4,234 matches
-
cu Bugatti-ul ei din clasa de doi litri. Organizatorii sperau să aibă parte de o revelație asemănătoare și peste câteva săptămâni. Ca de obicei, Otto chinuia pianul din cinematograf. Personal, sunt de părere că nu e doar mut, ci și surd, chiar dacă e doar o teorie cât se poate de subiectivă. Dacă e să mă iau după Else, mândra lui mamă, el are o ureche perfectă, atâta doar că trăiește În lumea lui, unde armoniile diferă de cele ale lui Busoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Chibritul licări, pâlpâi, apoi se stinse. Abia după câteva minute, când mi-am stins țigara, am realizat că nu sunt singur - și că n-am fost singur din clipa În care am bătut la ușă. Dinăuntru se auzea un zgomot surd, ca atunci când cineva Își schimbă poziția corpului. Dintr-o dată Întunericul păru că Începe să respire, devenind din ce În ce mai strâmt. Am ciulit urechile, dar n-am reușit să disting nici o mișcare. Totuși, era clar că nu eram singur. Șira spinării mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dăduse dovadă față de ea În tren i se păru acum suspectă. Se duse la bancă și se așeză cât de departe putu de german. — Mi-ar lua prea mult timp să-ți explic de ce, spuse Czinner. Ea nu-l auzi, surdă la semnificația oricărui cuvânt pe care-l spunea el. Îl privea acum ca pe unul din oamenii aceia neîngrijiți care defilau duminica după-amiaza prin Trafalgar Square, purtând pancarde oribile: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, „Vechii camarazi ai lui Walthamstow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
condus ieri cursa! În plin cîmp, îmi degerau copii, care, o spun ca un realist sută la sută, n-au de ce să ispășească păcatele părinților, cum pretinde Biblia sau serviciul Cadre. Lazăr se întoarce la locul său fără nici un chef, surd la mulțumirea fetei pentru apa adusă, tot timpul cu ochii la cei doi copii, mereu agitați, cu brațele întinse spre cățel și, în sinea lui, se felicită că, măcar în căsnicie, a avut noroc. Ultimele scînduri din cotețul porcului sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-o parte draperia de pluș verde. Rămîne cu privirea în afară, spre colțul de munte, care abia se mai zărește cînd viscolul încetează vreo clipă, două. Pot să intru? aude venind din spate întrebarea unei femei, urmată de zgomotul surd al ferestrei închisă din cauza curentului. Se întoarce: în fața sa, în pragul ușii deschise larg, stă Maria Săteanu. Am bătut în ușă de două ori... spune ea înaintînd, atît cît să poată închide ușa. Credeam că m-ai văzut venind în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu forțele și timpul!... Mi-ar trebui un bici, aici, deasupra ușii... Stau mii de pagini necitite, se topesc în mine gînduri, idei... se duc cei mai puternici ani ai vieții, pe ce?! Pe-o întîlnire cu femeia asta pufnește surd, privind cu ciudă spre patul improvizat lîngă calorifer, pe care ar dori nespus să-l vadă răzvrătindu-se sub trupul femeii adormite. La urma urmei, gîndește, simțind cum îl cuprinde din nou teama, în ciuda faptului că și-a amărît gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin căsătorie. "Cine-i în stare să se căsătorească, acum, cu fiica lui Bujoreanu?" m-au întrebat cînd le-am propus. "Eu" am răspuns, fără să ezit, fără să gîndesc. Nervoase, mîinile lui Săteanu frîng creionul în două, iar pocnetul surd cade ca un punct la sfîrșitul vorbelor. Mult timp, Săteanu se chinuie să îmbine cele două bucăți, să reconstituie creionul, pipăie asperitățile rupturii, Mihai își amintește de pomul rupt seara aceasta și se înfioară -, încearcă iar să le potrivească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să doarmă un ceas măcar. Bună... dimineața! salută o voce de femeie, la numai cîteva secunde după ce se aude o bătaie scurtă în ușa care se deschide puțin, cît să treacă un om și se închide la loc, cu zgomot surd. Mihai se întoarce: în fața lui stă femeia din laborator, tunsă scurt, tinerește, cu ochii și mai mari, expresivi, poate din cauza unor cearcăne discrete. Vă rog, doamnă; poftiți! o invită Mihai, gata să se intimideze ca un școlar. Nu, dom' inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sau de Luminița și, mai ales, nu avea nici o idee cum că un taur care stă la țară prea mult se poate întoarce pe aleea Băiuț un băiat ca oricare altul. Ceea ce simțea Coșuță era, cred, un fel de gelozie surdă că eu învățasem să fluier și el nu, iar lucrul ăsta e unul din puținele cărora nu mai ai ce le face. Era clar și, cu cât îi era mai clar, cu atât trebuia să-l doară mai tare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a fi asemănată unui zbor de aterizare. Iar pentru un astfel de zbor ți se cer nervi de oțel, rezistență sporită la efort, un stoicism exemplar (ce altceva decât durere poți să simți atunci când ajungi pe covor cu o bufnitură surdă?), un plan dinainte stabilit, dublat de o doză consistentă din acel aliaj imponderabil cu care sunt înzestrați toți marii temerari ai lumii: curaj. Fără el, toată acea șerpuire de-a bușilea ce a urmat pe podeaua dormitorului, peste obstacole zornăitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe punctul de a face un lucru atît de eroic Încît nici o altă mamă din istoria lumii nu s-ar fi Încumetat niciodată să-l facă, se trîntește pe pat - buf - și adoarme imediat, cu gura căscată, sforăind și total surdă la haosul stîrnit În jurul ei. Zgîriind cu ghearele, Împingînd, mușcînd, scîncind, toți treisprezece ne avîntăm simultan asupra celor douăsprezece mameloane. Lapte și nebunie. În acest joc de țîțici muzicale, eu rămîneam cam Întotdeauna pe dinafară. Uneori, mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și, deși puține lucruri ieșeau din prăvălie fără știrea mea, mi-era teamă ca nu cumva să-mi fi luat cineva broșurica la un moment dat, cînd eu eram la Rialto sau trăgeam un pui de somn În tavan. Cineva surd, firește, și prin urmare extrem de tăcut. Așa că, imediat ce Shine a Încuiat magazinul peste noapte și a tușit o dată (un obicei de-al lui, un fel de salut adresat serii), și pașii lui s-au Îndepărtat pe trotuar, m-am rostogolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aceeași lăbuță. Am exersat În fața oglinzii, fluturare-tras fermoarul, fluturare-tras fermoarul, pînă cînd mi-a intrat În reflex -, ceea ce m-a pus În față În față cu o nouă problemă : cui aveam să i-o spun ? Răspunsul era evident : unei persoane surde. Ceea ce mi-a dat măcar un nou țel În viață : să găsesc o persoană surdă. Din păcate Însă, surzii nu sînt chiar pe toate drumurile. Am căscat ochii În jur, sperînd că, Într-o zi, un surd va intra din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În reflex -, ceea ce m-a pus În față În față cu o nouă problemă : cui aveam să i-o spun ? Răspunsul era evident : unei persoane surde. Ceea ce mi-a dat măcar un nou țel În viață : să găsesc o persoană surdă. Din păcate Însă, surzii nu sînt chiar pe toate drumurile. Am căscat ochii În jur, sperînd că, Într-o zi, un surd va intra din Întîmplare În prăvălie, caz În care aveam de gînd să ies iute din ascunzătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
evident : unei persoane surde. Ceea ce mi-a dat măcar un nou țel În viață : să găsesc o persoană surdă. Din păcate Însă, surzii nu sînt chiar pe toate drumurile. Am căscat ochii În jur, sperînd că, Într-o zi, un surd va intra din Întîmplare În prăvălie, caz În care aveam de gînd să ies iute din ascunzătoare și să mă duc să mă prezint. Nu cred Însă că s-a Întîmplat să intre vreun surd, deși, Într-o zi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că, Într-o zi, un surd va intra din Întîmplare În prăvălie, caz În care aveam de gînd să ies iute din ascunzătoare și să mă duc să mă prezint. Nu cred Însă că s-a Întîmplat să intre vreun surd, deși, Într-o zi, a intrat un bătrîn care a petrecut mult timp frunzărind cărțile și În cele din urmă a ales una și a plătit-o fără să scoată un cuvînt. Așa că ar fi putut foarte bine să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deși, Într-o zi, a intrat un bătrîn care a petrecut mult timp frunzărind cărțile și În cele din urmă a ales una și a plătit-o fără să scoată un cuvînt. Așa că ar fi putut foarte bine să fie surd. Însă, cu Shine de față, am decis că e un risc mult prea mare. Bărbatul era fragil și În vîrstă și, dacă aș fi ieșit În viteză din gaura mea și m-aș fi aruncat la picioarele lui, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma. — Da, spuse Rowe. — Scandalos! exclamă bătrîna, și urmă să-și desfășoare lîna. — Vreau negativul, mîrÎi printre dinți Rowe. — Anna ar fi trebuit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma. — Da, spuse Rowe. — Scandalos! exclamă bătrîna, și urmă să-și desfășoare lîna. — Vreau negativul, mîrÎi printre dinți Rowe. — Anna ar fi trebuit să te rețină ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a ales Împreună cu un alt spion ascunzătoarea... Și pericolul ar rămîne același, chiar dacă filmul ar Încăpea pe mîinile altuia!“ Bine, să discutăm, zise el. În clipa aceea, sirenele Își dezlănțuiră urletele lugubre peste gara Paddington. Undeva, departe răsunară trei explozii surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă să-și desfășoare lîna. Rowe Își aminti brusc cuvintele Annei: „Mă tem c-o să vorbească“, și-l văzu pe Hilfe surîzÎnd, ca și cum viața ar mai fi păstrat pentru el ceva ce-l putea amuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o va atinge vreodată, într-un viitor imprecis, pachetul de hrană, ține cât poate să țină. Măgarul mai are însă un obicei prost: dă îndărăt.» [...] Datul îndărăt» din textul lui Eugen Barbu (despre Caragiale) s-a manifestat printr-o ostilitate surdă, dar din ce în ce mai puternică, la nivel popular, și prin încercări de închegare a unor comploturi menite să-l răstoarne pe Ceaușescu. În stadiul actual al informației, cel care pare a fi acționat cel mai stăruitor în această direcție a fost generalul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mi-ar fi întrerupte de ceea ce aud. Și anume: Vine tonul. De undeva, de sus, dar nu din univers, nici din cer, ci de undeva foarte aproape, de chiar deasupra mea. Un ton foarte puternic, precum cel de la telefonul cuiva surd. Ascult. Se aude cum cineva formează un număr: pip-pip-pip-pip-pip-pip-pip. Apoi sună. Cineva răspunde, mai precis ridică un receptor. Din neant, de la circa patru metri de deasupra mea, apare o mână care ține un receptor. O mână de om. Cablul spiralat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sau poate încă de pe atunci încercam să smulg din trecutul meu necunoscut un secret pe care să-l pot anexa la trecutul sau la viitorul meu. Pagina pe care o citești ar trebui să exprime acest contact violent, cu lovituri surde și dureroase, cu răspunsuri sălbatice și sfâșietoare, această consistență a acțiunii unui trup asupra unui alt trup, modelarea efortului și precizia propriei receptivități, adaptându-le la imaginea reflectată, pe care adversarul ți-o trimite ca o oglindă. Dar, dacă senzațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în casa aceea, alerg fără să mă îndepărtez, zăbovesc fără să-mi reduc ritmul alergării. „Dacă nimeni n-a răspuns până acum înseamnă că nu e nimeni acasă... Dar atunci de ce continuă să sune? Ce speră? Poate acolo locuiește un surd și cine sună speră ca, insistând, să fie auzit? Poate locuiește un paralitic, și trebuie să i se lase timp să se târască până la aparat... Poate locuiește un sinucigaș, și câtă vreme continuă să-l cheme mai rămâne o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
locuiește un sinucigaș, și câtă vreme continuă să-l cheme mai rămâne o speranță că poate fi oprit de la gestul definitiv...“ Poate ar trebui să-ncerc să mă fac util, să dau o mână de ajutor, să-l ajut pe surd, pe paralitic, pe sinucigaș... Și mă gândesc - conform logicii absurde ce operează în mine - că în modul acesta aș putea să mă conving dacă, din întâmplare, nu mă cheamă pe mine... Fără a mă opri din alergat împing portița, intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]