566 matches
-
mai răi decât necredincioșii (1 Tim., 5, 8). Și iar: Fugiți de lăcomie, care este închinare la idoli (Col., 3, 5). Prin urmare, fiindcă sunt atâtea tăgăduiri, este limpede că sunt tot pe atâtea mărturisiri, ba chiar mai multe<footnote Tâlcuirea Pr. Marcel Hancheș: Capacitatea de diversificare a răului, deși uluitoare, nu este nici pe departe la fel de prolifică ca cea a binelui. Oricât de inventiv este dracul, Dumnezeu îl întrece în perspicacitate. Se vede aceasta din surprinzătoarele și inventivele modalități de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
poruncilor, precum poruncile se lucrează și luminează prin credința din har. Căci credința este rădăcina poruncilor, mai bine zis izvorul care le udă spre creștere. Ea se împarte în două, în mărturisire și har, chiar dacă e prin fire neîmpărțită<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Mărturisirea e a credinciosului, iar harul al lui Dumnezeu. Amândouă formează credința. Din amândouă izvorăsc faptele. De aceea în fapte se arată lumina credinței sau a harului și a mărturisirii, a puterii lui Dumnezeu și a omului
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
dumnezeiescului urcuș, cuv. 26, partea a treia, cap. 41, în Filocalia..., vol. IX, p. 374) „Cel ce nu are credință, dar poate face unele lucruri bune, este asemenea celui ce scoate apă și o varsă într-un vas găurit<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Faptele fără credință sunt osândite și ele, pentru că sunt rodul mândriei omenești, deci au în ele ceva întinat și nerațional. (n.s. 816, p. 375) footnote>”. (Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. 26, partea a treia, cap
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Și ne poruncește să facem altele multe, din care să se arate credința noastră în El. Numai atunci trebuie să zicem că suntem credincioși. Căci fără acestea credința noastră este moartă (Iac. 2, 20) și noi înșine suntem morți<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința crește pe măsura faptelor și a virtuților. Credința este în ele înseși ca o credință vie și mereu mai puternică. Iubirea mereu sporită este o manifestare a credinței mereu sporite. Credința nu se poate separa de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
către Coloseni, omilia V, p. 61-62) „Ai văzut deci, că a ispiti cele sfinte prin raționamente omenești este o blasfemie? Și cu drept cuvânt, fiindcă ce poate avea în comun raționamentul omenesc cu cele sfinte?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia a V-a, p. 62) „Nimic nu poate fi mai rău decât atunci când cineva, stăpânit fiind de raționamente omenești, judecă și măsoară lucrurile cele dumnezeiești; fiindcă în chipul acesta se va izbi de piatra
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și divinul cu rațiunea în locul credinței”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 160) De nu veți crede, nici nu veți înțelege „Credința e începutul care duce la înțelegere și deschide mintea spre primirea luminii dumnezeiești<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Credo, ut inteligam, spunea Anselm de Canterbury, contrar lui Abelard care spunea: Intelligo, ut credem. Credința deschide inima pentru primirea tainelor existenței mai presus și mai adânci decât ceea ce înțelege rațiunea care mărginește și se închide acestei adâncimi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Adevăr, cartea a noua, în PSB, vol. 38, p. 307) „Căci credinței îi urmează, în mod cuvenit, și putința de-a înțelege. Aceasta o spune și proorocul Isaia: De nu veți crede, nici nu veți înțelege (Is. 7, 9)<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: ... Credința omului e necesară mai ales pentru a admite că va trăi în veci. Ea e tot atât de necesară și pentru a admite existența lui Dumnezeu. Și amândouă acestea stau în legătură. Numai crezând în existența lui Dumnezeu, putem
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
neînțeles, cum zice proorocul Isaia. (n.s. 737, p. 407 footnote>. Deci trebuia să fie înrădăcinată întâi în ei credința, ca să introducă apoi în ei înțelegerea celor pe care nu le cunosc, și să nu se caute mai întâi cercetare<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: De fapt, credința are un temei în firea omului care însetează după veșnicie. În acest sens, credința e anterioară cercetării. Dar chiar în această credință e și o logică. De abia pe urmă vine întemeierea rațională mai explicită
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
dumnezeiești, deoarece ele trebuie să fie primite prin credință. Ci trebuie să se experieze și să se ajungă mai întâi la o cunoștință măsurată a lor, ca într-o oglindă și ghicitură, precum spune Pavel (I Cor. 13, 12)<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Cele dumnezeiești nu pot fi primite fără credință. Dar aceasta nu face de prisos cercetarea lor sau informarea despre ele. Sunt necesare amândouă, mai precis e necesară întâi o anumită cunoaștere a celor ce sunt primite apoi prin
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
footnote>. Dar foarte bine zic iarăși că n-au cunoscut înainte și apoi au crezut, ci, punând înainte credința, adaugă ca a doua cunoștință, precum s-a scris: De nu veți crede, nici nu veți înțelege (Is. 7, 9)<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Pe de altă parte, întâietatea cunoașterii față de credință e relativă. Căci ceea ce îndeamnă la cercetarea a ceea ce trebuie crezut e o anumită iradiere tainică a conținutului învățăturii, care e sesizat mai mult prin credință. Hristos Se impunea ca
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în temeliile Sionului o piatră aleasă, în capul unghiului, de mare preț (Is. 28, 16). Căci Hristos ne este început și temelie întru sfințenie și dreptate, se înțelege prin credință, și nu altfel. Căci așa Se sălășluiește în noi<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Iarăși Hristos nu ne este arătat ca Acela care satisface onoarea jignită a Tatălui prin păcatul omenesc, cum susține Anselm de Canterbury, ci ca Acela care ne este, prin unirea cu noi prin credință, putere de a ne
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cu El. (n.s. 823, p. 445) footnote>“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a Patra, cap. 4, în PSB, vol. 41, p. 445) „Dar când zicem credință, înțelegem cunoașterea adevărată despre Dumnezeu, și nu altceva<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Nu poate fi credință adevărată fără cunoașterea Dumnezeului adevărat, Care este Persoană iubitoare, deci Tată al unui Fiu. O altfel de cunoaștere nu e credință, sau o credință fără această cunoaștere nu e credință adevărată. Cel ce crede
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
viațăfăcător”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a Unsprezecea, cap. 5, în PSB, vol. 41, p. 1015) „De fapt, Proorocul Isaia zicea către unii: De nu veți crede, nici nu veți înțelege (Is. 7, 9) <footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Se exprimă raportul dintre credință și înțelegere. Nu din înțelegere vine credința, cI In. vers. Credința deschide orizonturile de taină ale existenței superioare, din care se explică cele inferioare. Din credință sporește cultura, altfel aceasta rămâne închisă într-
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
știe numai schimbătorul de bani și cel care a învățat să umble cu banii. Aristotel numește credință criteriul potrivit căruia știința constată că un lucru este adevărat. Credința, deci, este mai importantă decât știința, pentru că credința este criteriul științei<footnote Tâlcuirea Pr. D. Fecioru: Această afirmație a dascălului alexandrin poate surprinde pe un intelectual din zilele noastre; pentru el, însă, și pentru mentalitatea timpului său, astfel de idei erau monedă curentă. (n.s., p. 121) footnote>. Credința psihologică, fiind o supoziție slabă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
biruit - căci a scos și pe Platon, nu prin vreun alt filosof mai înțelept decât acela, ci prin niște pescari proști și neînvățați. Astfel și biruința a fost mai mare și mai strălucită”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia IV, p. 35 36) ,,Cei simpli și proști mai curând s-au încredințat și au crezut, fiindcă nu aveau cu dânșii prostia cea mai de pe urmă, de a se crede pe dânșii înțelepți, pe când nebunii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este cea mai de pe urmă nebunie; întocmai așa se petrece și cu filosofii aceștia, căci și ei încăpățânânduse a afla totul printr-înșii, au necinstit credința. Pentru aceea nici n-au aflat nimic”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia V, p. 44) „Cel ce nu cunoaște adevărul nu poate nici crede cu adevărat. Căci cunoștința naturală premerge credinței”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 110, în Filocalia..., vol. I, p. 246) „Încă nu e
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și de cercetare, ci ea cercetează de e cu putință să se facă ceea ce gândește și voiește. Iar credința ce e? Când cineva nu se aproprie de ea în chip drept, ea nu-l convinge să rămână în ea<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Cu adevărat, când cineva nu se apropie de credință în chip drept, ci fără respect și din duh de iscodire, aceasta nu-l luminează cu lumina ei, ci îl închide iarăși în întunericul necredinței. Credința se referă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în alt sens și cunoașterea conținutului persoanei și al Persoanei supreme, prin revelație, e cunoaștere. (n.s. 374, p. 321) footnote>. Cunoștința nu poate fi adunată fără cercetare și fără folosirea metodelor. Și de aceea, ne îndoim de adevărul ei<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Sensul acestei propoziții e multiplu: a) adevărul e un domeniu esențial de care depinde ceea ce se cuprinde în cadrul legilor naturii create. Și pentru că prin cunoaștere și deci prin metodele ei sesizăm numai partea din urmă, ne îndoim
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lor, zice, au slăvit pe Domnul (Col. 3, 22). Și de nu vă veți întoarce și nu vă veți face precum copiii, nu veți intra în împărăția cerurilor (Mt. 18, 3). Iar cunoștința este dușmana și potrivnica acestor două”<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Înțelegerii depline și intrării în împărăția cerurilor. Până aici, sfântul Isaac a precizat această deosebire între cunoștință și credință: cunoștința se câștigă prin metode de cercetare, iar credința se dobândește prin încrederea simplă a inimii curate, în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 321) „Prin acestea cunoașterea e păzită în hotarele firii și nu se încumetă să treacă peste hotarele ei nicidecum. Iar credința trece cu putere peste acestea<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința mobilizează forțele spiritului, superioare celor ale naturii, mai ales când spiritul este în comunicare prin har cu puterile ce curg din Persoana nesfârșită a lui Dumnezeu, izvorul a toată puterea. (n.s. 381, p. 323) footnote>. Căci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a putut să-și ridice nicidecum capul de la pământ și să simtă puterea Ziditorului său până ce n-a răsărit credința noastră și nu ne-a eliberat pe noi de întunericul lucrării pământești și din robia de după împrăștierea cea deșartă<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Căderea în păcat de la început e socotită ca o împrăștiere din unitatea primordială a oamenilor din dragostea de Dumnezeu și dintre ei. Parcă ar vrea să fie o replică la doctrina greșită a împrăștierii origeniste din pleroma
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
credința? S-a temut, zice, și a început să se scufunde (Mt. 14, 30). Și iarăși: N-ați luat duh de robie spre frică, ci duh de înfiere (Rom. 8, 15), spre libertatea credinței și a nădejdii în Dumnezeu<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Câtă vreme cunoștința e stăpânită de frica să nu piardă ceva din cele cunoscute, sau dobândite prin cunoaștere, credința nu se teme de nimic dacă rămâne statornică. Ea nu se teme că o să le piardă pe cele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să știm că credința și lucrările ei sunt mai înalte decât cunoștința. Și că însăși cunoștința se desăvârșește în credință și dobândește putere să urce în sus și să simtă pe Cel ce este mai înalt decât toată simțirea<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Cunoștința cu metodele ei, când rămâne la scopul ei adevărat de cunoaștere a naturii, nu numai că se face premergătoare a credinței, ci urcă, pe treptele ei mai înalte, împreună cu credința. Hotarele ei se înmoaie, devin transparente
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
certitudinea unei legături ale noastre cu El. Avem aci cel mai fundamental paradox. Pe aceste trepte superioare credința e și cunoștință, sau cunoștința e și credință. (n.s. 386, p. 327) footnote> și să vadă lumina aceea necuprinsă de minte<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Vederea luminii necuprinse cu mintea exprimă în alte cuvinte același paradox. Suntem în plină doctrină areopagitică. (n.s. 387, p. 327) footnote> și de cunoștința făpturilor. Deci cunoștința e o treaptă prin care urcă cineva la înălțimea credinței
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
paradox. Suntem în plină doctrină areopagitică. (n.s. 387, p. 327) footnote> și de cunoștința făpturilor. Deci cunoștința e o treaptă prin care urcă cineva la înălțimea credinței. Dar când ajuge cineva aproape de aceea, nu mai are nevoie de ea<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Când prin cunoștință ajunge cineva la credință, nu mai are nevoie de cunoștință. A ajuns la o cunoștință mai presus de cunoștință. Dar acolo a încetat și credința. Sau amândouă sunt depășite în vedere. Încă de aci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]