451 matches
-
început, Estonia și Lituania și-au proclamat suveranitatea în mai, iar în iunie a urmat proclamația similară a Lituaniei. (Partidul Comunist Lituanian și-a proclamat de asemenea independența față de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în decembrie). Aceste declarații au pus sus-numitele republici și Uniunea Sovietică într-o situație clară de confruntare și avea să devină un precedent pentru celelalte republici. În iulie, în ajunul aniversării semnării pactului Molotov-Ribbentrop, a fost în mod oficial recunoscut că sus-numitul tratat includea prevederi secrete prin
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
decembrie). Aceste declarații au pus sus-numitele republici și Uniunea Sovietică într-o situație clară de confruntare și avea să devină un precedent pentru celelalte republici. În iulie, în ajunul aniversării semnării pactului Molotov-Ribbentrop, a fost în mod oficial recunoscut că sus-numitul tratat includea prevederi secrete prin care se stabilea anexarea țărilor baltice de către URSS și împărțirea Poloniei între Uniunea Sovietică și Germania Nazistă. Trecutul rușinos al Uniunii Sovietice, ascuns cu grijă multă vreme, a ieșit la iveală și a dat un
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
1807 „Armata Bugeacului de pe Dunărea de Jos”. (Усть-Дунайское Буджацкое Войско). Această armată a existat doar cinci luni, timp în care numeroși moșieri ucraineni și moldoveni s-au plâns că iobagii lor fug să se refugieze în Chilia și Galați, unde sus-numita armată avea baze. De aceea, pe 20 iunie 1807, armata de 1.387 de oameni a fost desființată. Aproximativ 500 dintre aceștia au fost colonizați în Kuban. Numeroși dintre cazacii care inițial doriseră să își urmeze atamanii și să se
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
a folosit ca forțe polițienești și pentru suprimarea mișcărilor revoluționare, în special în perioada 1905 - 1907. După izbucnirea revoluției din Rusia din 1917, elitele cazacilor au adoptat o politică ostilă sovietelor muncitorilor, țăranilor și soldaților, în vreme ce cazacii săraci au sprijinit sus-numitele soviete. În timpul războiului civil, cazacii au putut fi găsiți în ambele tabere: a „roșiilor” bolșevici și a „albilor” monarhiști. Aproximativ 20% dintre cazaci au luptat în rândurile Armatei Roșii. Conceptul descazacizării încă din timpurile imperiale. Au existat discuții aprinse cu privire la
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
din Scânteie duce la concluzia că în Scânteia existau atunci două biserici. Arhidiaconul Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie, care a efectuat o călătorie în Moldova începând din ianuarie 1653, a găsit la Scânteia o "„biserică mare, nouă, construită de sus-numitul domn [Vasile Lupu], făcător de fapte bune, iubitor de ziduri de biserici în lumea întreagă, și închinată Sf. Paraschiva, cu două turle înalte, avântate și cu două cruci aurite”". Cea de-a doua biserică din Scânteia avea hramul „Sf. Paraschiva
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
și Italia au semnat de asemenea o „Înțelegere Tripartită” secretă la aceeași dată cu semnarea tratatului de pace. „Înțelegerea Tripartită” confirma concesiunile petroliere și comerciale britanice din Turcia și transfera fostele intreprinderi germane din Imperiul Otoman unei coroporații a semnatarilor sus-numitei înțelegeri. Negocierile de pace au durat peste 15 luni, fiind începute la Conferința de Pace de la Paris, au continuat la Conferința de la Londra și au ajuns la forma finală a documentului la Conferința de la San Remo (aprilie 1920). Încă din
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
principii ale Declarației Balfour cu privire la Palestina au fost adoptate în cadrul Tratatului de la Sèvres. Prin Articolul 95 se stabilea că administrația Palestinei, ale cărei granițe urmau să fie hotărâte de principalele puteri aliate, urma să fie încredințată unui mandatar ales de sus-numitele puteri. Puterea mandatară urma să fie responsabilă pentru punerea în practică a declarației din 2 noiembrie 1917 a guvernului britanic și adoptată mai apoi de puterile aliate cu privire la înființarea în Palestina a unui cămin național pentru evrei, fără prejudicierea drepturilor
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
creat „Căminul național evreiesc”. În preambulul mandatului se afirma că principalele puteri aliate au căzut de acord asupra faptului că puterea mandatară era responsabilă pentru punerea în practică a Declarației Balfour din 2 noiembrie 1917, adoptată de guvernele Aliaților. Prin sus-numita declarație, britanicii se angajaseră să susțină fondarea în Palestina a unui cămin național pentru evrei. Puterile aliate se angajaseră să se îngrijească de apărarea drepturilor civile și religioase atât a comunităților evreiești cât și a celor neevreiești din Palestina. Obiectivul
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Harry S. Truman s-a arătat foarte deranjat de angajamentul britanicilor pentru sprijinirea colonizării a 100.000 de evrei pe de-o parte, dar de refuzul lor de acceptare a recomandărilor comisiei. Britanicii au cerut sprijinul SUA pentru implementarea recomandărilor sus-numitei comisii. Responsabilii departamentului apărării al SUA afirmaseră cu ceva timp în urmă că ar fi fost necesară mobilizarea a aproximativ 300.000 de militari americani pentru sprijinirea britanicilor în lupta împotriva revoltei arabilor, pentru că permisiunea de emigrare acordată a încă100
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
și cu numele de „Convenția mandatului Palestinei”, permitea Statelor Unite să amâne orice acțiune britanică care ar fi vizat încheierea mandatului. Proclamarea independenței Siriei și Libanului cu ceva timp mai înainte nu afecta situația juridică așa cum rezulta din actul mandatului, considera sus-numitul tratat. Practic, această situație putea să fie modificată doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu acordul guvernului SUA, semnatarul Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924.. SUA au adoptat o poziție conform căreia încetarea mandatului în cazul Transiordaniei ar fi trebuit
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
musulmanii, indiferent de etnie, să se bucure de aceleași drepturi și privilegii cu restul musulmanilor. S-a spus chiar că, în aceste condiții, arabii musulmani au considerat Imperiul Otoman ca un Imperiu Islamic renăscut. Cu toate aceste, în ciuda faptului că sus-numitul califat a jucat un rol foarte important în istorie, existența reală a acestor sentimente ale arabilor poate fi pusă la îndoială cu mult timp mai înainte de izbucnirea Revoltă Arabă și de disoluția Imperiului Otoman de la începutul secolului al XX-lea
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
stat propriu, drept garantat de Declarația Balfour și de Mandatul pentru Palestina. Conferința a respins în mod implicit cererea evreilor prin Articolul 80 al Cartei ONU, care stipula că mandatul organizației internaționale „ar putea” modifica un mandat. Istoricul negocierilor articolului sus-numit, așa cum este ea reflectată în documentele americane, indică că a fost dezvoltată ca o înțelegere de status quo cu privire la mandatul pentru Palestina. Forma finală a Articolului 80 a fost rezultatul insistențelor Ligii Arabe, care se temea de o eventuală relaxare
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
multă ură față de cei ce te urăsc și se ridică împotriva ta; iar ei urăsc cu o ură haină...Dar ei nu spun aceasta pentru a ascuți sabia regelui meu și a creștinilor în dorința de a vedea uciși pe sus-numiții oameni pe care îi socot demni de dispreț... Mult mai drept este să le luăm tot ceea ce ei au obținut prin fraudă de la noi. Ceea ce spune este știut de toți...De aceea trebuie să le luăm tot, sau dacă nu
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
alte limbi au fost unele dintre capitolele importante ale programului de modernizare al lui Mustafa Kemal . Renunțarea la alfabetul arab a fost justificată prin incompatibilitatea cu fonologia turcă, care avea nevoie de un set de simboluri care să permită reprezentarea sus-numitelor sunete.. Alfabetul otoman persano-arab era abjad (sistem în care sunt reprezentate doar consoanele, cititorul trebuind să aprecieze care sunt vocalele potrivite), fiind prea ambiguu pentru limba turcă, deoarece vocalele sunt mult mai importante pentru aceasta decât pentru limba arabă. Unul
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
fost considerată drept o soluție împotriva antisemitismului care se manifesta în întreaga Europă. Eforturile moderne pentru fondarea unui cămin național evreiesc pentru poporul evreu a început în 1839, odată cu petiția lui Moses Montefiore către viceregelui Egiptului, prin care cerea crearea sus-numitului cămin național în regiunea Palestinei. În 1896, Theodor Herzl și-a expus viziune sa asupra Statului Evreiesc ca patrie a poporului evreu în cartea sa "Der Judenstaat".. Tot el este cel care a fost membru fondator al Organizației Sioniste Mondiale
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
din Grecia. Cancelariile occidentale erau informate că la Alexandria se forma o puternică flotă care urma să fie trimisă în Grecia în sprijinul lui Ibrahim, pentru înfrângerea rebelilor. Cradock a ajuns în Egipt pe 8 august, la trei zile după ce sus-numita flotă părăsise portul cu destinația Grecia. Diplomații au mai făcut două tentative să îl convingă pe Muhammad Ali să-și recheme flota. Numai că viceregele Egiptului nu putea să facă un asemenea lucru, atâta vreme cât era oficial supus al sultanului. Flota
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
fiind aleasă dna Alexandra Răzvan Mihalcea, iar președinte de onoare, ca urmare a trecerii în eternitate a maestrului Boboc, a fost ales, Ioan Hollender. Ioan Fernbach își păstrează doar calitatea de membru fondator și membru în Consiliul de conducere a sus-numitei societăți. Printre multiplele activități desfășurate sub egida Societății, Ioan Fernbach reușește să medieze cu Rabinul Neumann încheierea unui contract de comodat pe 50 de ani, ce avea ca obiect clădirea Sinagogii din Cetate, care urma să servească ca spațiu pentru
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
problema”. Deși Scott a fost cel care a depus un reclamație la Curtea Federală, curtea a dat amintitul ordin ca urmarea a intervenției a unor noi reclamanți în acest caz - în fapt firme private de securitate care doreau să liciteze sus-numitul contract Contractul cu o valoare de aproximativ 400 milioane $ era pentru asigurarea de informații pentru armata SUA și asigurarea protecției Corpului de geniști americani care lucra la lucrările de reconstrucție din Irak. Acest caz a adus în atenția publicului cele
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
1815 - 1848 în teritoriile ceea ce era cunoscute și ca Wielkopolska (Polonia Mare). Congresul de la Viena prevedea ca acest ducat să se bucure de un anumit grad de autonomie. În fapt, ducatul era direct subordonat Prusiei, iar drepturile polonezilor stipulate în sus-numitul acord nu au fost niciodată respectate. Numele a fost folosit în mod neoficial, în special de polonezi, pentru desemnarea acestui teritoriu și este folosit de unii istorici pentru denumirea mai multor entități politice de până în anul 1918. Capitala ducatului a
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
controversat, dat fiind faptul că principala intenție a Aliaților a fost echilibrarea expansiunii italiene în Anatolia. Acordul italiano-anglo-francez de la Saint-Jean-de-Maurienne (26 aprilie 1917) a fost parțial încălcat prin ocuparea de către greci a regiunii Smirna, care era un teritoriu promis prin sus-numita înțelegere Italiei. Ocupația elenă a fost unul dintre evenimentele care au acționat ca un catalizator al fondării Mișcării Naționale Turce și al stabilirii unei colaborări între Italia și Marea Adunare Națională a Turciei. După înfrângerea Imperiului Otoman în Primul Război
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
publicat o hartă și o descriere a frontierei și a anunțat că recunoaște Poloniei dreptul să organizeze administrația civilă în teritoriile fostului Imperiu Rus situate la vest de granița așa cum fusese stipulată în document. În același timp, declarația afirma că sus-numitul Consiliu nu încerca să aducă atingere prevederilor care trebuiau în viitor să definească frontierele estice ale Poloniei și că drepturile Poloniei asupra teritoriilor de la vest de linia numită mai înainte sunt recunoscute ca inalienabile. Anunțul nu a avut un efect
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
puteau fi străbătute doar la pas. La sfârșitul deceniului al treilea, premierul italian Benito Mussolini a început să vorbească despre urgența înfăptuirii unei expansiuni imperiale, considerând că Italia are nevoie de „spațiu vital” pentru colonizarea „surplusului de populație”, iar cucerirea sus-numitului spațiu trebuind să fie sprijinit de alte țări, fiind și în interesul acestora. Dorința pe termene scurt al regimul fascist era „hegemonia politică în regiunea mediterano-dunăreano-balcanică”. Mai mult chiar, Mussolini visa la cucerirea „unui imperiu care să se întindă de la
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
au redus la maxima rezistența defensivei germane în fața forțelor de asalt aliate. Montgomery plănuise la început să atașeze un corp al Armatei a 9-a SUA la Armata a 2-a britanică, care avea să utilizeze doar două divizii ale sus-numitului corp pentru atacul inițial. Restul Armatei a 9-a ar fi trebuit să rămână în rezervă până în momentul în care capul de pod era cucerit și în siguranță. Comandantul Armatei a 9-a, generalul locotenent William H. Simpson, și comandantul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
radarului H2S pot fi detectate și urmărite, în ciuda faptului că rapoartelor germane criptate cu mașina Enigma (și decriptate de serviciile speciale aliate) arătau că 210 dintre cele 494 de bombardiere doborâte în ianuarie - februarie 1944 deasupra Germaniei se datorau identificării sus-numitelor . Luftwaffe a introdus radarul de bandă joasă VHF montat pe avioane "Lichtenstein" SN2, care a fost considerat imposibil de bruiat. Acest tip de radar a cunoscut o folosire extinsă din toamna anului 1943 până la începutul anului 1944. Noul radar a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
alarmat pe francezi care au planificat executarea unor atacuri ample împotria capetelor de pod, pentru izolarea celor trei divizii blindate germane. Generalul Gaston-Henri Billotte, comandantul Grupului I de Armate franceză, al cărei flanc drept începea de la Sedan, a cerut ca sus-numitele capete de pod să fie distruse de bombardiere. El a afirmat că „peste ele va traversa ori victoria, ori înfrângerea!” Generalul Marcel Têtu, comandatul Forței tactice aeriene aliate a ordonat: „Concentrați totul la Sedan. Pioritatea dintre Sedan și Houx este
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]