3,370 matches
-
eufonică acționează asupra lui ca un drog. Epigraful final al volumului încearcă să surprindă, cu ajutorul unei metafore, starea de beatitudine ultimă, aproape inexplicabilă: "De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier - nălucă". (Epigraf) Macedonski este autorul performanței puțin obișnuite în literatura noastră - aceea de autor bilingv. Deși mulți pașoptiști au mînuit cu aceeași naturalețe româna și franceza (între ei se detașează Russo și Alecsandri), deși Eminescu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
perfect, ca și Călin Chirilă, ca și Petronela Grigorescu sau Doru Aftanasiu, cum se joacă comedie. Și, deloc secundar, ce scrie Caragiale, cum vede el lumea, cum defilează personajele prin mahala, cum trăiesc acolo, ce-i arde, ce nu, ce suspine, lacrimi, afurisenii au. „O noapte furtunoasă” pusă în scenă de Alexandru Dabija pulsează de acțiune, de miză, de autentic, de visceralitate, de gesturi colorate pe care le-am întîlnit, de atîtea ori, mai toți, prin margini de orașe, prin mahalaua
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
-și agațe zbuciumul devorant, ca și cum ar îmbrățișa un palladiu salvator. Și, totuși, cine ca el a privit cu atîta concentrată recunoștință, nostalgic rivală, culmile perfecțiunii neîntrecute - bunăoară, atinse de artiștii antichității în bronzurile de la Riacce? N-a rămas la un suspin de neputincioasă beatitudine, s-a înverșunat să dăruie, la rîndul său, lumii de astăzi, opere cu sunet la fel de plin, de integru. O statuă precum aceea a lui Traian, pe care a plantat-o pe malul Guadalquivirului, lîngă locurile unde s-
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
poetului fusese împinsă de către dictatură, în ianuarie 1989. Și inscripția de pe tablou, în chiar ziua vicleimului oficial, rememora un întreg cutremur lăuntric, - o nebuloasă de întuneric, pe care citeai, dur scrijelată, trimiterea la Eminescu: „plânsu-mi-s'a" - aleanul românesc ajuns insuportabil suspin al elementelor. Talentul lui Flondor nu e acela al unui justițiar pornit să pedepsească aprig. Însă resursele sale, desenul, oricât de palid schițat, zvâcnind ca un lasou în stare de implacabile salturi gestuale, tensiunea de arc întins, sub liniștea aparentă
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
ale prozei contemporane, un duh de singular eres, anexîndu-și netemător cronologii și ipoteze docte. Așa îmi place să citesc, sagace eruptivă, exhortația memorialului de istorie, adunat în propunerile îndrăznelii creatoare, pe care, la rîndul său, o ilustra pregnant Mircea Spătaru. Suspinul patetic, al istoriei crunt îndurate, în carnea supliciaților, chinul prelung al martirilor trași pe roată, livrați deliciilor sanguinare ale unui spectacol infam, artistul le-a prins într-un scurt-circuit de o putere eliptică, scandalos eficientă, cînd ne-a adus, în
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
vocea i se frânse. Și cel mai groaznic lucru e că încă te iubesc. Te-am pierdut și ești totuși aici. Și-ți bați joc de mine. Poți să înțelegi? Ai cât de puțină înțelegere pentru ce se întâmplă? Un suspin animalic, venit din adânc, îi scutură trupul. Samson îi luă mâna, îi masă genunchii și spatele, dar toate astea avură darul s-o facă să plângă și mai tare. Se agită în jurul ei, încercând să o atingă, o luă ușor
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
Depărățeanu este un sastisit de lumea cărturarilor - singurele, de altfel, versuri mai răsărite din Vara la țară sunt cele care opun natura culturii („Vai! și cum își bate pieptul/ Înțeleptul/ Care zi cu zi cârpind/ Ale sale zile pline/ De suspine,/ Vede cărțile-i mințind!”// „Mie dați-mi valea verde,/ Unde pierde/ Omul negrele gândiri,/ Unde-ți uiți de infamia/ Și sclavia/ Auritelor zidiri!”), pe când Topîrceanu schimbă polii. Se vede, având sub ochi și sursa, și parodia, că nu civilizația în
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
cu ardoarea înjumătățită cum să mai speri la mântuire/ și fără mântuire cum să mai crezi că-ntr-o zi/ duhovnicul va reveni și te va lua de mână și te va duce acolo unde/ nu-i dependență, cheltuială și suspin.” (pp. 9-10) Mai puțin reușit, în același calup inițial (p. 15), e un poem care nu face decât să lungească epic o celebră epigramă a lui Coșbuc. Uneori, sub presiunea uneltelor, se vede treaba, adoarme și spiritul critic. Și nu
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
înapoi din cauza firelor de păr care, în bucle grațioase, dar nu tocmai plăcute pentru cel care se spală după mine, desfigurează chiuveta. Ora zece: Întâi camuflare, apoi noapte bună! Mai bine de un sfert de oră scârțâit de paturi și suspine ale arcurilor stricate, apoi liniște totală. Cel puțin dacă vecinii de sus nu se ceartă în pat. Unsprezece și jumătate: Ușa de la baie scârțâie. O rază subțire de lumină pătrunde în cameră. Scârțâit de pantofi, un palton mare, mai mare
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
fremătătoare: Eu m-am născut pe țărmuri legendare/ În strigăte sinistre de furtună,/ Când bolta, clătinată, își adună/ Comorile de jar, fremătătoare.// Am încolțit în trupul Cosânzenei,/ Când Făt-Frumos o-mbrățișă la râu./ Și port stigmatul purului desfrâu,/ Cu tot suspinul hărăzit Ilenei." Criticului literar, intimidat de acest mod de a scrie declamativ-emfatic, nu-i mai rămâne decât să scandeze odată cu mulțimea: Au-gus-tin Po-pes-cu! Au-gus-tin Po-pes-cu! Din nefericire, multe poeme sunt nu numai imnuri de glorificare (a autorului, a fântânii, a
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
fie fundamentat prin subiectul încarnat“. Încă mai sesizante sunt cuvintele lui Valery: „Poezia este încercarea de a reprezenta, prin intermediul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru, pe care încearcă, în mod obscur, să le exprime strigătele, lacrimile, liniștea, mîngîierile, sărutările, suspinele etc. și care par a voi să exprime obiectele în ceea ce au ele ca aparență de viață sau ca scop presupus“. Prin urmare a clama antropocentrismul artei e aidoma acelui adagiu potrivit căruia nu-l poți căuta pe Dumnezeu decît
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
cu o tensiune remarcabil controlată pe toată durata spectacolului, cu un simț al absurdului care se topește în cuvînt, în schimbul de priviri, în gesturile care se repetă, în tăceri, un absurd susținut de muzica violoncelului, muzică interpretată live, ca un suspin al tuturor celor înțelese și de neînțeles. Un spectacol care i se alătură, acum, aceluia al lui Petru Vutcărău, de la Oradea, pus in scenă acum ceva vreme, o citire cu totul specială a textului. Poate mai dramatic decît acesta, despre
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
purta cu ea însăși. Matelotul Houston se duse la maimuță, așeză pușca lîngă ea și ridică animalul cu ambele mîini, ținîndu-i fesele într-o palmă și capul în cealaltă. Fascinat, apoi scîrbit, își dădu seama că maimuța plîngea. Răsufla printre suspine și, atunci cînd clipea, din ochi i se revărsau lacrimi. Se uita de colo-colo, părînd să n-o intereseze persoana lui mai mult decît tot ceea ce vedea în rest. Hei, făcu Houston, dar maimuța nu păru să-l audă. Și
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
-și luase inima-n dinți să purceadă în căutarea turmei de capre și a cârdului de orătănii dispărute. Când nevasta lui, Solina, și toți bătrânii satului l-au întrebat ce a văzut, n-au scos de la el decât vaiete și suspine. Atunci a început Ginome să-și piardă mințile. După aceea trupul a pornit să i se împuțineze și să se smochinească și să se chircească, până ce a ajuns să încapă într-un căruț vechi, iar el însuși s-a prefăcut
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
pești și chiar după cari, și tot scria și ștergea cuvinte în carnetul său, auzind uneori din depărtare glasul subțirel al micului Nimi pe când gonea de unul singur din ogradă în ogradă prin beznă, scoțând huhureli care de departe păreau suspine. În acele clipe Almon Pescarul începea să-și muștruluiască creionul, să se certe în gura mare cu soba ori să frunzărească iute carnetul, încercând să acopere strigătele nopții și mugetul râului. Almon scria în carnetul său că fără nici o viețuitoare
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
lui din '94. N-a trecut mult și l-a observat toată lumea. Izbea cu pumnii în geamuri, urlând oribil: - Futu-i! Dădea cu picioarele în portiere și cauciucuri. În cele din urmă, s-a prăbușit rezemat de portbagaj, zguduit de suspine. Nu era un comportament neașteptat, în situația dată, dar ne-am mirat puțin că Tom părea să fie cel mai puternic afectat. Stătea lățit în parcarea salonului de pompe funebre, în costum, cu cravată, plîngând cu sughițuri, ca un copil
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
unde muntele mărginește orașul, ne-a surprins prezența mărăcinilor printre casele dărăpănate și părăsite cu ani în urmă. Păreau niște animale mici, viclene, stând la pândă în jurul orașului. Noaptea le auzeam urletele, niște urlete înfundate, greu de deslușit, ca niște suspine. Prin partea de nord a cartierului trecea drumul dinspre cetate, care unea zona de sus a orașului cu centrul. Nivelul drumului era mai înalt decât cel al acoperișului celor două case și, odată, un camion a nimerit direct peste magazia
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
cine știe oare, și cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua și anul viitor? Mâine, poimâine, poate, soarele fericirii Se va arăta vesel pe orizont senin; Binele ades vine pe urmele mâhnirii, Și o zâmbire dulce după-un amar suspin. Așa zice tot omul ce-n viitor trăiește, Așa zicea odată copilăria mea; Și un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește; Și ce nădejdi dă unul, acelălalt le ia. Puține-aș vrea, iubite, din zilele-mi pierdute, Zile
Ce așteptați de la anul 2012? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4962_a_6287]
-
progresiști ( !?!) - privesc acum Guvernul ca pe o mană cerească...Cum poți să-ți iubești odraslele fără să le pui pâinea pe masă ? Cum să le ajuți să nu le fie frig fără să le dai veșminte? Cum să le oprești suspinele fără o tolbă de zaharicale? Chiar mai greu, cum să le convingi nu doar să înghită în sec din lipsa de daruri, dar nici măcar să nu mai suspine după ele?”, remarcă Vosganian. Nu e nimic peiorativ în ce am spus
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
Adresa mea este: Șandor Ion, sat Topa Mică Nr. 30, raion Huedin, reg. Cluj, Al tău prieten Ion Al. Îmi scrii, nu-i așa? Poate vei spune „probabil”. Au consemnat cu sinceritate și fidelitate, conștienți că „dragostea scurtă e cu suspin lung”, Maria și Grigorie Croitoru, Aluniș
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
trăitor în România contemporană, are doi prieteni, egalmente amatori de forări, mai mult sau mai puțin speculative, în trecutul urbei lor, dacă discuțiile se poartă în jurul unor repetate rânduri de votcă. Edificat, ca pact narativ, pe două paliere cronologice, fără suspin paseist după Turnul Babel, care era atunci ceea ce se numește, în ficțiune, Orașul, romanul mizează, aproape integral, pe resursele imaginative ale povestitorului, al cărui musafir devine, în apartamentul rece, instalat într-un fotoliu, însuși spectrul alogenului care lăsase urme durabile
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
la ritmul și rima evenimentelor, ele sunt întrucîtva, întro țară din Est, încercată de totalitarism, unde ne-au dat apoi tîrcoale iluzii numeroase, crescînd dintr-o revoluție controversată. Frîngeri și dezorientări morale, ce s-au produs în situații vehement răsturnate, suspinul legitim după o normalitate nostalgic întrevăzută, - n-ar fi total nedrept să invocăm, pentru un atare ambient, întorsătura de obidă care-l asalta pe un poet neliniștit, Emil Botta, în urmă cu decenii. Expresia ne răsare, inventivă și amară, în
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
marea tragediană Eleonora Cărăuțeanu, proaspăt întoarsă din Italia, după decembrie 1989, și când ea începe să-și recapete moșiile încet, încet, ajutată și de Jurubiță acesta, marele ei amorez. Citez: Apoi ea lăsă să-i scape din adâncul pieptului un suspin înfocat și se aruncă în brațele lui Jurubiță strângându-l la sânul ei aproape centenar. Gurile lor se lipiră. (Propoziție sigur manglită.) Ochii lor pe jumătate închiși de delirul pasiunii clipeau din când în când cu scântei de amor și
Mahalaua Scaunelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5621_a_6946]
-
A avut o cultură enciclopedică și o lectură imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului ideologic, sabia dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
iar eu, n-am chef să vorbesc despre el, am obosit, gata, destul, aș vrea să mă retrag. Eram deja furios, totuși pronunțasem și eu toate astea cumva precaut, cu distincție și eleganță, de parcă m-aș fi recuzat cu un suspin irezistibil de la o masă obișnuită, cu colegii. Ofițerul întinse un braț către mine, la fel de distant, sugerînd să rămîn pe loc, apoi schiță un semn înspre mașină. Se deschise o portieră. Cel dinăuntru n-apucă să pună piciorul jos. Dinspre pădure
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]