514 matches
-
franceza era, cu oricâte balcanisme, o limbă spontană, pe care își permitea a o întoarce în toate chipurile, maltratînd-o, fără să pară un străin. În românește, ca și prințesa Hangerliu, Max vorbea muntenește, zicând "dă ce", "rumîn" și înjura ca surugiii, chiar în saloane: "Tanti, exclama el despre câte unul, ăla e un escroc, mama lui!" Prințesa însăși era tot așa de slobodă la gură, și pe un funcționar superior, pe care îl ajutase în carieră și care acum se codea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cai, furaje etc. La relee se aflau cai și olace pentru transportul curierilor domnești, a dregătorilor, a persoanelor autorizate de domn și a altor funcționari în misiune. Căpitanii de poștă aveau în subordine un personal numeros și variat: beșlii, bicigași, surugii, rotari, dârvari și păzitori. Ipsilanti a organizat serviciul poștal drept instituție de stat, la dispoziția publicului larg, suportând cheltuielile necesare funcționării. Contra cost, orice persoană putea expedia corespondență și călători cu poșta. În secolul al XVIII-lea, principalele drumuri de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
leghe. Poștele trebuie întotdeauna să țină gata un număr mare de cai pentru serviciul poștei și funcționarilor săi, care nu plătesc nimic, dar cari încă, pentru cea mai mică întârziere, și după toane, bate pe căpitanii de poștă și pe surugii și îi forțează de-a alerga ca niște disperați. Când trece un personaj însemnat, prințul este ținut de a-i procura o trăsură bună și un număr mare din celelalte căruțe. Fiecare servitor ia una pentru el și alta pentru
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Marelui Spătar, unui hatman, care să răspundă de acest serviciu. Totodată hotărăște ca poștele să fie date în antrepriză, de la 1 mai 1795. Condițiile antreprizei prevedeau că o parte din personalul necesar, să fie numit de statăhatmanul poștelor, beșlii și surugii), iar o parte de antreprenorăcăpitanii de poștă și subordonații lor). Persoanele particulare nu puteau călători cu poșta gratuit și fără să posede un permis, emis de hatmanul poștelor în București, de ispravnici în capitalele județelor și de autoritățile locale în
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
distanța de la București la Ploiești trebuia parcursă în 13 ore, sau până la Brăila în 34 de ore. Antreprenorii de poște, nemulțumiți de câștigurile realizate, cereau rezilierea contractelor. Pentru ai menține, Moruzi le-a redus numărul de cai și cel de surugii. Concesii le face și noul domn Alexandru Ipsilanti. Din 1797, poștele au fost date în antrepriză, numai pentru un an. La expirarea termenului antreprenorul a renunțat. Următorul domn, Constantin Hangerliu(17971799), este silit să adopte o nouă formă de exploatare
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
dacă n’ași fi lăsat să atârne în afară vârful picioarelor, cu riscul să mi se rupă între roți. La această mașină au fost înhămați patru cai mari, cu ștreanguri, nu cu mult mai groase decât frișca biciului, și un surugiu îmbrăcat într’o haină albă de flanelă, încălecă pe calul de lângă roată. Închinându-se înainte și pocnind din biciu porni într’un galop sălbatic, strigând tot timpul de lungă și tărăgănată cadență. Drumul era plin de grindină, care se topea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
ai poștelor reînceperea serviciului poștal, pe baza contractelor existente înainte de revoluție. În 1826, în scopul unei cât mai bune organizări a poștelor, Domnul Moldovei, stabilește prin contract condițiile de arendare, statul fiind obligat a suporta cheltuielile pentru întreținerea cailor, releelor, surugiilor și cărucerilor. Corespondența oficială se expedia din capitala Moldovei la Fălticeni prin "țimirași", de două ori pe săptămână, iar în cadrul ținutului, transportul corespondenței se făcea de către călărașii isprăvnicești. Transportul taxat al persoanelor particulare depindea de posibilitățile antreprenorului sau ale oamenilor
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
ispravnicului să asigure liniștea publică, ce putea fi tulburată de revoluționari, atrăgându-i-se atenția asupra răspunderii ce o poartă. În Iași corespondența se încredința Direcțiunii Poștelor, iar în celelalte localități căpitanilor poștei, care o expedia imediat la destinație prin surugii călări, din poștă în poștă, în care scop pe toate liniile din Moldova antreprenorii erau obligați a ține la dispoziție cai și surugii din cei mai buni. Cât de buni puteau fi acești surugii, aflăm de la fostul consul general al
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
se încredința Direcțiunii Poștelor, iar în celelalte localități căpitanilor poștei, care o expedia imediat la destinație prin surugii călări, din poștă în poștă, în care scop pe toate liniile din Moldova antreprenorii erau obligați a ține la dispoziție cai și surugii din cei mai buni. Cât de buni puteau fi acești surugii, aflăm de la fostul consul general al Franței la București, între anii 1839-1846, Adolphe Billecocq, care a călătorit prin Țările Române "Țăranul moldo-valah devine, odată ce s-a urcat pe cal
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
o expedia imediat la destinație prin surugii călări, din poștă în poștă, în care scop pe toate liniile din Moldova antreprenorii erau obligați a ține la dispoziție cai și surugii din cei mai buni. Cât de buni puteau fi acești surugii, aflăm de la fostul consul general al Franței la București, între anii 1839-1846, Adolphe Billecocq, care a călătorit prin Țările Române "Țăranul moldo-valah devine, odată ce s-a urcat pe cal, cel mai intreprid, ca și cel mai iscusit surugiu din întreaga
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
fi acești surugii, aflăm de la fostul consul general al Franței la București, între anii 1839-1846, Adolphe Billecocq, care a călătorit prin Țările Române "Țăranul moldo-valah devine, odată ce s-a urcat pe cal, cel mai intreprid, ca și cel mai iscusit surugiu din întreaga lume". "Vizitii ca, cei moldovalahi, credeți-mă, nu se găsesc nicăieri. Orice călător, până și cel mai indiferent, cel mai îngândurat, cel mai posac, nu poate să nu se învioreze văzând îndemânarea, verva, antrenul, filozofia, rapiditatea, veselia vizitiului
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
de distanța prea mareăcirca 36 km) între cele două stații de la Fălticeni și Cristești. La fiecare stație de poștă trebuie să fi fost: o clădire pentru călători și căpitanul poștei, un grajd pentru cai și adăpost pentru hrană, bordeie pentru surugii, rotari etc. Prin anul 1940, se mai vedeau încă urmele clădirilor și grajdurilor pe locul unde a fost stația de poștă Capu Dealului. Pentru ca populația să le aibă la îndemână și să poată beneficia, cât mai mult, de prestațiile poștale
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
scrisorilor”. Peste câțiva ani, în 1857, se propunea ca amploaiații poștei, inclusiv căpitanii de poștă să poarte uniformă pentru a fi cunoscuți și respectați de public. Condițiile de arendare a poștelor din perioada 1858 - 1861, obligau antreprenorii să îmbrace pe surugii din leafa lor, cu suman sau aba, după același model în toată țara. Surugii trebuiau să poarte un semn de alamă la pălărie sau la căciulă pentru a fi cunoscuți. În anul 1865, s-a hotărât ca tot personalul poștal
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
poștă să poarte uniformă pentru a fi cunoscuți și respectați de public. Condițiile de arendare a poștelor din perioada 1858 - 1861, obligau antreprenorii să îmbrace pe surugii din leafa lor, cu suman sau aba, după același model în toată țara. Surugii trebuiau să poarte un semn de alamă la pălărie sau la căciulă pentru a fi cunoscuți. În anul 1865, s-a hotărât ca tot personalul poștal și telegrafic să poarte uniformă în timpul serviciului și la ceremonii. Personalul Direcțiunii Generale și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
de execuțieășefi, oficianți și probabil telegrafiști) purtau “ținută mare la ceremonii și solemnități și “ținută mică” la serviciu. Celălalt personal de execuțieăelevii și expeditorii rurali, conductorii de linii și diligențe, căpitanii de poștă, curierii de scrisori și telegrame, cantonierii și surugii etc) aveau numai “ținută mică”. Personalul telegrafului fuseseră uniformat încă din 1859. De asemenea, condițiile de arendare ale poștelor cu cai, din 1868, obligau căpitanii poștelor să poarte uniforma conductorilor poștali, iar surugii un port special. Uniformele, alcătuite din multe
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
curierii de scrisori și telegrame, cantonierii și surugii etc) aveau numai “ținută mică”. Personalul telegrafului fuseseră uniformat încă din 1859. De asemenea, condițiile de arendare ale poștelor cu cai, din 1868, obligau căpitanii poștelor să poarte uniforma conductorilor poștali, iar surugii un port special. Uniformele, alcătuite din multe elemente, se confecționau anevoios și erau costisitoare, dar românii, în general, căpătaseră gustul lor. Tot în anul 1865, a luat ființă „Masa de întreținere”, condusă de un consiliu de administrație de sub președinția directorului
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
vizirilor și marilor demnitari otomani, guvernatorul unei provincii. nume dat membrilor care alcătuiau Sfatul ce conducea un orașătârg). sigiliu, ștampilă. unitate militarăăcorespunzătoare regimentului de mai târziu). politie potică poslușnic poștalion raia sameș schimbător bavarez serasâr spătar staroste stock suman sunder surugiu șerbie șoltuz ștemplu teșcherea oraș, așezare omenească formând o unitate administrativă. drum foarte îngust. servitor, slujbaș. trăsură de poștă trasă de mai mulți cai. teritoriu ocupat militar de către otomani. funcționar, administrator, îndeplinind funcția de casier, contabil. aparat special format din
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Moș Țâdulă, mărunțel cât un ciocălău, s-a aburcat în căruță cât ai clipi. Dă-i cărbuni, Dumitre, că, conofăit cum te știu, ajungem la târg taman la amiază - l-a îndemnat Țâdulă. -Măi Țâdulă! Tu crezi că eu îs surugiu la poștă? Că amu’ te debarc. Și să nu crezi că te-am luat cu mine așa, de flori de măr... Ia spune, ce plată vrei? Dacă ar fi pe plată, apoi n-ai scăpa tu nici dacă ți-ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
decât adesea pe acest tragic amic al meu, cu diferite pretexte, dar cu scopul de a vedea dacă Îl voi găsi mereu același sau dacă forța sa cerebrală scădea, poate, o dată cu cea a trupului. A lui sporea, Însă, precum bucuria surugiului care ține s-o arate mai limpede În al șaptelea tur al cursei, În apropierea laurilor”. Ar fi un mod de a-i mărturisi că Îl simțim, Încă, adesea, printre noi. (Partisan Review, nr. 2/2003; Familia, nr. 9/2003
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Eu? Vine vorba, știi bine că or să sară toți Cantacuzinii să-și arate rangul. Și dacă simți nevoia să plângi, fă-o, că doamna nu prea are lacrimi. Are doar grija domniei pentru beizadea Gheorghe. Un argat anunță că surugiul a pregătit trăsura. Jupâneasa Stanca schiță un salut scurt și suspinând sacadat ieși plină de importanță. — Ai spus: beizadea Gheorghe, domn? — Așa spusei, Marico. — Păi are opt ani. — Cam așa, dar nu i-a împlinit. Așa e: Casandra lui Șerban
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și schimbă-ți hainele, îmbracă-te ca un ienicer oarecare sau ca un negustor, întoarce-te pe jos. În fața porții o să fie tras un rădvan închis, negru, mai vechi, în ham cu două iepe cu mânjii lor alături. Îi spui surugiului că-l aștepți pe beizadea Ștefan și el o să-ți facă semn să te urci. Mergem doar noi trei, domnia ta, noi și fiul nostru, Ștefan. Ah, și vodă duse mâna spre față, nu mă mai doare așa de tare, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la București, Târgoviște și Adrianopol soseau și plecau mereu din tabără. Marele stolnic Constantin Cantacuzino era nedespărțit de domnitor în toate sfaturile care se țineau. Au fost aleși cam opt sute de boieri care să alcătuiască alaiul și, împreună cu slugile și surugiii de la căruțe, erau peste o mie cinci sute de oameni. Vodă se văita că nu se simte încă în putere și-l lăsa pe unchiul său să ducă tot greul pregătirilor. Erau interceptate scrisorile diplomatice ce treceau prin Valahia, redactate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
palmă de pământ să fie pe numele domniei, că, de, domniile sunt schimbătoare și când se schimbă domnii se schimbă și stăpânii moșiilor domnești... Poruncește slugilor să scoată caii din grajd și să-i înhame la sanie. Or fi mâncat surugiii? Și până atunci arată-mi ce cărți ți-a mai adus grecul domniei tale de pe la Odrii sau Stambul. Niscaiva istorii rare? Lipită de perete, într-un ungher întunecos, o ladă de piele de Cordova, ce ar fi fost în mod
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privire sinceră. Tot drumul, dintr-un fel de stimă pentru durerea lui Ștefan, a condus ea conversația, fără să-și poată stăpâni bucuria de a merge cu sania. Gerul îi îmbujorase obrajii, izbucnea în mici hohote de râs ori de câte ori strigătele surugiilor o făceau să tresară. Când au trecut de Mogoșoaia, ceața deasă apucase să prindă de ramurile copacilor pădurii chiciura care transforma totul într-un peisaj de basm. Era ca și cum din vălătucii luminoși de ceață veneau spre ei copaci înveșmântați în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moartă. Abia acum, când ea nu mai era, învăța fostul mare spătar să-i prețuiască dragostea, să aprecieze căldura căminului pe care mai tot timpul îl părăsea. Unde nu-l purtaseră până acum urzelile lui și ale lui neica Dinu? Surugiii opriră sania în dreptul mânăstirii Colței, cum făceau de obicei. Un fecior sări sprinten să-l ajute să coboare. De ce v-ați abătut din drum, țipă aproape pițigăiat Mihai Cantacuzino, mânați direct spre casă! Feciorul făcu o temenea, ferindu-se de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]