surâzător, ca un Moș Crăciun din pozele de un leu de la librărie! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tot în ziua aceea am fost chemat la Cancelarie, ca să mă cunoască toți profesorii. Unii dintre ei mă priveau cu aceeași curiozitate cu care privești un câine pipernicit, care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Gogol; pe Vraca în "Faust" de Goethe; pe Bălțățeanu în nu mai știu ce... Băieții, deși mă auziseră de zeci de ori, erau parcă mai entuziasmați ca niciodată și-și manifestară sentimentele printr-un ropot de aplauze... M-am înclinat surâzător și am mulțumit întocmai unui actor, pe scenă, făcând, bineînțeles, fasoanele de rigoare și sporind astfel voioșia clase... Am strâns emoționat mâna pe care mi-a întins-o profesorul și m-am înclinat respectuos și plin de seriozitate. Dar "vae
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a făcut-o Chiorul, tot la ora de Filozofie. Profesorul obișnuia să intre în clasă foarte devreme, imediat ce suna; iar mulți dintre băieți mai întîrziau pe la bufet, cam cât își făceau socoteala că durează notarea absenților. De data aceasta, Tânărul, surâzător ca de obicei, pusese absenții și se pregătea să-nceapă explicația noii lecții, când ușa se deschise încet și intră Chiorul cu gura plină, mestecând de zor. Profesorul îl văzu și înlemni de indignare: ― Hei, tinere, tinere, ia poftim încoace
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să așteptăm. ― Pe unde-or fi acum? se-ntreba Gică emoționat, cu voce tare, fără să se poată stăpâni și fără să primească vreun răspuns. . . . . . . . . . . . . . . . . Soră-mea le văzuse pe geam, dar a așteptat să audă soneria. A ieșit imediat surâzătoare și le-a sărutat, constatînd: ― Îmi place că sînteți punctuale. N-aveți idee ce nesuferit e s-aștepți! A urmat, desigur, o serie de considerațiuni asupra punctualității la vizite și la întîlniri. Gică a fost găsit citind "Ce e amorul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu păru mulțumită. Rămase în picioare. Prin mișcare și greutate părea o statuie mare, cu fața aceea rea, care o schimba așa de mult, o făcea de nerecunoscut. O viață întreagă figura ei de păpușă, rotundă, albă, roză, desenată, pictată, surâzătoare nu avusese o astfel de expresie. Simțirile care ne sunt familiare lucrează treptat și transformă expresia feței, cu încetul, dar irupțiunea lor, sapă, taie, preface dintr-o dată printr-un desemn brutal. In sfârșit, Haliipa se întoarse. Mini gândi ,,în sfîrșit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
te superi e altceva! Secret profesional! Căci nu cred să fie solidaritate familială! ... Mi se pare că spitalul e accesibil oricui, și mai ales mie, care viu să cercetez clientela "Asistenței". Traversam rezerva când însuși Preda, șeful, mi-a arătat surâzător un grup. Am văzut un fel de copil subt plapomă. " Prea mare pentru un nou-născut!" am zis. ,, E lăuza! Foarte tînără! Se pare că e fata unui oarecare moșier Hallipa, dar aci e subt pseudonim." 48 Iți închipui că muream
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Eu! strigă Mini aiurită de sosire. - Domol! Domol! zise un glas de treabă și o strecură cu bunăvoință prin înghesuială. Nu mai ploua!. Când oare se curățase cerul?. Era încă lumină mare! In miezul viu al Cetății, sufletul îi poposi surâzător. li simți cu bucurie zidit în iubirea ei ocrotitoare. Fu sigură că înțelesul adorabil al legendei închisese acolo în zidurile trainice, odată cu trupul gingaș al femeiei, un simbol fericit. VII Pe Piața Palatului, cum Mini căuta să se strecoare printr-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sfârșit, în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preajmă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecătorilor, timbrul sprințar elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Lanțul a ajuns la urechea bine plasată a securității. Una dintre aceste urechi ascunse se arătă amatoare să vadă și alte versuri ale talentatului autor. S-a întîmplat ca „urechea” să fie unul dintre asistenții noștri, anume, mierosul de la cenaclu. Surîzător tot timpul, individul avea un chip cu trăsături dulcege, fine și viclene. Mureau studentele după dînsul. La rîndul său și lui îi lunecau ochii pe ele. Rezumîndu-se la tupeu, fusese plasat ca asistent la universitate. De aceea i se întîmpla
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și să o anunț că demult rătăcitul ei văr fusese regăsit. După vizita neplăcută și conflictuală pe care mi-o făcuse în aprilie, încă eram pe lista neagră a fiicei mele, dar acum că reluasem legătura cu Tom, acum că surâzătoarea Marina Gonzalez îmi trimisese un sărut în timp ce mă îndreptam spre ieșirea din restaurant, voiam să mă împac iar cu lumea. O sunasem deja pe Rachel o dată, ca să-mi cer scuze pentru că îi vorbisem atât de aspru, dar îmi închisese telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Asta e considerat un act de revoltă. Sunetele care alcătuiesc numele iau singure atitudine. Sunt nume care m-au inspirat, mai ales cele ale scriitorilor și actrițelor care se bucură de recunoaștere. Bing-ying pentru Inimă de Gheață, Xiao-yue pentru Luna Surâzătoare, Hu-dee pentru Fluture. Eu îmi spun Lan Ping. Lan înseamnă Albastru, culoarea mea preferată, iar Ping înseamnă Măr și drăgălășenie. Albastru se asociază cu imaginile cerului, cernelii și mitului, în vreme ce Măr evocă ideea de recoltă, coacere, viitor fructuos și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
călcat pe bătături făcându-i pe alții să creadă că este prima doamnă a Chinei. Ea, a cărei fericire a fost prinsă de aparatele de fotografiat și tipărită în ziarele din lumea întreagă. Ai zis tu, cu buzele tale frumoase, surâzătoare, Îmi pare rău că Doamna Mao nu se simte îndeajuns de bine ca să vă salute personal? Nu ți-am dat nicicând permisiunea de a spune asta. Ar fi trebuit să nu te duci niciodată în străinătate, ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fleacurile astea nu mai aveau acum nici o importanță. Generalul se simțea mai tânăr ca niciodată. Cu o seară înainte petrecuse în compania unei văduvioare durdulii, care învârtea o negustorie pe cinste pentru ofițerimea rusă și nu numai. Era detașat și surâzător. Savoarea șampaniei îi consolida starea de bine și încrederea în viitor. O delegație de boieri divaniți se precipită spre el, oferindu-i o tabacheră din aur destul de grea, de altfel frumos lucrată, spuzită toată cu diamante, și un discurs în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta. Sergentul major Malik-el-Haideri îi cunoștea bine pe tuaregi și-i cunoștea bine pe sclavii lor. De-abia adormise, când simți pași în apropierea cortului său de campanie. — Domnule sergent! Scoase capul și nu se miră văzând un chip negru surâzător: — La guelta din munții Huaila. Lângă mormântul lui Ahmed-el-Ainin, „schimnicul“. — Știi unde e? — Personal, nu, dar mi-au explicat cum se ajunge acolo. — E departe? — O zi și jumătate de drum. — Anunță-l pe caporal. Plecăm în zori. Zâmbetul negrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prea imbecil să fii ca să nu-ți dai seama că nu mai sunt copii, copiii pentru care Dumnezeu ar mai ține lumea... N-aveai decât să suspini în veci după Milică, Rafaele, și după harul acelei mile și iubiri resemnat surâzătoare, pe care vi-l insuflați reciproc și care nu vă lăsase vreodată să vă călcați pe inimă, păi, retardații, Milică, orfanii, Rafaele, dezmoșteniții... Și voi le erați datori. Ce dacă se pișă pe ei toată noaptea în pat, de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vagă, abia simțită, care încearcă să înfioreze frunzișul copacilor. E bună umbra și să stai pe scaun după drumul prin arșiță. Rafael simte sudoarea zvântându-se sub cămașă, în timp ce Mărgărit vine dinspre bar cu două halbe de bere, legănându-se surâzător, și că o să ia și niște mici. O să ia doi pentru el, că mai mulți nu poate, nu-i pică bine, dar bineînțeles că Rafael vrea mai mulți. Câți să ceară? 16. Ochii lui Rafael fugeau în toate părțile, excitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aștept Într-un salon uriaș. De la intrare, am remarcat prezența unei siluete feminine. Asta m-a făcut să las ochii În jos; mi se vorbise prea mult despre obiceiurile țării ca să Înaintez cu mâna Întinsă, cu chipul vesel și privirea surâzătoare. Doar o bolboroseală, pălăria mea care se agită. Reperasem deja, În partea opusă colțului În care era așezată ea, un fotoliu foarte englezesc În care să mă afund. Dar iată că privirea mea mătură covorul, se izbește de pantofii escarpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se deschise, o mână o atinse pe a mea, m-am prins de ea, mă trase spre dânsa, Închise poarta În urma mea. Țineam ochii Închiși, de teamă, de epuizare, de neîncredere, de fericire. Afară, urmărirea continua. Trei perechi de ochi surâzători mă contemplau, trei femei al căror păr era ascuns sub văl, dar care aveau chipul descoperit și mă sorbeau din priviri ca pe un nou-născut. Cea mai vârstnică, la patruzeci de ani, Îmi făcu semn s-o urmez. În fundul grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
când În când un papagal, o broască țestoasă catatonică, o veveriță domesticită, un gușter de companie pe care stăpânul obișnuia să-l poarte pe umăr. Niciodată n-am căzut atât de jos, spuneau ei. Acum viitorul se arăta puternic și surâzător, speranțele Înfloreau precum rondurile unei grădini, putându-se spune chiar, riscând paradoxul evident, că pentru industria Înmormântărilor răsărise În sfârșit o viață nouă. Și totul datorită meritelor și inepuizabilului seif al maphiei. Ea subvenționase agențiile din capitală și din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și În mod organizat, resursele de personal și mijloacele tehnologice de care dispuneau, pe scurt, logistica, stabilind din mers cote proporționale de participare la tortul câștigurilor, după cum avea să spună cu umor președintele asociației de breaslă, cu o discretă deși surâzătoare aprobare din partea companiei. Va trebui să ținem seama, de exemplu, de faptul că producția de sicrie, coșciuge, racle, urne și copârșeie pentru uz uman stagnează din ziua În care oamenii au Încetat să mai moară și că, În cazul improbabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]