581 matches
-
ritm Înalt și armonios. TU stai tăvălit pe spate În iarba Înaltă din vârful dealului armonios Îmbrățișat de păduri. O gâză Îți intră pe după guler. Puțin Îți pasă. Nu te surprinde această supărare egoistă. Nici fâșâitul coasei care se apropie. Susură În mintea ta mizeria de sunete a orașului. Ca o haită rătăcită În depărtări abstracte. Dincolo de ultimele depărtări, acolo unde se rup opincile de fier. Nu ai nici o teamă. Ești În concediu, și În timp ce te cobori spre sat, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poate fi pedepsit trădătorul după legile Coranului. Toate privirile se întoarseră spre cei doi înțelepți, ulema, care până în acel moment nu scoseseră nici un cuvânt. Tăcerea era obositoare datorită zăpușelii, cu toate că în mijlocul sălii pardosite cu dale de marmură de diferite culori susura o mică fântână arteziană. Cei doi se priviră în ochi și, la un semn abia perceptibil al lui mawlana Ebu Ishak Ismail, secretarul său începu: — A fi judecat de trădare în sine este un lucru neînțelept, pentru că prin legea jihadului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi, care... toate celea pentru noi! Pentru asta m-am rugat și am plâns: să treacă cu bine peste operație și să nu moară. Iar apoi să vină acasă, să redevină unica și singura noastră mamă. — Fugi, puiul mamii, îmi susură ea numai miere - ah, știe să fie atât de dulce și de bună cu mine, atât de mămoasă! își petrece ore-n șir jucând canastă cu mine când zac bolnav în pat, așa cum e ea acum; închipuiți-vă, sucul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că nu vrei să mori, dar sminteala și moartea sunt atotcuprinzătoare și țintesc spre izbândă. Nimeni nu scapă, fiecare își merită pedeapsa cu asupra de măsură, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi păcătoșii. La granița dintre somn și veghe susură tremurul slăbiciunii. Gândește-te: ce ți se pare că te apasă aici e nimic pe lângă chinul veșnic și moartea veșnică pe care singur ți le pregătești lăsându-te ispitit. Gândurile și delirul se împleteau și se legănau în aerul însorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Îi era foarte bine așa și nu mai avea de ce să ezite ca să i-o mărturisească. Doar că el nu ar fi îndrăznit niciodată, în starea în care se afla, să facă primul pas. Și mie îmi e bine, îi susură Arm în ureche. Și mai vreau... Bart o ținu și mai strâns în brațe, și nu se mai putu ști, în momentul acela, prea bine cine pe cine ocrotea sau cine seducea pe cine. În brațele bărbatului cu trup deșirat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a ajuns prea departe! Acum e prea târziu să te eliberezi. Dacă amorul ar fi provocat de frumusețea femeii, de inteligența ei, cum profesează filozofii idealiști, mai mult sau mai puțin castrați din natură; ori de "comuniunea dintre suflete", cum susurează androginii și ginandrii (traducere liberă: "Scumpă amică, sufletele noastre comuniază. Așadar, dezbracă-te!"), salvarea ar fi posibilă. Dar amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
drumul nepavat care ducea la casa de vacanță. Era deja ora zece. La lumina lunii, ne-am dus bagajele pe veranda din spate. Pe potecuța plină de cetină dintre pinii Înalți și cenușii răsăriseră ciuperci. Alături de casă, o fântână arteziană susura printre pietrele acoperite de mușchi. Când am intrat pe ușa bucătăriei, am dat peste Jerome. Stătea la masă și citea Weekly World News. Paloarea de pe chip sugera că stătuse acolo mai toată luna. Părul negru, lipsit de luciu, părea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
luna, plină, galbenă și pe alocuri portocaliu-cafenie, dar strălucitoare. Spun mergea, pentru că părea într-adevăr că înaintează în ritmul pașilor mei, oscilând când în sus, când în jos, după cum călcam cu ghetuțele pe pietrele violete. Părinții mei, teribil de lungi, susurau peste capul meu, iar eu priveam cu fascinație luna, uimit că nu o puteam întrece, că mergea mereu înaintea noastră. La un moment dat m-am trezit tras sub un gang străjuit de fioroase arătări de ciment. Am mers pe sub
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urmă și înaintea mea cărarea șerpuia prietenoasă. Razele soarelui cădeau printre crengi pe corpurile unsuroase ale scolopendrelor. Veverițele săreau de pe-o ramură pe alta. Curând, cum alergam umplîndu-mi plămânii de aerul verde, am ajuns la un pârâu care-și susura apa meandrică, de sticlă cenușiu-albăstrie, între maluri de iarbă. Drumul meu se întrerupea pe un mal și continua pe celălalt. M-am oprit în iarba udă de stropii pârâului. Adânc în apă alunecau înainte și înapoi păstrăvi alburii. Privind la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe unde a trăit, despre ce-o să vezi în aceste câteva zile... Mihai tot timpul gândește în note muzicale... Bine! Aveam două locuri față în față la geam, despărțite de o mică măsuță, așa că nu deranjam pe nimeni. Aerul condiționat susura în surdină, ceilalți din familie își vedeau de-ale lor, cu glume și amintiri... Ai ascultat povești când erai mică? Bineînțeles. Și cum începeau? Nu-mi mai amintesc. La noi, multe încep cu "a fost odată"... Ei bine, află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
este pur act autotelic: „Nu îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; în geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se zbenguie, se joacă, se alintă, libere numai în act. Plăcerea mea maximă este să asist la plăcerea ei, să simt resortul intim ce o face să se zguduie convulsiv ca și cum ar fi prinsă de ceva nepământean și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
făceam ultimele cumpărături în Piața „Timișoara 700“, m-am trezit luată peste picior de amicul arhitect deconstrucționist. Când a aflat că dau Tenerifele, Mauritiusul, Singaporele, ba chiar Grecia pe zimbrii baștinali, mai întâi a râs mânzește și după aia a susurat perfid ca un șarpe ceva despre partidul dacilor unde-s așteptată cu brațele deschise și despre cât la sută din apartament o să trambalez în marea aventură. N-am zis nimic și mi-am văzut de bagaje cu zel nesmintit. Aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
să fie urmarea? Păi, vă spun care. Ordia s-a năpustit asupra vilaietului pe nume Banat și l-au cucerit cu strigăte victorioase de aman. Toate astea mi-au venit în minte când o doamnă, beilerbei universitar, mi-a fost susurat la ureche cum că mult ține ea pumnii pentru ca Dabâl-iu să izbândească. La întrebarea mea cum că de ce anume ține la asemenea izbândă, doamna un vajnic caraul al armiei celei purtătoare de biruință electorală a măritului padișah Vadim mi s-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
papaverină, directorul cobora în grabă scările să meargă la o ședință. Pe lângă el, urcau de zor o asistentă de la Salvare și doi flăcăi țapeni, cu targa pe lângă balustradă. “Unde vă duceți?” “Am primit telefon că aveți un bolnav grav aici...”, susură asistenta numai ochi negri. “A, nu mai e cazul. A murit, duduie, pacientul a murit!”, se aruncă Tony pe trepte în jos. Grecii lui Platon spuneau că asta e “pedeapsa celor vii”... Din păcate, nu avem Cred că mintea mea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
prietenul meu se va da În vînt după chestia asta, eu am să-l masturbez În timp ce tu mi-o tragi pe dinainte. Am pus trei bancnote de cinci lire În fața anglicanului rămas cu gura căscată: — Doamna o să mă facă să susur gratis, dar o să mi se scoale mai repede dacă Îmi promiți că o vei satisface după mine, și poftim, plătește-o cu bancnotele astea pe care mă face să le economisesc. Și tata avea să citească așa ceva! Eram nebun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și oase! Așa, foarte bine, enervează-te! jubilează Augustus. Poate tot îți zboară păsărica din gură până la urmă. — Reînvie cadavre ca să-i prezică viitorul lui Li... Li... Scutură din cap cu înverșunare și se oprește mușcându-și buzele. — Viitorul cui? susură suav principele. Nu știu, ți-am mai spus, face acru Livia. Omului aceluia, cine o fi el. Încearcă să se liniștească. — De altfel, Flaccus Vascularius a găsit în mausoleul familiei o tăbliță de plumb pe care era scrijelit un blestem
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dincolo de Alpi! Toranius se apucă cu mâinile de păr și începe să tragă zdravăn. — Da’ cum crezi că mi-aș fi permis să cer un asemenea preț dacă aveau aceeași mamă? se jeluie în gura mare. Arată către marfă și susură cu glas numai lapte și miere: Cine s-ar mai minuna de asemănarea dintre ei? Mai face o temenea. — Descoperirea unor persoane de nații diferite cu înfățișări identice este însă neprețuită, continuă cu voce calină. Gallus simte cum vehemența i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mâinile i se încurcă în șorțul ce-i învăluie coapsele. În întuneric, albeața pânzei pare să o întreacă pe cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită. Dar nu o pătrunde încă. Întârzie înadins momentul desfătării. Lipește urechea de pântecele ei ca să audă pulsând viața intimă a femeii. Continuă să o atingă și să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și aceea asupra Gnozei din Princeton; Homer, druizii din Galii, Solomon, Solon, Pitagora, Plotin, esenienii, terapeuții, Iosif din Arimateea care a adus Graalul În Europa, Alcuin, regele Dagobert, sfântul Toma, Bacon, Shakespeare, Spinoza, Jakob Boehme și Debussy, Einstein. Amparo Îmi susură că i se părea c-ar mai lipsi doar Nero, Cambron, Ieronim, Pancho Villa și Buster Keaton. În ceea ce privește influența rozacruceenilor originari asupra creștinismului, Bramanti Îi invită să observe pe cei care nu văzuseră Încă această apropiere că nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Burning Ruby Tandoori House din Cockburn Street pentru mâncare, zice ea dezgustată. Ea și Fulton voiau să se ducă la Pierre Victoire’s, dar băieții n-au vrut sub nici o formă. N-aveam chef ca niște broscoi bolânzi poponari să susure n juru meu cânâncerc să mănânc. Mă miră că Inglis n-a vrut asta, reține bine. — Însă e o singură problemă Bruce, spune Ray. — Da? — Păi, Ralphy Considine a făcut parte din echipă și presupun că se pune la socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Totul se pregătește de culcare. Satul e plin de licurici uriași care se sting și se aprind. Liniștea e din nou stăpână pe pământ. În iarba mătăsoasă și mișcătoare, sute de greieri își cântă serenadele. Aerul s-a răcorit. Vântul susură ușor legănând frunzele. Simt cum mă cuprind fiori reci, de gheață. Luna îmi zâmbește palidă și necăjită de pe cer. Ecoul șters al unor lătrături a pătruns în ogradă, apoi s-a stins. Un glas cald mă cheamă... A trecut o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și toată lumea își reluă înfățișarea gravă dinainte. Incidentul fu dezbătut calm câteva minute, apoi trecură mai departe, conform procedurii obișnuite, pe care au tulburat-o puțin zvârcolirile unei vieți. Și Apostol stătu pe scaun liniștit și nemișcat. În urechi îi susurau cuvinte și fraze care nu-l interesau deloc, căci crucea de pe masă îi turna în suflet mângâiere. Apoi președintele rosti deodată, sever: ― Acuzatul mai are ceva de spus? Bologa auzi și înțelese întrebarea; nu se clinti însă, ca și cum n-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bezmeticii după casele cu fado. Evident că seara ne-am rătăcit, evident că am umblat ca bezmeticii, până am hotărât să ne oprim pur și simplu unde se aude ceva muzică. Așa că în clipa când niște chitare au părut că susură, ne-am uitat repede pe geam, ne-a plăcut priveliștea și-am intrat. Abia la plecare ne-am dat seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei sorb vin și ciugulesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în cap, și țigăncușa Cosette, cu tot ce are neamu-i mai frumos, șezură și ținură sfat. La picioarele lor, șăgalnic și somnoros susura plin de știuci Siretul, gândi rapsodul Broanteș. — Iată-ne acasă! - suspină Barzovie-Vodă. O, ce n-aș da să pot rămâne mereu pe pământul acesta! — Păi, dă tribut, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - și-aice-ți rămân oasele, precum dorești. Dă un tribut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cea mai fierbinte scenă de iubire. Dușul devenise pentru Laura nu doar necesitatea igienei și relaxarea atât de râvnită, cât mai ales, locul unde nimeni nu-i putea tulbura intimitatea. Lipită de perete, îi plăcea să lase apa să-i susure la urechi precum un descântec numai de ea știut. Cu ochii închiși, urmărea, ca și când ar fi fost aievea, imagini ce se derulau fără o ordine anume, așa încât, în fața ei apăru, la un moment dat, un crâmpei dintr-o amintire la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]