747 matches
-
problema ei și iată la ce concluzie am ajuns: toată lumea o face. Și fetele o fac. Preoții o fac și ei. Și tu o faci. (Da, ți-o faci, și câți ani ai? Vino-ți în fire, omule. Ei, hai, surioară, a venit vremea să renunți.) Eu renunț. Tu? În cazul meu, recunosc că e vorba de un proiect pe termen lung, dar provizoriu am declarat drept ilegal materialul vizual pe care l-am achiziționat. Cu asta, bătălia a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O, repede - ia-mă.“ După pace, am simțit cum se apropie ultima rușine. Dea, viața mea a fost o bătaie de joc. Moartea îmi va fi serioasă. De asta mi-e atât de teamă... Să nu fii ca mine, amice. Surioară, te rog, găsește altă cale. Curând, tu și eu vom înceta să mai existăm. Hai, hai să ne fie puțin frică la amândoi. Dă-mi mâna. Strânge... Decembrie, ianuarie, 1981, 1982 Să vezi ce mi s-a întâmplat. Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-am simțit atât de bătrân ca acum. Și totuși, sentimentul e cât se poate de exact. N-am mai fost niciodată așa de bătrân. Și așa va fi în fiecare dimineață a vieții noastre. Și tu, frățioare. Și tu, surioară. Cum merg lucrurile? Te simți bine... curând mă voi uita în oglindă și voi descoperi că mi-a explodat nasul. Lichenul ăsta bine alcoolizat mi se va întinde pe toată fața ca o cocleală. Apoi energiile interioare vor intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
obosi să-și analizeze motivele, dar își dădu seama că venirea ei îl bucura. în ceea ce-o privea pe Media, fața i se luminase brusc. Prepelicarul spuse: — Ea nu. Doar tu. Vultur-în-Zbor găsi în el un strop de putere. — Surioară, zise. Tu trebuie să mă conduci la Grimus. Nu merg dacă nu vine și ea. Așa că va trebui să ne iei pe amândoi. Nemulțumită, Prepelicarul cedă. — Urmați-mă, spuse ea. Vultur-în-Zbor apucă strâns mâna Mediei. Forța cu care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
emoții pentru ea, dacă aleargă să prindă trenul și personalul ăsta care a Înțepenit aici de mai bine de douăzeci de minute se pune tocmai acum În mișcare? O Încurajă În gând În timp ce Încerca să-i distrugă trăsăturile feței. „Hai, surioară, că-l prinzi, ar fi nedrept să plece tocmai acum și dacă totuși o face, nu-i nimic, trag eu semnalul de alarmă!“ Prin ușa deschisă a compartimentului se auzi vocea Subalternului. Găsise În sfârșit un alt pretext de trăncăneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atrage cel mai mult și nu reușim să ne apropiem, descriem cercuri tot căutând poziția cea mai favorabilă. Înțelegi? Cred că nici nu sunt foarte clară În tot ce povestesc acum. Prostii! Pe tine nici nu te interesează. O. Dragoste, surioară, maștihă! „Dar, dacă ne concentrăm exclusiv asupra fiecărei clipe prezente imediat conștiinței (luată ca dată), nu putem avea nici o impresie internă despre sinele nostru!“ Prin fereastra mică a mansardei se vedea acum cerul Înnourat și Înroșit de lumina soarelui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la Roma, unde a absolvit Academia de Arte Frumoase, apoi la Berlin. Începând din 1955 devine cunoscută și apreciată ca artistă plastică grație expozițiilor personale organizate în mari galerii din Europa și SUA. Numită, pentru înrudirea evidentă de viziune artistică, „surioara lui Paul Klee“, a fost răsplătită cu numeroase premii internaționale și cu medalii de aur, argint și bronz. Pentru activitatea ca președintă a Federației Europene Artistice și Culturale Feminine, primarul Jacques Chirac i-a decernat în 1992 medalia de aur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
stătea ca Papa de la Roma, cu mâna întinsă, să i-o sărute elevii. Care dintre specialiștii în pictura contemporană crezi că te-a înțeles cel mai bine? — Ionel Jianu, un mare critic de artă român stabilit în Franța. Mă considera „surioara“ lui Klee. A scris odată ceva foarte inspirat despre mine. Hai să-ți transcriu cuvin tele lui: „«Care este culoarea vântului?» a întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la Roma, unde a absolvit Academia de Arte Frumoase, apoi la Berlin. Începând din 1955 devine cunoscută și apreciată ca artistă plastică grație expozițiilor personale organizate în mari galerii din Europa și SUA. Numită, pentru înrudirea evidentă de viziune artistică, „surioara lui Paul Klee“, a fost răsplătită cu numeroase premii internaționale și cu medalii de aur, argint și bronz. Pentru activitatea ca președintă a Federației Europene Artistice și Culturale Feminine, primarul Jacques Chirac i-a decernat în 1992 medalia de aur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
stătea ca Papa de la Roma, cu mâna întinsă, să i-o sărute elevii. Care dintre specialiștii în pictura contemporană crezi că te-a înțeles cel mai bine? — Ionel Jianu, un mare critic de artă român stabilit în Franța. Mă considera „surioara“ lui Klee. A scris odată ceva foarte inspirat despre mine. Hai să-ți transcriu cuvin tele lui: „«Care este culoarea vântului?» a întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie afirmativă. Îmi arătă mîna. - Iote, am ceas. - Ai ceas? Cine ți l-a dat? - Marica. - Cine e Marica? - Fetița care mi l-a dat. - Ți-ar plăcea să ai o surioară? - Surioara mea e băiat. Domnișoara Cristina, nepoata domnului Tomulescu, trecuse într-a treia, dar își prelungea vacanța. Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie afirmativă. Îmi arătă mîna. - Iote, am ceas. - Ai ceas? Cine ți l-a dat? - Marica. - Cine e Marica? - Fetița care mi l-a dat. - Ți-ar plăcea să ai o surioară? - Surioara mea e băiat. Domnișoara Cristina, nepoata domnului Tomulescu, trecuse într-a treia, dar își prelungea vacanța. Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
film te-ai dus? Băiatul încuviință. Asta da, o făcuse. - Și „Fata piratului” ai citit? se grăbi Cristina să revină pe terenul slab. Da’ „Omul prost”? - !!! - Voi nimica nu citiți! exclamă dînsa cu exasperare. Cu ochi albaștri și gene cîrligate, surioara celui interogat o privea pe mica inchizitoare de jos în sus. Pe neașteptate, izbucni: - Ba! Ba! Ba! - Taci din gură. Ce, ești la tine acasă? o apostrofă domnișoara Cristina. Apoi se întoarse către prima victimă. - Tabla înmulțirii o știi? - Țț
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
jocuri, Cristina organiza copiii de pe uliță. La rîndul lor, copiii mai aveau și ei jocurile lor. Aparent toate erau asemănătoare, doar un ochi experimentat își putea da seama că sînt diferite. După ce adunase zece fetițe în jurul ei, Cristina hotărî: jucăm „Surioarele”. Cu fruntea și brațele încrucișate, una din ele își întoarse fața la perete, în timp ce, pe rînd, celelalte îi atingeau spatele cu mîna. Atinsă, cea de la perete striga: „A”. Sau „B”. După acest oarecum curios început, copilele se grupară, unele la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se grupară, unele la dreapta altele la stînga, fiecare după cum era A ori B. Fata de la perete se așeză între cele mai numeroase. Cîntînd, mai puținele înaintară doi pași: La noi mai puține Și la voi mai multe. Dorul Mărioarelor, Surioarelor. Și, dacă vă place, Dați pe Ileana încoace. Dorul Mărioarelor, Surioarelor. Numita Ileana trecea din tabăra celor numeroase în a celor puține. Alegerea continua pînă cînd, în primul grup, rămaseră doar cinci iar, în celălalt, șase fetițe. Fură alese căpeteniile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
A ori B. Fata de la perete se așeză între cele mai numeroase. Cîntînd, mai puținele înaintară doi pași: La noi mai puține Și la voi mai multe. Dorul Mărioarelor, Surioarelor. Și, dacă vă place, Dați pe Ileana încoace. Dorul Mărioarelor, Surioarelor. Numita Ileana trecea din tabăra celor numeroase în a celor puține. Alegerea continua pînă cînd, în primul grup, rămaseră doar cinci iar, în celălalt, șase fetițe. Fură alese căpeteniile. Firește, una era Cristina. Cealaltă, o fetiță mică și băgăcioasă. După ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o să iei decizia corectă. I-am auzit râsul fals În timp ce se ducea pe patul ei. ― Alisia, știm amândouă care e decizia corectă. ― Decizia corectă pentru mine.... ― Ok, mă Întrerupse ea. Am Înțeles ce vrei. ― Mulțumesc. Deci mă bazez pe tine, surioară? Maria se trânti pe pat, cu capul În pernă. ― Și când mă gândesc că deja Îmi erai datoare. Am râs. O cunoșteam prea bine pe Maria și acest da subtil era tot ceea ce așteptasem. Mi-am apucat mobilul de pe măsuță
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lui ar putea Însemna ceva bun, indiferent de context. Dar ceea ce simțeam acum era exact contrariul. L-am luat În brațe. ― Alex, era să mă omori! El se smulse din Îmbrățișarea mea cu o privire stranie. ― Ce te-a apucat, surioară? ― Am crezut că nu te voi mai vedea. ― Ceea ce te Îngrijora cu adevărat era că vei fi pedepsită, nu-i așa? Zâmbetul Îmi pieri. Cât de egoistă mă credea? ― Asta era În planul secundar, Alex. Nu ai idee câte griji
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
grijă cartea la loc, sperând ca Maria să nu se prindă că umblasem la ea, miam prins părul Într-o coadă de cal și am coborât. Maria stătea lungită pe canapea, privind În gol. M-am așezat lângă ea. ― Hei, surioară, am spus eu veselă. Cum a mers testul? Maria se uită urât la mine. ― Atât de bine, nu? ― Te urăsc, mormăi ea. ― Hei, nu e vina mea că... ― Răsucești cuțitul În rană! ― Ba nu... Bine. Poate făceam asta puțin. ― Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar neînduplecat în proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să-și ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
recuperarea prin „limbajul mimico-gesticular“, de la un fotograf amuțit, a unei întâmplări vechi și încurcate, despre care Gafton și Marga ar fi putut relata ceva mult mai coerent,probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților? De parcă, altfel, n-ai găsi și singur drumul spre ușa cu minuni a fugarului, ascuns în cartierul gitan, în dreapta Alimentarei, după centrul de sifoane, în topografia incertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păpușa, nici opera-cu? Dar ce vreau? - Să mor! Mă duc În pădure și vin Rușii și mă mănâncă - și gata! Ea plânge. Că ea nu vrea mâncată. Că ea e orfană și vrea acasă, la mamițica ei. Și la surioara ei cea dragă! - Și la abricoasele tale!, zic. Ea face pe neștiutoarea: - Ce-i cu abricoasele? N-am chef de discuții cu copiii mici. O ocolesc și o iau Încolo, unde-o fi. Merg ce merg și dau Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se simtă respinsă, iar eu n-aș suporta gândul ăsta. Din contră, s-a gândit Susan. Ea era probabil persoana care o cunoștea cel mai bine pe Milly și era sigură că fetița ar fi primit un frate sau o surioară cu brațele deschise. Susan era sigură pentru că, fără știrea lui Nick, îi sugerase delicat ideea asta fetiței, de mai multe ori chiar, atunci când considerase că fusese momentul potrivit. —Ascultă, Nick, a intervenit ea serioasă, ridicându-se într-un cot. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să vadă dacă bărbatul avea să-i răspundă la ceea ce-i spusese până atunci, numai că Nick n-a dat nici un semn c-ar fi intenționat să deschidă gura. — Din punctul de vedere al lui Milly, un frățior sau o surioară ar fi ca și cum ar primi o păpușă nouă - ar avea pe cine să îmbrace, cu cine să se joace, ar fi un prieten, dacă vrei. Susan s-a uitat la Nick cu ochi rugători, numai că el începuse deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lucruri. Alison a zâmbit și-a dat din cap, dar n-a scos nici un cuvânt. În schimb a ridicat paharul, alături de celelalte, pentru un toast. — Pentru copilul lui Nick și-al lui Susan, a declarat Fiona. Și pentru frățiorul sau surioara lui Milly! —Așa, așa! a bubuit Julia. Și pentru viitoarea sarcină a lui Alison, pentru exemplarul fiu vitreg al Fionei și pentru Paul, bărbatul care mi-a împlinit marea dorință! Și-acum haideți să mâncăm, să bem și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]