4,767 matches
-
Mihai Eminescu”. Cei care primeau pliantele, nu aveau timp să se dezmeticeasă din uimire, fiind Încercați de un sentiment de stânjeneală. Nu Înțelegeau ce se Întâmplă, nu mai văzuseră așa ceva, evenimentul literar, poezia „scoasă În stradă” i-a luat prin surprindere. Citeam pe fața lor mirare, contrariere și blocaj, acesta este termenul cel mai aproape de adevăr. Desigur, am avut parte și de un incident mai puțin plăcut. Lateral de Casa de Cultură, la numai treipatru metri, se află hotelul. În timp ce noi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
surprinzător acest eveniment cultural. Grupul format din elevi de la Colegiul Tehnic „Unirea”, Pașcani care avea o pancartă pe care era scris „163 de ani de la nașterea poeetului Mihai Eminescu”, Împreună cu Valentina Becart au recitat poezii din opera marelui poet, spre surprinderea trecătorilor. Aceștia s-au deplasat spre Casa de Cultură, Primărie și apoi Colegiul Unirea. Tinerii au ales să marcheze Într un mod mai deosebit această zi importantă pentru cultura românească, pentru a le reaminti pășcănenilor opera marelui sciiitor” (Oana Sandu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doldora de hârtii, la care o femeie negricioasă scria de zor. Observându-l, aceasta ridică privirea peste ochelari și-l Întrebă sec: Cu dumneata ce-i aici? N-ai văzut ce scrie pe ușă? Vru să spună ceva, dar descoperi surprinderea femeii de dinaintea lui, care Îl fixa acum cu privirea. Ești actor sau ce Dumnezeu ești? mai spuse ea și o strigă pe Matilda să-l poftească pe omul acesta afară imediat. Matilda, cu alunița ei mare În barbă, Își făcu apariția
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să se facă simțită curând și era bine să aerisească din timp cabinetul. De fapt, asistenta lui se ocupa de trebușoara aceasta, dar sunase că va Întârzia o oră În dimineața aceea. Se Întoarse să spună ceva, dar constată cu surprindere că pacientul său plecase. Ridică din umeri neputincios si, după ce se reinstală confortabil În scaunul său, Își aprinse o nouă țigară. Pe culoarul mare al spitalului nu mai era nimeni acum. Totul dispăruse Într-un mod neverosimil, dar bătrânul nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fu străbătută de același tren de gheață, care-l bloca pe de-antregul. Înțelese În câteva clipe cât de aproape era de Câinele Negru. Una dintre labe se afla chiar În dreptul ochilor săi. Imensă, puternică, Înnegrită de un păr sârmos. Spre surprinderea lui, Însă, Câinele Negru dispăru imediat, ca la o chemare. Nu reuși să-și dea seama dacă acesta Îi simțise prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva se schimbase În atitudinea lui, În „jocul lor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu mintea departe, furat de tristețea cântecului, Își descoperi dintr-o dată unghiile subțiri și prelungi copleșite de o culoare cărbunie, ca și cum s-ar fi jucat cu funingine. La Început crezu că doar se murdărise cumva și nu acordă importanță, dar surprinderea lui crescu ceva mai târziu, atunci când constată cu stupoare că negrul acela din unghii (care acum aproape se desprindeau) creștea cu repeziciune spre degete, Întunecându-le. Ar fi vrut să-și studieze fața, să și analizeze pielea de pe obraji, dar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe gură și se Îndreptă spre marginea prăpastiei, scrutând adâncul. Și, dintr-o dată, fără să mai spună nimic, Își desfăcu larg brațele (eram să spun aripile!) și se aruncă cu un salt În gol, lăsându mă Înmărmurit de uimire... Spre surprinderea mea totală, nu căzu. Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În privire orgoliul de mascul rănit). Și-a tras cu bruschețe mumia de mână, Împrăștiind pe jos trandafirii superbi, proaspăt achiziționați, pe care, mândră cum o știam, nici că i-a mai cules, și a grăbit un pas nervos, spre surprinderea partenerului ei, care o privea uluit. O dată a Încercat să mă sune, dar nu i-am răspuns. Nu acord niciodată o a doua șansă, pentru că nu fac niciodată compromisuri. Compromisurile sunt pentru firile slabe, pentru cei miloși, mult prea Îngăduitori
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
230/2007, actualizată, prevede că termenul de plata contribuției la cheltuielile de întreținere este de maximum 20 zile calendaristice. Este bine ca persoana evidențiată în lista de plată ca debitoare să ceară care sunt componentele debitului pentru a constata cu surprindere(în unele cazuriă că asociația are mari probleme din cauza neregulilor în evidența contabilă, fapt ce cu siguranță va fi reliefat și de expertiza contabilă în cazul acțiunii în judecată, dar cel mai economicos lucru este ca partea în cauză să
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
de parcă ar fi ascuns ceva: o absență atât de puternică, încât devenise prezența coșmarului care domnea după gratii. A doua zi dimineață Vladimir se trezi brusc. Bătăile în ușă erau tot mai insistente. Nu îi plăcea să fie luat prin surprindere, trebuia să aibă totul pregătit, știut dinainte. Nu putea să își permită reacții firești, orice zâmbet sau încruntare era calculată la milimetru. Bătăile în ușă îl făcură să tresară și să se simtă puțin nesigur. Deschise. În cadru se afla
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
răspunse fără a ezita prea mult, fulgerată de un gând: dacă a doua zi Victor ar fi uitat acele cuvinte atât de așteptate de ea: - Da, Victore, vreau! Sper să nu greșim nici unul dintre noi. - Speri!? spuse el mimând alarmat surprinderea Olgăi, ceea ce îi dădu acesteia fiori reci. Speri, repetă el? Trebuie să ai certitudinea, pentru că altfel... Și îmbrățișându-se, izbucniră amândoi într-un râs de nestăpânit, după care, el continuă: - Eu vreau o soție fidelă, bună gospodină, să mi aducă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
rațele aterizate, și ele, la scăldat, pe neașteptate. În clipa următoare, mistreții sosiți să-i pedepsească pe cei care le strică, de câteva seri, scăldatul, se opresc în spatele acelora, și prind a guița, ca din gură de șarpe. Luați prin surprindere, vânatorii-braconieri tresar, sar în picioare, speriați, aruncând armele in apa lacului. Abia apoi se privesc, unul pe altul, cruciți, întrebându-se, reciproc: ce-o fi fost, oare, asta? Tu nu vezi namilele de porci din spatele nostru? Ce mai întrebi? Dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vedere valoroasă, din altele, păguboasă. Una cu alta, însă, până la urmă, și-au dat mâna și iată că, Ioanid Retrasu și-a prezentat filmul de lung metraj la concursul european ce avusese loc, nu demult. De acolo, spre totala sa surprindere, a revenit acasă cu medalia de aur și locul unu, prin excelență, ocupat, de valoroasa lui peliculă, căreia de îndată i s-a dus numele și renumele, în întreaga lume a cineaștilor, și nu numai. Al tuturor oamenilor de cultură
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
necazurile și nenorocirile vieții, ca doi brazi: deși atât de în etate, totuși, să rămânem neînduplecați, în fața crivățului bătrâneții. Așa-așa. Se despart. Fostul rege pornește către pupitru, bunicul Vovriev, către primul rând de fotolii, din fața acestuia. E privit cu surprindere, cu mirare, dar, nu îndrăznește nimeni să-l tulbure. Își ia nepotul între genunchi. Se așează. Manifestarea începe. Nu durează mult. Cu totul - nici măcar o oră. Fiecare participant se îndreaptă, apoi, spre ieșire. Cei doi nonagenari, se caută din priviri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să observ asemenea lucruri. Nici măcar că domnul în cauză avea o pauză de un călcâi printre dinții din față. Menajera zice un pic îngrijorată: "Bă, Vijulie, ia stai așa!". Cetățeanul se oprește în prag și întreabă, ridicând din sprâncene a surprindere: "Se-i, fă? Care-i necazu'?", zice omul demonstrând că despărțirea de incisivii superiori se făcuse de prea puțină vreme. Ea duce arătătorul la buze și se stropșește cu glas scăzut: "Taci, mă, dân gura aia odată! Ușa la dormitoru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
printre ei. Pot spune însă, cu o modestie amplificată de o luciditate exemplară, că trăiam sentimentul Marelui Erou Civilizator pe scurt: MEC. Toată dimineața aceea, până spre mijlocul amiezii, le-am dat nume și am început să-i organizez. Spre surprinderea mea, au înțeles cum devine treaba și cu număratul. Așa că, pe la vreo două și jumătate, Costeluș, un fel de Țonți masculin, s-a înființat dinaintea mea anunțându-mă că toată gândăcimea din Universitate număra aproape douăzeci de milioane de suflete
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bine cine ești", spuse Băși cu blândețea cu care vorbești cuiva aflat într-o cămașă de forță. Avu însă proasta inspirație să insiste: "Totuși, ce s-a întâmplat? La cine strigai așa?". "La niște gândaci ordinari!", recunoscu, chiar și spre surprinderea mea, dând dovadă de niște dezinhibiții uimitoare. Moșul meu făcu ochii mari și amuți, căutând cu disperare resurse raționale pentru continuarea acestui dialog. Nu același lucru îl făcu Veronica. Întrebă curioasă nevoie mare: "Vă certați cu gândacii!?". "Păi ce? Credeai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
grangurilor orașului. În definitiv aceasta era funcția mea. În ziua aceea, când mă chemase la raport în biroul lui cu pereții pardosiți cu desene pirogravate de la cele mai mici la cele care exprimau megalomania, se vedea că, totuși, luat prin surprindere, nu-și pregătise din timp arsenalul lingvistic pe care-l avea, fie pentru a mă copleși cu flatări gratuite, fie pentru a-mi da o lecție de dragul lecției: Bătrâne, mâine mergem în metropola județului după haine, la Comitetul Județean. Trebuie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răspuns și la aluzia aceasta, dar era convins că replica mai trebuia dunțuită încă, la foc mic. Așadar se hotărî să-i răspundă numai la erorile pe care le debita Sima în legătură cu textul. Reluă firul replicilor, de data aceasta, spre surprinderea directorului și a celor de față, calm și pe un ton liniștit: Nu vă fac mincinos, tovarășe director. E vorba de rolul meu și ar trebui să știu pe dinafară și cuvintele pe care le-ați pronunțat adineauri. Unde sunt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca să pot răsufla. Apoi cu amândouă mâinile am început să scormonesc, cu gândul că mă voi lămuri dacă am căzut în fântână...Nu am găsit nimic însă care să mi spună acest lucru...Am ridicat o mână în sus. Spre surprinderea mea, am dat de ceva tare!!! Doamne!!! Ce-i asta?! Am întins mâna cât am putut, dar odată cu mișcarea mâinii se înălța și obiectul peste care dădusem...În capul meu gândurile se învălmășeau ca un roi de albine...În cele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iar ochii au mijit a zâmbet... Dacă spui tu, atunci chiar îi bine. Mi-i seteee - a scâncit rănitul. Uite aici apă, băiete - a răspuns Cotman, ridicându-i capul cu grijă și ducându-i ulcica cu apă la gură. Spre surprinderea lui Cotman, Hliboceanu a băut în lege. Asta-i altă poveste, flăcăule. De când nu te am mai văzut dând de dușcă o ulcică cu... vin, hă hă hă - a râs ca niciodată Cotman. Pe chipul lui Hliboceanu a apărut un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
oarecare îndoială. Cine știe dacă or mai veni pe o asemenea vreme? Numai că oamenii lui Hliboceanu nu prea știau de vreme. Ei știau doar că trebuie să nu-i încurce socotelile negustorului... Ochii măriți de mirare ai angrosistului dovedeau surprinderea care l-a cuprins la vederea cărăușilor. Degeaba îmi mai bat eu capul cu jocul: „Au să vină, n-au să vină”, că ei dau buzna peste tine când te aștepți mai puțin! Acum să nu vi se urce fumul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a distanței, aruncându-i cât colo bicornul lui Napoleon. — Oops, sorry, Napsie, rânji yankeul, ridicând un colț al gurii ca pe o jaluzea stricată, În timp ce un cor de chiuituri mai ceva ca la rodeo Îi saluta măiestria. Fiind luat prin surprindere - reflexele nu-i mai funcționau ca În 1796 -, Napoleon avu norocul să-și păstreze ținuta imperială nealterată, rămânând Încremenit, cu ochii holbați. Semănă astfel involuntar, pentru câteva secunde, cu milioanele de busturi din ghips, răspândite În toată lumea, care-l reprezentau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
discordie dintre oameni a dus la producerea unui teribil accident, soldat cu o altă diminuare drastică a numărului de supraviețuitori. La ora unu din noapte, armata era despărțită În două grupuri, care ar fi trebuit să atace, simultan și prin surprindere, flancurile unui divizion de betoniere, numai că, din motive nicicând elucidate, grupurile nu s-au abătut În același timp asupra inamicului, ci au apărut la o diferență de câteva minute, răstimp suficient pentru ca bravii noștri luptători să fie tasați, nivelați
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Olaf, În timp ce, la un pahar de bitter, Îi vorbeam despre necazurile solitudinii și despre lipsa unui element feminin cu care să Împărtășesc cele câteva senzații amoroase rămase În contul deschis cândva la banca vieții. Vorbele lui m-au luat prin surprindere. După zeci de ani petrecuți Într-o firmă de contabilitate, priveam computerul mai degrabă ca pe-un coleg de birou cu care să Împarți plictiseala călătoriei de peste zi; În plus, educația protestantă primită mă Împiedica să consider posibilă existența unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]