575 matches
-
Fiii nu mai aud poveștile mamelor după ce nu le mai sug laptele. Așa că eu am fost singura. Mama și mamele-mătuși mi-au spus povești nesfârșite despre ele. Indiferent ce făceau cu mâinile - că legănau copii, găteau, torceau sau țeseau - îmi susurau la ureche. În lumina arămie a cortului roșu, cortul menstrual, își treceau degetele prin cârlionții mei, în timp ce povesteau iar și iar despre aventurile lor din tinerețe, istoriile aducerii pe lume a copiilor. Poveștile lor erau ca niște ofrande în numele speranței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Marie spre bibliotecă, declarîndu-se Încîntat să-i răspundă la Întrebări. - O să-mi ofer plăcerea de a-ți pune și eu cîteva, mi-ar plăcea să știu, ca informație de primă mînă, ce e adevărat din toate bîrfele care circulă acum, susură el. Este extrem de excitant! Măcar o dată se petrece ceva și În fundătura asta! - Îți confirm că uciderea fratelui meu nu are nimic dintr-o bîrfă, spuse ea sec, potolindu-l pe loc. PM Își luă un aer plictisit și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
I-o reteză Însă, privindu-l ca pe un extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei ca un pește mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea furioasă ca să-i răspundă, Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre ea cu mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Yvonne, Însă În mod obișnuit s-ar fi găsit măcar un localnic s-o Însoțească o bucată de drum. De data asta plecă singură, și pe jos. Avu parte cam de aceeași primire la fabrica de faianță, unde comentarii susurate cu glas scăzut se făcură auzite la trecerea ei prin ateliere. De la mezanin, Gwen o privi cum venea spre ea, dreaptă ca un I, cu bărbia Împinsă Înainte, cu privirea hotărîtă. Pentru prima oară, o văzu așa cum era. Un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
De ce a venit? - Să afle cum te simți. Marie apucă mîinile care tremurau atît de tare și-și aținti privirea În ochii mamei ei. - Dar nu asta te-a speriat așa de mult... Jeanne aruncă o privire spre ceainicul care susura ușor, dar fiica ei nu-i dădu drumul. Ceaiul mai putea să aștepte, adevărul nu. O dată mai mult, Jeanne se fofilă: - Singurul adevăr e că n-aș fi suportat să te pierd. - Și totuși asta se va Întîmpla dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vrut să mă interpun, dar probabil că mi-a dat cu ceva În cap, după aia nu-mi mai amintesc nimic. - La fel ca atunci, cu Gwen? Lovit, apoi amnezic de două ori la rînd e cam mult, nu crezi? susură Lucas Înainte ca Marie să preia ștafeta. - Mama mi-a povestit că atunci cînd erai copil aveai crize de somnambulism și de amnezie, ai putut ucide Într-o stare anormală, iar acum nu-ți mai amintești... - Nu e cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În comerț. — Hmm..., făcu Bruno. În acel moment, apăru Christiane, cu un prosop În jurul taliei. Catherine tăcu, vizibil crispată. Apoi bătu rapid În retragere, pretextând un atelier de Meditație zen și tangou argentinian. Credeam că faci Tantra și contabilitate..., Îi susură Christiane În timp ce Catherine pleca În grabă. — O cunoști? — A, da, o știu pe idioata asta de douăzeci de ani. Și ea vine aici de la Început, practic de la Înființarea Locului. Christiane Își scutură părul, Își făcu un turban din prosop. Urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
râdă. Am oftat și, de data asta nu i-am mai vorbit tare. Rosteam cât mai În șoaptă cele de trebuință. Am luat-o În sus, ocolind pâlcurile de urmăritori care scotoceau pădurea. Am găsit un fir de izvor ce susura, iar Runa ne puse să urcăm prin el cale de mulți-mulți pași Înainte de a ieși din apă și de a porni iarăși la vale. Poate că Tatăl era acolo În Cer, totuși, pentru că am dat peste o albie secată, largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Consiliul Economic Suprem. Brancarda pe rotile a trecut repede pe lângă noi și am văzut capul descoperit al lui Ravelstein, neted ca un pepene galben, precedându‑ne pe sub arcada maură și pe după plantele de lângă bazinul căptușit cu mușchi, În care picura, susurând, apa. Nikki a intrat grăbit, urmând brancarda pe ușile de alamă și cristal. Rosamund și cu mine am luat liftul de pasageri până la ultimul etaj. Niște puști poznași apăsau pe toate butoanele, astfel Încât liftul se oprea la fiecare etaj. Continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
le care În micul nostru apartament. Seara, când briza a răcorit plaja, ne‑am dus la „Le Forgeron”. Rosamund căra Într‑o sacoșă pantofii. Ne‑am scos sandalele și i‑am Încălțat Înainte de a intra pe poarta restaurantului. În grădină, susurau plăcut jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de vie. Madame Bédier, care gătea În bucătărie, nici nu s‑a uitat la noi. Monsieur Bédier a parcurs fără interes amabilul bilet familiar scris de Roxie. Era o namilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fața zdrobită și venea direct - asta era senzația - de pe platourile de filmare ale unei pelicule în care morții-vii țineau capul de afiș), Huiduma Bodyguard (la fel de boțită ca și șeful său; ducea într-o mână un radiocasetofon de bord din care susura o melodie blues, complet nepotrivită cu întreaga atmosferă, însă Scriitorul se obișnuise, deja, cu tot felul de anomalii), Vecinul curios (plin de arsuri de diferite grade, fără haine și fără pantofi în picioare, răspândind în jurul său un miros terifiant de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cea mai fierbinte scenă de iubire. Dușul devenise pentru Laura nu doar necesitatea igienei și relaxarea atât de râvnită, cât mai ales, locul unde nimeni nu-i putea tulbura intimitatea. Lipită de perete, îi plăcea să lase apa să-i susure la urechi precum un descântec numai de ea știut. Cu ochii închiși, urmărea, ca și când ar fi fost aievea, imagini ce se derulau fără o ordine anume, așa încât, în fața ei apăru, la un moment dat, un crâmpei dintr-o amintire la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Zgomotele casnice îi fac nespus de bine lui X. X își mănîncă sandvișul. X își bea cafeaua. X se gîndește la vocea din creierul său. este o voce pe care o aude pentru prima dată. o voce care îi vorbește susurat din interiorul ființei. nu este vocea lui, dar îi aparține totuși. este o voce nouă care îl locuiește de la ora 6 și 37 de minute. Hei, mai ești acolo ? „Da”, răspunde Vocea. — Cum se vede lumea din locul în care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
iniția și pe dumneavoastră... Domnișoara ri fu atît de tulburată încît se lipi de mine și mă sărută lung, cu buzele ei enorme, cu brațele încolăcite în jurul gîtului meu. — ah, ați reușit să mă excitați din nou... Veniseră aceste cuvinte susurate la urechea mea dinspre Domnișoara ri sau dinspre unul dintre teancurile de cărți ? Imposibil de spus, Domnișoara ri tocmai se ocupa de urechea mea umectînd-o cu buzele ei carnivore. — Domnișoară ri, vă rog să mă credeți, nu este vorba de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
patru nopți pe săptămînă le petreceam de fapt împreună. multă vreme alegerea cuibului a fost un ritual al alternanței : o noapte la mine, o noapte la ea. „nu-mi place să dorm două nopți la rînd în același cuib” îmi susura la ureche Domnișoara ri. existau însă și zile sau săptămîni cînd Domnișoara ri era nehotărîtă. atunci trăgeam cuibul la sorți. Și se întîmpa chiar ca același cuib să iasă victorios de două sau de trei ori la rînd... în astfel
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
arunc în gol. trupul meu se înclină pe marginea abisului. „Hai, curaj” șoptește Vocea. — niște ticăloși, niște ticăloși, urlu eu, cu ochii închiși, aplecat din ce în ce mai mult pe marginea abisului. „este singurul lucru inteligent care-ți mai rămîne de făcut” îmi susură Vocea la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală ce ești ! îmi dau creierul pe mîna justiției. îl judec în sala mare a tribunalului. aduc dovezi. Domnilor judecători, creierul meu este un asasin. Un asasin periculos, un asasin maniac, un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dădură buzna concomitent și alte cuvinte elogioase pe care eu le auzeam chiar dacă nu erau pronunțate. Ceea ce o tulbura în primul rînd pe doamna Bordaz era parfumul trandafirilor mei, un parfum persistent și pronunțat. — alții nu miros așa de frumos, susură doamna Bordaz. Bineînțeles că nu. majoritatea trandafirilor sunt niște monstruozități vegetale care au formă, impresionează prin volum și culoare, dar nu au fond, adică nu au miros, altfel spus rămîn seci și fără suflet. — Un trandafir există cu adevărat numai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lipsește, îi va arăta propriului tiv două ace. Scosese, pe nepusă masă, de la croitoreasă o rochie nouă - cafelele bune se prepară în rochii noi - se fâstâcise, și acum, inspectîndu-se, își dădu seama că uitase de tivul necusut. "Ti voglio bene", susură pe coridor un post de radio, interferat de corzile vocale ale unui latin lover. "Ti voglio bene", cântă cu boldurile-n gură, dansând și ridicîndu-și poalele chiar mai sus decât îndrăznește s-o facă și acasă, Dorina. Pe partea cealaltă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până în fața celei de-a treia case, pe mâna stângă, cum ieși din intersecția stradelei Ștefan Mihăileanu cu strada Plantelor, una dintre cele mai înalte și orgolioase vile din vechiul cartier. Îi arăta c-o unghie calcanul mîrțologit și îi susura: Dacă vrei, sparge! Dacă simți nevoia, distruge! Distrează-te cât te ține pipota, țipă, rostogolește-te! Dar numai după ce vei urca, de fiecare dată, târâș, verticala acestui perete, vei putea cunoaște ceva din scârboasa senzație a câștigării sutei de lei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asta ar fi un fel de obligație a meseriei, nu-i așa? - Sigur!.. Iar obligația noastră de gazde ale unui asemenea oaspete era ca de jumătate de oră să fi schimbat băutura! Antreurile fuseseră savurate. Atmosfera se destinsese. Bătrânele doamne susurau încălzite. Ultimul păhărel de lichior fusese împresurat, degustat și învins. Carafa golită. Cafetiera idem. 225 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Adoua. Impunător, dur, englezit (dacă nu chiar englez), apretat, distant, aristocrat, surâzând, cu pieptul bombat de-o multitudine de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vitalitate calmă, de liniște progresivă, de pace astrală ce coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile muginde, de vițeii care se reped zglobii la ugerele pline, de laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări pline zbuciumul erotic. Un factor de ocrotire și de mulțumire este căminul În sensul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cine ești ? Pe cine vrei să scapi ? Vocea se auzise acum dintr-o parte. Bătrânul se întoarse spre direcția din care venea sau, neputând zări prin beznă, bănuim că așa a făcut, căci îl auzim împleticindu-se și căzând. — Șerpăria... susură Vocea, venind, de astă dată, de peste tot. Vrei din nou la șerpărie... N-ai ieșit niciodată de acolo, așa-i ? Când auzeai lovindu-se fier peste fier și așteptai să se deschidă gratiile... Nu mai știi să dormi cu lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
purtătorii de epitaf. Calu redeveni centaur și se lăsă în coate și genunchi. Îmi vine să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-aș fi de părere nici să-l îndemnăm să dea divorț.Nevastă-sa e o femeie tare de treabă. Ar fi păcat. Parcă ce nevoie este neapărat să intre în familia Conțescu? . - Mă voi gândi cum e mai bine! susură geograful. Erminia,impresionată de fața suptă a lui Gonzalv și de veghea continuă pe care o făcea lui Conțescu, stărui pe lângă Hergot să meargă să-l vadă acasă. Hergot văzu pe Gonzalv pe seară de la distanță, fără a-și permite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mai bun este un câine viu, decât un leu mort." Subscriu și eu! Chiu și vai, pe un picior de plai Chiu și vai prin România. Piciorul nostru de plai este inundat de pâraie nestăvilite de lacrimi. Curg la vale susurând, direct în haznaua pregătită din timp de onor Guvernul României, încă din primăvara anului trecut, când a fost votată noua Lege a educației, lege organică transpusă întocmai în forma sugerată de președintele României. Las deoparte faptul că însuși domnia sa recunoaște
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]